5,038 matches
-
poate să funcționeze o vrajă dacă nici măcar nu o rostești cu voce tare? Mona Sabbat oftează. Întoarce cartea deschisă cu fața în jos pe birou și-și pune markerul galben după ureche. Deschide un sertar al biroului și scoate un creion și un blocnotes, zicând: — Chiar nu vă dați seama? În timp ce scrie în blocnotes, zice: — Pe vremea când eram catolică, cu ani în urmă, puteam să zic un „Ave Maria“ în șapte secunde. Puteam să zic un „Tatăl nostru“ în nouă secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lângă mine. În noaptea asta suntem în Ohio, în Iowa sau Idaho; Mona doarme în spate. Părul roz al lui Helen stă umflat ca o pernă pe umărul meu. O văd pe Mona în oglinda retrovizoare, lățită printre cărțile și creioanele ei colorate. Stridie doarme. Asta-i viața mea acum. La bine și la greu. Cu bune și cu rele. Aceea a fost ultima zi bună de care am avut parte. N-am știut adevărul decât când m-am întors acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
douăzeci de ani. Și, fără îndoială, au înregistrarea video de la camera de supraveghere în care apar in timp ce stau de vorbă cu un bibliotecar pe nume Symon în momentul în care se prăbușește mort la pământ. Se aude un creion care măzgălește cât poate de repede notițe pe hârtie. Se aude o altă voce din încăpere, care zice „Ține-l pe fir“. Îl întreb dacă e vorba de o stratagemă ca să mă aresteze sub învinuirea de omor. Și detectivul Denton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
baron al drogurilor căruia trebuie să i se facă felul. Sau vreun criminal de carieră care trebuie scos la pensie. Mona își deschide în poală Cartea oglinzii, jurnalul ei de vrăjitoare legat în brocart verde, si începe să măzgălească cu creioane colorate. La telefon e o femeie. O clientă de-ai ei, îi spun lui Helen. Ținând telefonul apăsat pe piept, îi spun că femeia zice că a văzut azi-noapte un cap tăiat care se rostogolea pe scări. Uitându-se prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la coșul de nuiele, stă profesorul universitar, cu capul lăsat pe spate, cu ochii aproape închiși, trăgînd cu coada ochiului, nedumerit, spre vecină. Fata cu traistă de lînă citește de zor dintr-un caiet plin cu formule și calculează cu creionul pe o coală, în timp ce, lîngă ea, depășindu-și starea de nervozitate, renunțînd la a se mai foi pe scaun, Lazăr bate ritmul cu călcîiul pantofului, murmurînd: "Ecaterino, vede-te-aș moartă / Cu dric la poartă"... Vă rog! îl apostrofează fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ea, depășindu-și starea de nervozitate, renunțînd la a se mai foi pe scaun, Lazăr bate ritmul cu călcîiul pantofului, murmurînd: "Ecaterino, vede-te-aș moartă / Cu dric la poartă"... Vă rog! îl apostrofează fata fără să-și întrerupă goana creionului pe pagina albă. "Și cai mascați" completează Lazăr, ducîndu-și arătătorul la buze, semn că va păstra liniște. Mircea Emil doarme dus sub pălăria mucegăită în magazia închisorii, gemenii stau pe genunchiul tatălui, cu nasurile lipite de geam, mama lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fața spre el. Copilul scutură cu îndîrjire din cap, fără să închidă gura. Nasul? continuă tatăl, surîzîndu-i cu toată ființa lui obosită. Mîneca mică a hainei de blană sintetică se ridică încet, apare un degețel scurt cît o bucățică de creion, care se îndoaie puțin în timp ce se apropie de nas, încercînd să atingă vîrful, nimerind pînă la urmă alături, pe nară. Tatăl se apleacă și sărută vîrful nasului. Rotundul gurii, rămasă încă deschisă, dar fără sunet, se deformează lin, buzele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pat. Oo, dar este de invidiat! izbucnește Maria într-un rîs sincer, domol cînd se așază. Pot să fumez? întreabă, luîndu-și de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în perete, deasupra mesei, o scrumieră, în care sînt urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe masă. Te rog, deși mi se pare că nu obișnuiești întinde ea spre Mihai un pachet roșu, "More", din care ies cîteva țigări subțiri, lungi, de un cafeniu închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rîs sincer, domol cînd se așază. Pot să fumez? întreabă, luîndu-și de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în