14,107 matches
-
clinci,/ îl ținea să se scoale, zilnic, la cinci),/ să agonizeze și moară?// Unde, valetul de-o viață al dlui de Talleyrand,/ Bastide, cel leal ca un conetabil de Franța,/ dezaprobând mezalianța/ prințului cu madam Grand?// Unde mor, unde mor credincioșii/ ilustrelor case,/ fanaticii fețelor simandicoase/ și-ai taloanelor roșii?// Ce face-se, oare, cu-atâta credință ciudată/ când scris e ca totul să cadă-ntr-o rână;/ spune-mi, servitoare bătrână, bătrână,/ ce-a fost odată ca niciodată?". Manualul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
unei națiuni e plătită cu lacrimi și sînge; armata populară are de partea ei "rîul, ramul" și vine cu tehnici de luptă neortodoxe; scrobita armată a Coroanei răspunde cu o serie de cruzimi dezonorante (de pildă incendierea unei biserici cu credincioșii încuiați înauntru; într-o secvență aproape identică, într-un film rusesc de război, la fel procedau și hitleriștii, în Rusia...); ajutorul francez pentru Lumea nouă va sosi la timp... Acest mamut cinematografic pare a fi fost conceput în primul rînd
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
specială, ar trebui multiplicată pentru vindecarea rănilor noastre. Dar nădăjduim, nădăjduim. Neamul nostru, vă spuneam și adineaori, are totuși o misiune. Sînt convinsă de asta. Am mai spus-o și altădată, o repet. Era o vorbă, între călugării noștri, între credincioșii noștri, că România e grădina Maicii Domnului și că toate sfintele moaște, pe care le avem în fiecare dintre regiunile țării, sînt apărătoare. Socot că sîntem ocrotiți și chiar dacă noi sîntem atît de nebuni, încît să ne învrăjbim și să
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
decît prin transcenderea vieții, ceea ce în planul creației înseamnă o depășire atît a esteticii realist-mimetice, cît și grotesc-convulsive". La superlativ, Dan Stanca își imaginează cazul unui autor care pornește la scrierea unei cărți în calitate de ateu, spre a o termina în calitate de credincios convins: "Ce mai contează atunci valoarea cărții, cotarea ei la bursa criticii literare, de vreme ce asupra aceluia care a scris-o a coborît minunea transformării demonului în înger?". Întrebare oarecum imprudentă în exaltarea ei. Deoarece, în chip specific, creația literară e
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
vacuitate, iar golul la rîndul lui generează alte niveluri de plin. Misterul lui Dumnezeu reprezintă așadar tocmai o asemenea succesiune de plin și de gol, de abisuri și înălțimi, de peșteri și munți. Credința în acest mister îl ferește pe credincios de-a aluneca în neantul afirmațiilor fanatice". Dacă e cazul a ne delimita de falsele accepții ale misterului, e, neîndoios, zadarnic a suspecta misterul sub înfățișările sale camuflate, însă nu mai puțin autentice. Rezident al misterului, Dumnezeu nu poate fi
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
publicat o carte - Spirt. Muzeul întâmplărilor de ceară - care îi aparține întrutotul, din punct de vedere estetic, și care reprezintă, fără îndoială, cea mai bună carte a sa. Ceea ce produce o impresie puternică este intensitatea calmă a trăirilor. Asemenea unui credincios fanatic, poetul ar putea să facă să se topească și fierul cu fixitatea privirii lui. Pe el nimic din ceea ce e lumesc nu-l perturbă și nu-l iluzionează: " Am născocit un cuvânt de forma trupului tău. Apoi altul./ Și
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
în Europa și Asia, începând de la Locurile Sfinte. Mi se pare normal și responsabil ca unor asemenea conștiințe ale teologiei, așa cum s-a impus și Dionisie Exiguul, să le înregistrăm ca pe niște ființe sfinte care au scris pentru toți credincioșii apuseni, uneori la îndemnurile prelaților din acea parte a lumii. Dionisie Exiguul a fost chemat la Roma, dintr-o mănăstire din jurul Constantinopolului, ca să-i fie de folos, în 496, papei Ghelasie, ca un cunoscător de excepție al limbilor greacă și
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
se dărâmau bisericile? în schimbul entuziasmului cu care, fuguța-fuguța, alergau la "organ" s-o toarne pe nefericita venită la spovedanie ca să mărturisească avortul? Dl. Iliescu se așază într-o situație mai dificilă decât își imaginează. Mai nou, observ c-a devenit credincios de plâng icoanele când îl văd făcându-și cruci ca la întrecerea olimpică. N-ar fi exclus, totuși, ca incoruptibila contabilitate divină să capitalizeze sub numele său toate păcatele pe care (știe el de ce!) le-a luat asupră-și! Poate
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
