1,219 matches
-
un loc, ale unui fiu de țăran; care învăța la Socola în anul 1810. Din aceste se vede lămurit influența școalelor latinești ale Apusului. Aceste caiete încep cu gramatica românească, apoi urmează retorica, logica, morala, exegeza Psalmilor, istoria biblică, catehismul creștinesc, în fine istoria generală. Inițiativei Curții din Viena i se datorește așadar învățămîntul democratic atât dincolo de Carpați cât și dincoace, iar daca " Romînul" dorește numaidecât o epocă de regenerare în care am intrat și de la care "mari sânt progresele făcute
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lacrimile ei: "Vinde-ți cocioaba dacă n-ai să plătești statului cât ți-a hotărât stăpînirea! Un alt caz iarăși ni se aduce între altele la cunoștință. Aci e vorba de un contribuabil care nu se închină decât la biserica creștinească și nicidecum la Templul Libertății din Strada Doamnii. D. Ion Vlădoianu, proprietar din capitală, contestă încheiarea asupritoare a comisiei de recensimînt; dar, fiind omul, cum am zis, ortodox, iar nu "liber-cugetător", i se nesocotește legala reclamație. Dăm mai la vale
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai cu seamă printre tinerimea noastră un fel de entusiasm ce s`a părut a fi un cult cu adevărat păgânesc. Dicend aceste noi constatăm numai un fapt, iar`nu detragem nimic din meritul poetului, măcar-că din punct de vedere creștinesc meritele i-se perd cu totul în Nirvana pe care a cântat`o....". Aproape aceleași cuvinte scrie în Cronica sa, pe care o ține la Hotoan, preotul Vasile Patcașiu (1844-1932) participant alături de V. Lucaciu în grupul românilor care duc "Memorandumul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
că nu mai ai acea acuitate ce-ți inflama spiritul acum zece ani. Intervievatul, personaj cheie atunci, sprijinit acum în baston, după ce-l uitaseși (timp în care trecuse prin ceva procese și chiar puțin prin pușcărie), te îndeamnă la milă creștinească și la iertare. Totul consumîndu-se adică într-o normalitate (după care atît am tînjit cu toții). Iar dacă din întinsul interviu decupezi secvența în care, întrebat fiind de reporter de ce nu a făcut mai de mult aceste mărturisiri crude despre Timișoara
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De vreme ce alte... locații, administrate vivant de incitantele soluții alternative ale Perifericului, de pildă, merită, și ele, cu prisosință, aceeași luare în calcul. Chiar împreună. Numai că vectorul al doilea, prin probabil justificate orgolii, nu admite... desueta juxtapunere. Dar, hai, în creștinească îngăduință, fie și împreună. Pentru că, dacă memoria nu ni se alterează, atunci trebuie să avem în vedere și trecutul unui Iași în care s-a pictat serios și eminamente... desuet. Dacă, respectuos chiromantic, i-am convoca pe cei din romantica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eroare, și acesta a fost Petru I. Citim în jurnalul țarului: „acest marș împotriva turcilor a fost făcut prea disperat, mai mult pentru a asigura pe hospodarul muntean, care [se credea la noi că] îndeamnă pe hospodarul rosienesc din motive creștinești, promițându-i a-i ajuta nu numai cu armatele sale, dar și cu cele sârbești și altele, și [afirmând] că ar avea și în interiorul Imperiului turcesc grupuri de rebeli [facții] și că prin creștini poate să ridice o revoltă împotriva
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
menținerea autonomiei, muntenii înclinau către o încorporare totală la imperiu. N. Iorga afirma că acele cereri prevedeau detașarea completă de Poartă, protecția sau dominația Rusiei și că supunerea și jurămintele de credință față de țarină nu aveau un caracter național, ci creștinesc. Zinkeisen vorbea despre protecție și omagiu, iar E. I. Drujinina de adăugirea (prisovokuplenie) teritoriului Principatelor la acel al Rusiei. Și probele inadvertențelor istoriografice ar putea continua până la zi. Înainte de a intra în miezul chestiunii, câteva precizări preliminare. Se cunoaște că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
inserție din afara spiritului politic precumpănitor în epocă, cu un „corp străin”. La Petersburg, în orațiile adresate țarinei de șefii celor două deputății (mitropolitul Grigore și episcopul Inochentie) au fost rostite cuvintele de supunere, robi etc., dar tot cu sens feudal, creștinesc, cum o făceau și domnitorii Moldovei și Munteniei, la 15 iulie 1677, care se închinau țarului, numindu-se holopi ai săi. Din acea orație, cu adevărat semnificativ este pasajul în care ei mulțumeau Ecaterinei a II-a pentru că „ne-au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a le da prințului creștin dorit de ea și căruia ea ar crede că acele provincii i-ar conveni, numai ca ele să nu fie deloc redate dominației Porții”. Această savantă îmbinare de imprecizie și confesiune țintea să facă generozitatea creștinească credibilă politicește. Semnificativ este că, în iunie 1771, Panin ar fi fost de acord cu cedarea doar a Olteniei către Austria, alternativă care apare și în varianta a doua transmisă prin contele Massin. Desigur, îngrijorat de febrilitatea Austriei, Panin urmărea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