perete, deasupra mesei, o scrumieră, în care sînt urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe masă. Te rog, deși mi se pare că nu obișnuiești întinde ea spre Mihai un pachet roșu, "More", din care ies cîteva țigări subțiri, lungi, de un cafeniu închis. Curaj! Sînt mai bune, mai rare și mai scumpe decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te privește", apoi se așază în fotoliu. Mihai începe să prepare nes-ul, atent la picăturile de apă, să iasă spuma groasă. Ce-i cu lista asta? arată Cristina spre o hîrtie. Cărțile pe care le caut. Fata ia un creion și face cîte o steluță în dreptul cîtorva: Astea ți le pot împrumuta eu. Khayyam se scrie cu doi igrec corectează ea numele. Tu, probabil l-ai scris cum apare în traducerea versurilor lui Esenin. Și pentru că-l vede pe Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar cam..., ne trata de sus, ne lua peste picior eram și tare proști, ăsta-i adevărul -, dar... Săteanu se oprește. Se oprește pur și simplu, fără nici un pic de jenă că ar fi vorbit de lucruri intime. Ține un creion chinezesc între degete și-l rotește mult timp, admirînd frumusețea desenelor. Ia zi-mi, Mihai, întreabă el cînd erai elev, te-ai îndrăgostit de vreo profesoară? Oo-o! rîde Mihai. Și-ncă ce dragoste! Mi-aș dori să pot iubi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și iubea nebunește tatăl, atunci, prin căsătorie. "Cine-i în stare să se căsătorească, acum, cu fiica lui Bujoreanu?" m-au întrebat cînd le-am propus. "Eu" am răspuns, fără să ezit, fără să gîndesc. Nervoase, mîinile lui Săteanu frîng creionul în două, iar pocnetul surd cade ca un punct la sfîrșitul vorbelor. Mult timp, Săteanu se chinuie să îmbine cele două bucăți, să reconstituie creionul, pipăie asperitățile rupturii, Mihai își amintește de pomul rupt seara aceasta și se înfioară -, încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
propus. "Eu" am răspuns, fără să ezit, fără să gîndesc. Nervoase, mîinile lui Săteanu frîng creionul în două, iar pocnetul surd cade ca un punct la sfîrșitul vorbelor. Mult timp, Săteanu se chinuie să îmbine cele două bucăți, să reconstituie creionul, pipăie asperitățile rupturii, Mihai își amintește de pomul rupt seara aceasta și se înfioară -, încearcă iar să le potrivească și, înfuriat, le aruncă în cuptorul instalației, roșu încă, privind cum se transformă în scrum. Cred că în clipa aceea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în dimineața asta!" În birou, găsește telefonul sunînd pe intern încet, prelung, monoton. Da, vă rog! Vlădeanu la telefon răspunde Mihai, grăbindu-se să ia receptorul. Bună ziua! spune încet o voce de femeie, puțin voalată, ca atunci cînd ții un creion între dinți. Spuneți-mi, vi s-a propus un transfer la Cooperări? Da, de ce? Sînteți cumva tovarășa secretară? Îmi pare rău! N-am mai avut timp să dau răspunsul, că ieri am fost liber și am plecat acasă, ast' noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
personal, Cooperările trec la minister și vei fi dat disponibil cu preaviz. De unde știți? Ei asta-i! Vrei poate să știi și cine sînt. Credeam că-ți fac un serviciu spunîndu-ți. Prea e frumoasă vocea dumneavoastră, doamnă, chiar mascată de creionul ori țigara dintre dinți, ca să cred că o faceți doar din caritate. Oricum, mulțumesc! O întrebare: cine sînteți! La celălalt capăt al firului, femeia rîde încet, amuzată: De ce ții neapărat? Dacă aveți dreptate, va trebui să vă aduc flori. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l agăț... Iar eu, ca să mă apăr, voi cere daune pentru pagina de maniscris pe care ai zdrobit țigara. Poate nu știi, dar cît ai stat în fotoliul meu de la masa de scris și-ai vorbit, te-ai jucat cu creionul pe pagina unui manuscris de-al meu, semnîndu-te în repetate rînduri corp delict, doamnă... Ești odios! șoptește Maria și-i lovește obrazul cu dosul palmei. Poftim... îi arată Mihai l-am întors și pe celălalt... Ce faci, nu mă lovești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înceapă sâmbătă dimineața. Cu ocazia drumului la Wood Green, Carol a făcut încă un lucru pe care și-l dorea de mult. S-a înscris la școala de șoferi. În sâmbăta aceea, în timp ce Dan schița dulăpiorul pe hârtie, cu un creion special, Carol