și părînd că-l menajează cu o superioritate miloasă... Umilința din seara de 2 iulie, prefă-o în ceva memorabil. A.S.M.A.D. Descifrez acum formula clasică: Așa să-mi ajute Dumnezeu, deși nu am fost și nu sunt un credincios. Dar aici, nu știu de ce, mi s-a părut ceva util (cuvînt subliniat). Nu știu nici azi în ce a constat umilința din seara de 2 iulie 1984. Nu mi s-a întîmplat niciodată să uit vreo jignire mai gravă
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
odată avea alt glas, alt scris/ mîngîie-l pe aproapele tău/ înviază-l/ dumnezeu e viață și vis/ ne plimbăm prin anticariate/ cu patru sute de ani înainte de apariția diavolului/ au venit niște păsări care duceau un stigmatizat în ghiare/ atrăgea mulți credincioși în catedrala sa din suflet unde erau mii de cuiburi și unde îngerii, sub formă de lumînări, urzeau lumină lăuntrică/ un tren de călimări/ l-am poftit pe actorul care-l juca pe rege să stăm amîndoi în grămada de
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
un înger gardian care, ca atare, nu se vede și nu este explicit. Chiar dacă nu sînt practicant și nu mă duc la biserică, sînt creștin ortodox sau în orice caz, problema asta îmi dă mult de furcă: vreau să fiu credincios. Dar de ce "îngerul păzitor" nu este explicit, de ce nu fac trimiteri directe la el? Pentru că eu cred că Dumnezeu ne face semne la tot pasul, dar trebuie să fii pregătit să le vezi și dacă ești deschis, le observi. În
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
douăsprezece veacuri întregi (...). " Că nicidecum datorită urii și vicleniei nu l-a recunoscut Israel pe Isus, și nici datorită unor vederi josnice sau carnale sunt legați evreii de legea lor veche; ci dimpotrivă, numai în nădejdea bunurilor cerești îi sunt credincioși, în ciuda prigoanelor babilonienilor, sirienilor, romanilor; în ciuda risipirii lor pe pămînt și a ocarei; în ciuda urii purtată împotriva lor de atîtea neamuri; și că nu se cuvine numit a fi carnal un întreg popor ce este un martir al lui Dumnezeu
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
de factură orientală, cît și voința sincronizării cu experiențele directe și cu mișcarea de idei din Europa Occidentală. Din corpul mare al generațiilor care au devenit active în deceniul șapte, se selectează spontan toate palierele existenței artistice: unii pictori rămîn credincioși zonei neutre a expresiei, în care își asigură un anumit gen de confort tocmai din pricina absenței atitudinilor tranșante, alții constituie materialul de manevră al noilor proiecte oficiale, în vreme ce o categorie mai restrînsă, dar foarte puternic motivată moral și estetic, descoperă
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
poate Întrupa sau naște trupește iarăși din fiecare din noi, ne Împărtășește spre mâncare trupul Său preacurat, pe care l-a luat din trupul neprihănit al preacuratei Născătoarei de Dumnezeu. Și mâncând acest trup al Lui, fiecare din noi, cei credincioși, care Îl mâncăm cu vrednicie, Îl avem Întreg În noi pe Dumnezeu Cel Întrupat, pe Însuși Fiul lui Dumnezeu și Fiul Preacuratei Fecioare Maria, Care șade de-a dreapta lui Dumnezeu și Tatăl<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 144
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
care nu s-a despărțit niciodată, astfel Încât ea a purtat și a născut cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu, după natura omenească, unită ipostatic cu natura dumnezeiască dim clipa zămislirii. 3. Maica Domnului — preacurată Încă din primele secole creștine, evlavia credincioșilor a Înconjurat persoana Sfintei Fecioare Maria cu o cinstire care a Întrecut cinstirea celorlalte persoane sfinte, fiind mai presus decât toți sfinții, deoarece ea este mai apropiată de Iisus Hristos „prin unitatea teandrică dintre Maică și Fiu”<footnote Pr. Drd
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
numai să se roage pentru noi, ci ea Însăși să ne ajute, În calitate de Maică a Fiului lui Dumnezeu, fapt de care se leagă mijlocirea ei specială pentru noi<footnote Ierom. Drd. Irineu Pop, Maica Domnului În viața Bisericii și evlavia credincioșilor ortodocși, În Revista Ortodoxia, nr. 3/1984, p. 409 footnote>. Referitor la acest lucru, Petru Damaschinul spune: „Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu Te mărturisim pe Tine, cei mântuiți prin Tine, fecioară curată, mărindu-Te Împreună cu cetele netrupești...”<footnote Petru Damaschinul
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