capitulațiilor” depuse la congresul de la Focșani, o prezentare succintă a istoriei Moldovei după Dimitrie Cantemir și cronicile Costineștilor, și în care se dezvolta argumentarea că țara s-a închinat de bună voie sub cinci condiții: să nu se „strice” legea creștinească a Moldovei, domnul să fie ales pe viață de țară, Moldova să fie cârmuită după propriile sale legi, toate legile, privilegiile și obiceiurile să fie respectate, turcii să nu aibă dreptul de a intra în țară, să nu ocupe dregătorii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Nicolae I: „Tu vrei să faci ruși din germani, cu sabia în mână, ca Mahomed. Aceasta nu se cuvine pentru că suntem creștini”. Altfel spus: poți să te întinzi cât vrei, dar cu metode mai puțin brutale și, pe cât posibil, mai creștinești. Pentru F. I. Tiutcev (1803-1871), Europa are numai două puteri: revoluția și Rusia; Rusia este un imperiu creștin, iar revoluția este, înainte de toate, anticreștină; cele două forțe stau față în față și una va trebui să învingă”. Liberalii „occidentaliști” doreau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Revista e redactată în limba română, dar nu respinge articolele scrise în limba maghiară, care sunt mai numeroase începând cu numărul al doilea. În mare, sunt prezente următoarele rubrici sau secțiuni: „Politică minoritară”, „Istorie locală”, „Alte comunități românești”, „Școala”, „Viața creștinească”, „Tradiții”, „Limba”, „Literatura”, „Revista cărții”, „Turism”. În primul număr, se publică articole precum: Coloritul românesc al Seghedinului, Descălecatul Ungariei și „problema românească” (Mihai Cosma), Elev român - școală ungurească (Vasile Marc), un grupaj de articole despre aromâni, între care și un
CONVIEŢUIREA (EGGYÜTTÉLÉS). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286401_a_287730]
-
cărți religioase în slavonă și română, fie la cererea oficialităților locale, fie la solicitarea domnilor sau mitropoliților din Țara Românească și Moldova, fie din proprie inițiativă. Între acestea se numără și variantele românești ale principalelor scrieri ale cultului ortodox : Întrebare creștinească [Catehism] (1560), Tetraevangheliar (1561), Pravila sfinților oteți (c. 1560-1562), Lucrul sfinților apostoli [Apostolul] (1566), Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc (1567), Psaltirea (1570), Liturghier (1570), Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). În epilogurile tipăriturilor sale, C. insistă asupra necesității
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
români (prin retipăriri sau chiar prin copii manuscrise), preluarea unor texte în lucrări alcătuite mai târziu au făcut din aceste cărți un însemnat factor de unificare lingvistică și spirituală. Tipărituri: [Octoih mic slavonesc], Brașov, 1557; [Triod-Penticostar slavonesc], Târgoviște, 1558; Întrebare creștinească, Brașov, 1560; ed. I. Bianu, București, 1925; ed. îngr. Alexandra Roman Moraru, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; [Tetraevangheliar românesc], Brașov, 1561; ed. îngr. Florica Dimitrescu, București, 1963; [Evangheliar slavonesc], Brașov, 1562; ed. 1579; ed. 1583
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
un lung poem, Zeița cu sprânceana albă, după ce selectează imagini din decembrie ’89, poeta adaugă un final emblematic, ca o lespede peste un trecut „obsedant”: „Vină iertarea”. O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. C. nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund”. Lirica sa este totuși de factură tradiționalistă, o viziune a lumii structurată în linia lui Pillat și
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
Scrierea chirilică) (în colaborare cu N. Cartojan), București, 1926. Ediții: Antim Ivireanul, Predice făcute pe la praznice mari, București, 1886; Dosoftei, Psaltirea în versuri, introd. edit., București, 1889; Vasile Alecsandri, Opere complete. Poezii, I-II, pref. edit., București, 1896; Coresi, Întrebare creștinească, București, 1925, Pravila Sfinților Apostoli, București, 1925, Lucrul apostolesc. Apostolul, București, 1930. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, I, 37-39; Publicațiuni de Ioan Bianu, București, 1901; G. Bogdan-Duică, Ion Bianu, „Despre introducerea limbii românești în biserica românilor”, CL, 1904, 7-9; Arghezi, Scrieri
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
ecleziastice („Scriptură”, „ieslea slăvirii”, „aghiasmă”, „veniți și luați lumină” etc.) conferă poeziei lui B. timbrul ei specific, așa după cum, la nivelul „fondului”, principalul ei atribut distinctiv este nutrirea masivă din simbolistica biblică, din patrimoniul de trăire și exprimare a evlaviei creștinești. Aceste însușiri concură la definirea uneia dintre ipostazele întoarcerii, în poezie, după 1989, la spiritul religios. Ruga, oficierea ritualului creștin, exaltarea imnică a iubirii, rostirea răspicată a experienței lăuntrice a devoțiunii creștinești, a cucerniciei și a aspirației spre mântuire sunt