bălmăjise speriată ceva și se dusese să se ascundă la etaj, în pat. O înspăimântase un interviu de la televizor, dat de tatăl lui Julio Iglesias, un ginecolog spaniol de renume. Fără să vrea, își desfăcuse șlițul și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de ei vorbim acum, ceva rău, rece și bălos, un cocon de bestie care a țâșnit afară îndată ce s-au încârligat secera și ciocanul. Nu marxism-leninismul l-a obligat pe Franț Țandără să lovească deținuții politici peste testicule cu un creion neascuțit. A făcut-o pentru că, într-un fel, i-a plăcut... Franț Țandără nu e nebun, e doar rău. Există clinici, există tratamente pentru răutate? Că, altfel, Țandără e un român normal, plânge, are un fiu, fură de la stat... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
plastic multicolore, se va fi înșelat o dată cu mine. Răul rece și bălos e tot în noi și va izbucni în spume sângerii îndată ce-i va veni din nou vremea. Ce-i drept, acum poate că nu va mai lovi cu creionul la testicule sau cu măciuca în cap, își va chinui și ucide semenul cu vise atroce repetitive, despre torturarea celor dragi și a lui însuși, induse prin electrozi lipiți pe tâmple de un supermicrosoft minune... Și nu pentru că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
hi-hi-hi, cu capul într-o parte, strigă-ntruna ce țăran! ce țăran! eu văd roșu în fața ochilor, asta e, sunt născut în zodia taurului, mă reped spre ea s-o potolesc, s-o oblig să tacă, țin între degete un creion chinezesc a-ntâia tocmai scos din ascuțitoare, ea se zbate fiindcă nu-i o făptură supusă (v-am spus, a reușit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei sunt prinși în sârme), vârful creionului se înfige din greșeală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tacă, țin între degete un creion chinezesc a-ntâia tocmai scos din ascuțitoare, ea se zbate fiindcă nu-i o făptură supusă (v-am spus, a reușit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei sunt prinși în sârme), vârful creionului se înfige din greșeală în dosul palmei mici și roz, apare o pată de sânge cât un bănuț, bombată ca un clăbuc de săpun, ea țipă scurt, sar destui să mă prindă și să se-arate cocoși, umflatul de Andi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
început să se zgâlțâie tot, deși blocul din aleea Băiuț nu era un palat. Pereții și mobilele trosneau, lampa se balansa de parcă m-aș fi suit pe-un scaun și i-aș fi dat vânt cu mâna, jucăriile, caietele, cărțile, creioanele tropăiau pe rafturi, pe policioare și pe masă, veioza sălta pe noptieră, chiar și eu, oricât m-aș fi străduit să stau locului, alunecam către marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
biroul elevului Filip și zeama se prelinge peste cărți, caiete, foi mâzgălite și fotografii, dacă sub pat zac laolaltă un ciorap roșu, o minge de tenis, o riglă, un cotor de măr, coji de alune, o insignă de pionier, un creion cu vârful tocit și un extensor (între corzile căruia păianjenii țes ca la gherghef), în fine, dacă toate sunt așa cum sunt, nu înseamnă că lucrurile se petrec alandala. Dezordinea e una, iar haosul e alta. Exemple: 1. pe Elena Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
izbea de trotuar. Deschidea portiera din spate, le căra În brațe, luînd cîte putea duce, le așeza pe podea lîngă biroul lui, În stive de peste un metru și, În zilele ce urmau, le deschidea una cîte una și scria cu creionul un preț. Uram partea asta. Cel mai tare Îmi displăcea să citesc dedicațiile, peste umărul lui : „Pentru dragul meu Peter, la aniversarea a cincizeci de ani de la căsătoria noastră” (În Rubaiatele lui Omar Khayyám), „ Această carte mi-a fost dăruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dicționar sîrbo-croat și cea mai palidă, În nuanța secarei, a volumului Noțiuni de bază ale germanei de afaceri al lui Langston. CÎnd am reușit În fine, cu mare efort, s-o extrag din raft, am observat că prețul trecut În creion pe coperta interioară fusese redus de la douăzeci și cinci de cenți la cinci. Am dat paginile fără grabă, interogînd-o mutește pe Frumoasa din carte. Căutam cea mai simplă și mai inteligibilă expresie pe care să o pot reproduce În ciuda limitelor mele fizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]