a fost unit cu ea trupește până la naștere, rămâne unit cu ea, mai desăvârșit decât cu oricine, și după aceea În mod spiritual, tainic”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 106, 107 footnote>. 6. Preacinstirea Maicii Domnului Orice credincios ortodox știe că În ordinea vieții morale și sacramentale, Maica Domnului este modelul suprem al viețuirii noastre În Hristos. Ea s-a ridicat la culmea desăvârșirii, ea care a fost aleasă dintre toate femeile lumii, pentru a deveni altar curat
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
ordinea vieții morale și sacramentale, Maica Domnului este modelul suprem al viețuirii noastre În Hristos. Ea s-a ridicat la culmea desăvârșirii, ea care a fost aleasă dintre toate femeile lumii, pentru a deveni altar curat al Fiului Său iubit. Credinciosul o venerează cu conștiința că, cinstind-o pe ea, Îl preamărim pe Hristos. Preasfânta Fecioară s-a bucurat de o cinstire deosebită din partea credincioșilor Încă din timpul vieții, deoarece poersoana ei a fost mereu asociată În chip firesc cu cea
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
a fost aleasă dintre toate femeile lumii, pentru a deveni altar curat al Fiului Său iubit. Credinciosul o venerează cu conștiința că, cinstind-o pe ea, Îl preamărim pe Hristos. Preasfânta Fecioară s-a bucurat de o cinstire deosebită din partea credincioșilor Încă din timpul vieții, deoarece poersoana ei a fost mereu asociată În chip firesc cu cea a divinului Mântuitor. În acest sens, Petru Damaschinul spune: „Născătoare de Dumnezeu, pe tine te măresc cetele Îngerilor și ale oamenilor”<footnote Petru Damaschinul
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Jertfă și răscumpărare, teză de doctorat În teologie, În Glasul Bisericii, nr. 1-2/1973 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae Maica Domnului ca mijlocitoare, În revista „Ortodoxia”, nr. 4/1952 Ierom. Drd. Irineu Pop Maica Domnului În viața Bisericii și evlavia credincioșilor ortodocși, În revista „Ortodoxia”, nr. 3/1984 Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu, În vol. Scrieri I, Editura “Christiana”, București, 1999 Pr. Drd. Nicolae Bălașa, Maica Domnului În iconomia mântuirii, după Învățătura ortodoxă
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
avem de-a face cu un uriaș fenomen social de frustrare, nu cu o creștere a credinței în Dumnezeu. Pe vremea cînd Ceaușescu dărîma frenetic biserici sau le muta din loc ca pe automobile parcate unde nu trebuie, unii dintre credincioșii bucureșteni au fost șocați că el s-a atins și de moaștele Sfîntului Dumitru. Nu conta că paharul se umpluse din cu totul alte motive, noul Pericle îl supărase pe Sfîntul Dumitru. Așa că o încurcase. După '89, Puterea din România
Minuni, pelerinaje, moaște by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15807_a_17132]
-
prin concurs - nu e cu nimic mai onorabil decât adunăturile sindicalisto-politice care, începând cu 1990, batjocoresc, mint și insultă cu iresponsabilitate. Fascinați, probabil, de gureșenia găunoasă a "tribunului", adunătura de gângavi preferă, timorată, să nu-l întărâte mai tare pe "credinciosul" ce n-are nimic sfânt. Fii ai aceleiași mame, ce i-a mai rămas lui Vadim să dezvăluie despre frații săi de ieri și de azi? Nimic esențial. Despre Iliescu a spus totul, și încă ceva pe deasupra. "Cârpă kaghebistă", până
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a comenzii politice în dinamica și în metabolismul creației. Din corpul mare al generațiilor care au devenit active, de exemplu, în deceniul șapte, se selectează spontan toate palierele existenței artistice: unii pictori rămîn credincioși zonei neutre a expresiei, în care își asigură un anumit gen de confort tocmai din pricina absenței atitudinilor tranșante, alții constituie materialul de manevră al noilor proiecte oficiale, în vreme ce o categorie mai restrînsă, dar foarte puternic motivată moral și estetic, descoperă
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
de frică... S-a discutat mult, că între scriitori, la vila numărul 10, din care iarnă nici nu mai puteai să ieși de zăpadă căzută. S-a discutat despre firea ciudată, sălbatică, a cîinelui negru, ne-fidel (în definitiv) ne-credincios, știind deci numai de frică, ne-recunoscător, ne-ascultător, liber de capul lui (fără a ști măcar că e liber față de ceilalți membri ai speciei sale); despre firea să aspră de pustnic vrăjmaș, cu ghiarele lui oțelii aproape albastre... Un caracter
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
Geo Vasile Credincios vocației sale, Iosif Naghiu ne previne pe coperta a IV-a a volumului de teatru scurt: "n-am scris niciodată pentru a oglindi realitatea, ci dintr-o necesitate ironică de a visa(...)". Autorul, într-adevăr, în cursul celor 16 texte
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]