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
din patrimoniul de trăire și exprimare a evlaviei creștinești. Aceste însușiri concură la definirea uneia dintre ipostazele întoarcerii, în poezie, după 1989, la spiritul religios. Ruga, oficierea ritualului creștin, exaltarea imnică a iubirii, rostirea răspicată a experienței lăuntrice a devoțiunii creștinești, a cucerniciei și a aspirației spre mântuire sunt realitățile omniprezente ale acestei lirici de exclamație și fervoare religioasă, formulată într-un lexic simplu (cel fundamental, cu împrumuturi din lexicul liturgic sau biblic), cu imagistică puțină, banală sau discretă. Forța acestei
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
Corespondența papii cu Asan și trimiterea unei legațiuni la ei. Stimulul pentru aceasta porni de la Asan; și tot de la el porni reînceperea bunelor relațiuni cu Roma, căci în anul 1237 regele adresă papei Grigorie IX o scrisoare plină de zel creștinesc și de sumisiune credincioasă, iar în privirea împărăției bizantine și pentru regularea raporturilor bisericești și a altora din țara sa proprie regele rugă să i se trimită un legat papal circumspect, cu care va vorbi și pune la cale cele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neobosita esploatare a tuturor relațiilor și mijloacelor ce corespundeau cu scopul acesta. Valachia, cu. o jumătate de veac mai veche decât Moldova prin viață proprie și prin neatârnarea ei, având a alege între cele două forme de căpetenie ale cultului creștinesc despărțite în mod dualistic, se hotărî curând și în privire bisericească, alegând forma aceea care era mai potrivită cu ființa ei și cu întreaga ei manieră de a fi în cursul unei domnii destul de lungi (1342 - 1365) Alexandru Basaraba, voievodul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiect trebuie ca accentul 399 v simbolic să-l predea totdeuna sufletului nostru. Crucea va avea o altă coloare a tonului când va semnifica moartea martiriului (asta o vei plăti tu pe cruce) și altă coloare când va însemna simbolul creștinesc. (În această singură intuițiune se concentră întreaga dispozițiune religioasă din minunata narațiune a lui Eusebio în Devoțiunea cătră Cruce a lui Calderon. Tonul are de-a reflecta și umbra acestei deosibiri. Accentul simbolic va oglindi în coloarea tonului său raportul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zice să moderăm expresiunile pe cari le adresăm acestor oameni; ni s-ar cere să fim mai înmănușați față cu cefele groase de scelerați, bune numai să le pipăie mâna călăului. Parecă această tagmă de oameni pricepe cuvânt bun și creștinesc, parec' ar fi capabilă a înțelege exact un adevăr cât de simplu. Incapabilă de adevăr, incapabilă de-o scânteie de onestitate și de dezinteresare, numai dîndu-i cu boldul, ca bivolilor, această carne cu ochi, nerușinată și nesimțitoare, mai e în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lui "Pesther Lloyd" ar avea poate ceva ademenitor pentru români. Dar, în starea de dușmănie în care se află lucrurile, înseamnă a **** contra noastră înșine, a da sprijn celui ce lovește în noi, a iubi pe cei ce ne urăsc. Creștinesc precept, dar neurmat de nimenea, nepractic. ["DEOSEBIREA ÎNTRE CELE DOUĂ SOCIETĂȚI... "] 2264 Deosebirea între cele două Societăți e așadar esențială. Cea din București urmărește în adevăr emanciparea economică, nu s-a amestecat nicicând în jocul de ambiții din care consistă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
constă cea mai mare mizerie? în reaua credință. Care-i culmea fericirii? O conștiință împăcată. Păcatul? Ceea ce distruge prietenia dintre Dumnezeu și om - și care poate fi răscumpărat prin penitență și milostenie. Iată cum poate fi reformulată ataraxia în mod creștinesc: pacea sufletului individului care nu are a-și reproșa nimic, aceasta e voluptatea supremă. în mod evident, binele suveran nu e plăcerea ci Dumnezeu. Dar plăcerea însoțește viața creștină, ea decurge din chiar exercitarea ei: nimeni nu trăiește mai mulțumit
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Mureșanu”, Înființat din inițiativa lui Ștefan Baciu și Faust Brădescu, iar la Sao Paolo, Căminul. La Sttugart apărea Orizonturi, În timp ce la München erau editate Cuvîntul studențimii. Organ al Federației studenților români din străinătate și Îndreptar. Foaie pentru gînd și faptă creștinească. La Madrid apăreau Libertatea condusă de Horia Stamatu și Destin. Revistă de cultură românească, al cărui prim număr apare În iunie 1951 sub direcția lui George Uscătescu. În Anglia apărea Tribuna, din inițiativa lui Ion Rațiu. Printre cei care publicau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]