3,021 matches
-
brutto și netto, dar Rozica se plictisea de moarte, la ora aceea nu mai putea telefona nimănui, somn încă nu-i era, ce putea să facă? Îl privi pe Menașe dintr-o parte... Constată că părul i se rărea în creștet, avea câteva riduri în colțurile ochilor, era ușor transpirat. Așa că îi spuse: - Tu nu mă mai iubești, Menașe... - Da, mormăi Menașe, abia dacă acoperă scumpirile... - Tu nu mă mai iubești ca altădată! insistă Rozica. - Fii atentă și tu, se răsuci
SCHIŢE UMORISTICE (64) – DOLEANŢE ROMANTICE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373723_a_375052]
-
pielea vișinie. Își ia inima în dinți și pătrunde cu forță înăuntru. Nu e atât de mult schimbat ,parcă doar părul la fel de blonduț, s-a dat puțin la o parte, făcându-i loc frunții ce urcă încet ,dar sigur,către creștet. Aceeași ochi negri, pătrunzători,cu care încearcă să te țintuiască. - Mihaiii..... - Răzvaneee... Se îmbrățisează lung ,umpluți de bucuria regăsirii. Până la urmă, sângele băut ,nu prea se face apă. - Uită-te la tine,să nu te mai cunosc ! Parcă ai mai
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
în fața tuturor: - Ia, spune-ne bobocule, care e simbolul contului „Profit și pierdere”? I se înroșiră până și urechile de flăcările rușinii mistuitoare care îl făcu să înghesuie bărbia în piept. Zeci de perechi de ochi i se lipiseră de creștet, acuzând muțenia bruscă în care se prăbușise fără rost de salvare. Umilința durea cumplit. Se revoltă. Împotriva comportamentului directorului, pe care începu să-l urască din acel moment, împotriva aroganței colegilor, cărora hotărî să nu le mai adreseze nici un cuvânt
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
de alint, dar totul fusese sfărâmat pe nedrept...’’ Ana se oprise din citit și se gândea la ea însăși, când avea probleme nu scria, dar mergea la bunica, sta cu capul în poala ei și, în timp ce bunica o mângâia pe creștet încurcându-și voit degetele în părul ei, îi povestea tot ce o frământa... ce dulci erau cuvintele micuței sale bunici cu sufletul atât de mare! Referință Bibliografică: Romanul Dianei -continuare / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1885, Anul
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384767_a_386096]
-
Neantul. Zero absolut. Mai bine se uită la el și-l vede fără să-l vadă. VI “...da’ de unde cortorari, pe p... mamii lor, ăștia-s golani de oraș!” - Ce-i, frate, mi-ai văzut scufia 1 de osîndit pe creștet? Ori de ce rîzi?” (Mateo Aleman, Viața lui Guzmán de Alfarache, iscoadă a vieții omenești) De cîțiva ani buni a început nebunia asta cu muzica și frontiera de stat a Republicii Socialiste, de cîțiva ani vor să o părăsească tinerii și
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
sens mărturisește și Gh. Cardaș, care îl cunoscuse pe căpitan, cu un an înaintea morții acestuia, într-o stațiune de odihnă. Omul i s-a părut și lui dur, cu o conversație „ca o avalanșă de zăpadă ce cade de pe creștetul munților și acoperă toată valea”, însoțindu-și povestirea unor episoade de pe front cu gesticulări cu sabia deasupra capului. Dar ultrasensibilitatea lui - se observă - e „urmarea războiului”, „nervii lui șsîntț ascuțiți de bubuitul tunului”, încît se simte în largul său doar
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
-mi înflorește, printre crenguțele de liliac Și caut floricica norocoasă a iubirii, Dar obosită, mă așez pe un fotolui în cerdac Și-o lacrimă îmi picură în marea amintirii. Salcâmul din inalt în față crengile-și coboară, Mă mângâie pe creștet și-mi spune necăjit: -De ce îl cauți în fiecare primăvară si toate florile de mai le-ai răvășit? De ce-ai uitat că nu te naști a doua oară, ... Citește mai mult Și de-am renaște în fiecare primăvară
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
cupe fermecate.Speranța-mi înflorește, printre crenguțele de liliacși caut floricica norocoasă a iubirii,Dar obosită, mă așez pe un fotolui în cerdacși-o lacrimă îmi picură în marea amintirii.Salcâmul din inalt în față crengile-și coboară,Mă mângâie pe creștet și-mi spune necăjit:-De ce îl cauți în fiecare primăvarăsi toate florile de mai le-ai răvășit?De ce-ai uitat că nu te naști a doua oară,... XXVII. DECÂT SĂ TE VISEZ, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
fierbinți. E primăvară în inima sa și soarele mângâie mugurii, care plesnesc în chiot. Parfumul și verdele pădurii îl inundă. Bucuria i se lipește de zenit. Mireasma rugii suie în timp ce Îngerii se pogoară. Florile îl împodobesc din tălpi și până-n creștet. Toate ramurile se răsfiră-n el, pline de lumină, înflorind floare lângă floare. Sufletul lui își susură cântecul deschizându-și izvoarele, spre a ne încânta cu savoarea sa. Am fost și eu cu voi în noaptea asta /și v-am
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
aleargă pe role / De ici până colo pe asfaltul cenușiu / Imaginând zborul pe gheață.../ Câte-o sorcovă aruncată acoperă un cap de capră din lemn. / La granița dintre toamna târzie și iarna care parcă nu vine / Gândurile îmi stau pe creștet ca niște resturi de cuget / Totul aș vrea să se schimbe, / Să apară zăpada ca o rochie de mireasă ce intră în biserică / Și admirată de toți din jur, / Lăsând să se vadă puritatea.../ Până atunci privesc parcul / Și număr
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
știu dacă sunt eu cea veselă sau cea tristă cea împlinită sau cea care încă se mai caută. Oamenii trec și privesc prin mine ca și printr-o fereastră uneori se apleacă ca peste un pervaz imaginar să-mi vadă creștetul din care-mi ies încâlcite gândurile și o zbughesc ca niște șobolani sperianți pe străzi unora le este teamă, alții se bucură -Ia uite ce întâmplare, și râd ținându-se de burtă în timp ce eu merg șchiopătând îngreunată de un gând
MĂ ÎNTÂLNESC CU MINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357253_a_358582]
-
a sufletului face ce vrea cu ea uneori simt acut cum mă cioplește distrând probabil zeii adunați cu rânjetul pe buze în amfiteatrul cunoașterii alteori plimbă săbiile cioplite din oasele ideilor umanului desenează în aer cruci le aruncă ritmat în creștetul oarbei râd privindu-mă în oglinda emoțiilor trezite parcă de o poveste care nu-mi aparține câteodată plâng și privesc în joacă printre gene luminile culorile și aerul cum dansează neîncetat speriindu-mi geometriile închipuirii a mă iubi îmi pare
A MĂ IUBI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384912_a_386241]
-
cer lumini și stele, Cu gesturi largi și foarte arogante. Ne-nfige-n suflet, până la plăsele, Cuțitul disperării delirante, Iar de pe culmi ne-mpinge înspre pante Și, de nisip, ne-mprăștie castele. Când crește mult copacul cu iluzii Și-n creștet umbra-i neagră iar ne pune, Ne risipim în plâns și deziluzii, Ne stingem noi, iar soarele apune. Doar florile de tei mai fac aluzii, Că zile vor veni, și nopți, mai bune. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică
FLORI DE TEI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385095_a_386424]
-
-mi înflorește, printre crenguțele de liliac Și caut floricica norocoasă a iubirii, Dar obosită, mă așez pe un fotolui în cerdac Și-o lacrimă îmi picură în marea amintirii. Salcâmul din inalt în față crengile-și coboară, Mă mângâie pe creștet și-mi spune necăjit: -De ce îl cauți în fiecare primăvară si toate florile de mai le-ai răvășit? De ce-ai uitat că nu te naști a doua oară, la marginea speranței, de ce nu te-ai oprit? Referință Bibliografică
TE-AȘ CĂUTA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385108_a_386437]
-
să i se frângă aripile de înger pe care eu le văzusem prin straiele transparente.Mă rugăm cu voce tare , ca la un spectacol de teatru. Ca prin farmec acel om necunoscut m-a ridicat și , punându-mi mâinile pe creștet, m-a întrebat: -Cum te cheamă, fato? -Diana, am răspuns speriată. -Nu, Virginia, așa să știi că te cheamă. M-a condus apoi spre casă , mi-a plătit autobuzul și eu mă simțeam de parcă îmi plătise serviciile pe care el
CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384416_a_385745]
-
fi de ajutor. Furnicile se grăbesc să strângă hrană, de prisosință să aibă peste iarnă. Greierii, de jale cântă trist și prelung prin toamnă târzie, în al serii amurg. În brațe răsfirate, Cerul plumburiu cuprinde Pământul cu tenu-i măsliniu. Pe creștet sărută copacii desfrunziți, de cald să le țină, cât timp sunt desfrunziți. Cu vinu-n pahare curge dor de viață, din toamnă-n primăvară ducând speranță pentru natura ce intră-n hibernare. Că, doar viața omului e trecătoare! FRUNZE ÎNLĂCRIMATE Frunze-nlăcrimate
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
-mpletim ca-ntr-o ființă, Și să îmi cânți tăcerea ta? Of, codrule, ce strașnică iubire Printre potecile-ți cu pietre-am scrijelit, Când ploaia trupul mi-a-nvelit Cu tunete și fericire! Ți-ai aplecat crengile grele Din ceruri, apăsând pe creștet, Să-mi fie mintea-n mod discret, Cuprinsă-n pasiuni rebele. Și-apoi cu fulgere m-ai animat, Umplându-mi gândul cu extaz, Iar eu m-am dăruit fără zăgaz, Cedându-ți, corpul tu mi-ai posedat! Ți-am strâns
CODRULE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382339_a_383668]
-
de cer. Hotărârea de a continua fusese luată, după ce simțiseră apa strecurându-se printre crengi. Merseră o vreme, aproape jumătate din drum, prin ploaia torențială. Apa se aduna în șiroaie sub tălpile lor. Aveau șepcile îmbibate și simțeau picurii în creștetul capului, și, prin hainele ușoare, direct pe piele. Era din ce în ce mai greu de avansat. Pașii lor scoteau sunetul unor ventuze aplicate pe trupul pietrelor. Trecea câte o mașină, depășindu-i, indiferentă. Mai răsuna, din când în când, câte un trăsnet strașnic
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
unduiri ușoare se vedeau deasupra apei. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
umbrele rămâneau desenate în pulberea albă a drumurilor. Visam lujeri de iederă uscată cățărându-se precum flăcările până la marginile cerului, arbori chirciți de noduri, arderi pe rug, floarea secetei, floare galbenă de mușețel, coroană aprinsă de spini a soarelui încununând creștetul pământului. Ne spălam frunțile în râuri de sudoare și cu tălpi sângerânde cutreeram câmpia toropită ca o dropie adormită pe cuib. Treceam visători spre coline și umbra venea din ce în ce mai ușoara din urmă, se evapora ca apa la fiecare adiere de
SECETẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382503_a_383832]
-
Fabian, îmi pare bine , bâiguii eu cu o voce pe care nu mi-o recunoșteam, în timp ce-i strângeam ușor mâna. Încântat ! Atingerea fină a pielii ei îmi provocă un fior de plăcere în corp, de la tălpi, în deplină urcare către creștet. Hipotalamusul meu reacționă brutal, aducând cu sine un început ușor de erecție, firesc de altfel. Nu mai avusesem o femeie o bună perioadă de timp. M-am întors pe burtă mascând astfel ușoara umflătură de pe slip și am întrebat-o
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
mai vine înapoi.! Femeia să fie elegantă,să uzeze de toate mijloacele ei pentru ă atrage un bărbat. Femeia cu capul prelung să-și facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-și strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheșelor, să nu-ți miroase subsuorile sau picioarele, folosește dresurile cu măsură. Ascunde-ți vițiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
să i se frângă aripile de înger pe care eu le văzusem prin straiele transparente.Ma rugăm cu voce tare , ca la un spectacol de teatru. Că prin farmec acel om necunoscut m-a ridicat și , punandu-mi mâinile pe creștet, m-a întrebat: -Cum te cheamă, fâțo? -Diana, am răspuns speriată. -Nu, Virginia, așa să știi că te cheamă. -Doamna doctor, măcar dumneavoastră vă pot spune ce m-a nemulțumit pe mine toată viața mea? -Desigur, Diana, poti sa imi
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Fata a gustat puțin Din paharul cel mai plin A gustat din farfurii Câte-un strop să nici nu știi Apoi frântă de picioare S-a-ndreptat și la culcare Într-un pat din cele șapte Adormind la ceas de noapte. Luna creștetul și-a lins Și-n pădure s-a prelins Obosiți și nemâncați Vin pitici din munții-nalți Șapte sunt și vin cântând Glasu-n codrii răsunând. Când intrară se-așezară Toți la masă , se-nfruptara, Unul însă -a observat Că din
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
în evidență, nu numai frumusețea feminină, dar și statutul în comunitate. În acest sens, pieptănătura fetelor este cea în cozi lăsate pe spate, pe când a nevestelor este tot cu părul în cozi, dar împletite la nivelul urechilor și aduse în creștet ca o cunună ori strânse în coc, la ceafă. În cazul fetelor, o dată ieșite la hora satului, pieptănătura se face prin cărare pe o parte, lăsând cozile pe spate ori aducându-se în creștetul capului și legate apoi la ceafă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]