716 matches
-
imaginația mea, al celui care își depășește carnea ca să ajungă la spirit și deasupra spiritului. Mă vedeam peste zece ani, scriind înfrigurat la acea Carte în care ruinele și turnurile și scuarurile din reveriile mele aveau să sticlească într-un crepuscul galben, carte produsă nu doar de mintea mea, ci secretată de 85 glandele corpului meu, expectorată de plămânii mei, stoarsă din testiculele mele, eviscerată din burta mea, țâșnită din carotidele mele. Mă imaginam, după zece ani, tot un adolescent, dar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
susul scărilor. Am coborât ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil. Mii, zeci de mii de trepte prăfoase, tocite, scârțâitoare. Globurile murdare din tavan dădeau o lumină tot mai stinsă, crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când ajungeam pe câte un palier cu uși numerotate, mereu închise, și cu scaune acoperite cu vinilin slinos de-a lungul pereților. Din spatele unor uși venea zgomot de conversație, de după altele un bâzâit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
poète maudit... Ergo: „Îți mulțumesc pentru sărut“! - „Îți mulțumesc pentru sărut,/ Îți mulțumesc pentru sărut“, reluă Nora, ca într-o litanie. - „Köszöni a csókodat,/ Köszöni a csókodat“, o îngână, involuntar aproape, Carmen, ca un ecou heteroglos. (Continuarea în numărul următoră CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Exercițiu de stil cu pistil Emil BRUMARU Draga mea nepoată Pictacă, iartă unui om bătrân și nevolnic, cu o melancolie cam aprinsă-n cur de pofte, doar de mâță iubit și de florile mov ce înfloresc puzderii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
că nu e număr din colecția „Evenimentului“ care să nu aibă un vin - elixir la pagina cu reclame. Și totuși cum se face că îmbiați zi de zi cu astfel de licori vindecătoare, nu suntem cei mai sănătoși dintre pământeni? CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Vise răutăcioase (3) Sunt într-o librărie total schimbată. Am mai fost în ea, dar acum e altfel aranjată, are etajele (de fapt unul singur, cred) întortocheate. Librăresele sunt aceleași... sau mi se pare mie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
un copil. M-a izbit asemănare cu Nunu, cu o aură amoroasă peste tot corpul. Eram beată de bucuria lui și a păsărilor. Doream să mă unesc cu el într-un sărut lung. Pescărușii băteau din aripi desăvârșite, lucind în crepuscul ca argintul, apoi făceau cercuri deasupra lui Simon care povestea că pescărușii puteau zbura mult mai mult decât alte păsări, dormind în aer și luptând cu furtuna cu ghearele și ciocul. Poate zburau la fel de repede ca și gândurile, spunea Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fi vrut, cred, să-mi spuie nu știu ce. Se auzi a doua oară soneria... De fapt, întâia, fiindcă era vorba, acum, de-aceea de la ușă. În cadrul căreia zâmbea chiar Șerban Foarță*. —————— * A se vedea fotoportretul din antet! (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Nu-ți lăuda prea tare areolele... Emil BRUMARU Nu-ți lăuda prea tare areolele ștampilate dulce ale sânilor, mult mai frumoase sunt nodurile cafenii din stivele de scânduri putrezind anonim în spatele casei. Nu-ți ridica șoldul la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
farmecul unei lumi noi și curate. Din curți auzeai tropot de copite, iar granitul lucios al caldarâmului începea să reflecte strâmb albastrul cerului; în locul beznei prin care-o condusesem toată iarna pe Gina spre casă, acum înaintam amândoi printr-un crepuscul de vis, cu miros de iarbă și calcar vechi, cu ferestre purpurii și cornișe albastre. Și tocmai acum, când, purtîndu-și duminica bluzițele ei pastelate și fustele ecosez prinse cu un mare ac se siguranță cu piatră striată, Gina era atât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de catran. Soarele era la scăpătat, cerul din partea aceea luase culoarea indigoului, dar în partea cealaltă, albastră-aburoasă, se străvedea deja luna. Umbrele ni se lungiseră hidoase spre câmp, ca niște insecte filiforme. Se terminase și ziua Carminei. În lumina apropiatului crepuscul, cărămizile casei noastre sclipeau ca rubinele. Casa părea că suge toată lumina din jur, lăsând aerul serii veșted, cafeniu. Un geam îndreptat spre apus ardea galben, cum arde sarea. Când să ne luăm rămas bun, am făcut brusc gestul (mie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eu... plasa mea are un singur fir, lung și drept. Pe el trebuie să mergi tu. Căci eu sânt Călăuză și Paznic aici, la marginea lumii." Îl ascultam, ca întotdeauna, fascinată. Mă străduiam să țin minte fiecare cuvânt al lui. Crepusculul de afară îl transformase într-o mare insectă roșie. Priveam covorul de rugăciune, atât de subțiat încît pe alocuri i se vedea urzeala. Fire de lână de mai multe culori se împleteau în el inexplicabil, formând arabescuri complicate. Mi-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
inevitabilele pierderi și libertățile fatale): „Citea dom’ Martin, sub nepom,/Egoficțiuni, al doilea tom./ În milosârd/cer, câte-un cârd/zbura în stil autonom.“ — Autohton, făcu pe surda Nora. — Ba nu: autonom. Dar e tot aia. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Eram corector cu jumătate de normă... Eram corector cu jumătate de normă la „Convorbiri Literare“ (1983- 1989), când, nu exagerez, cam un an întreg, am citit și răscitit Metamorfoza în traducerea lui Mihai Isbășescu. Pur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
într-o faimoasă șansonetă, acesta luă curând aspectul unui balon imponderabil, cu irizări septemcolore și instabile, de săpun, care, ajuns la apogeu, pocni mustos, dar fără zgomot... Sau cu un zgomot audibil numai auzului de înger. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Le-am spus că am inimă... Emil BRUMARU Le-am spus că am inimă și nu m-au crezut, ba chiar au râs. Li se fâlfâia lor de inima mea! Ipocritule, paiață de hârtie gofrată, prefăcutule, da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
zise Vasile Elisav, citind, și el, din profitabila bucoavnă: „Iată un exemplu venerabil, înscris pe o fântână adiacentă Sfintei Sofii de la Constantinopol, ce condensează în chip gnomic un judicios precept, anume cuvine-se să-ți speli păcatele, nu doar obrazul: CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Începând cu clasa a șasea... Emil BRUMARU Începând cu clasa a șasea, până în a zecea (pe atunci Colegiul Național se numea Școala Medie Nr. 1 Băieți și se făceau doar zece ani!), am învățat, și mai rău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
făcut respectiva transmisiune: sunt convins că așezarea are și oameni destupați la minte, care merită să fie protejați. Sau, măcar, să fim siguri că nu vor fi necredincioșii, la rându-le, bântuiți. Bântuiți de brigada specială de anchete-manea de la București. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Prințese date uitării sau necunoscute (4) Emil BRUMARU Plăcerea de a intra cât mai mult în intimitatea prințeselor e lecuită doar prin aflarea a fel de fel de amănunte presărate cu ingeniozitate în cartea tradusă de Șerban
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
derizoriul, totuși, domeniu gastronomic. Pornografia-ncepe cu-acela astronomic, cel plin de găuri, albe sau negre Ăfără păr, adică epilate), de hăuri și de zgăuri, mai toată aura acestui cer fiind înlocuită de gaura de vierme! ĂContinuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Povești de trezit părinții Emil BRUMARU Fluturi asasini. Cine ar fi crezut! În verdele înspăimântător de albastru, întins blând, lânced, indecent, pe pajiștea jilavă, lunecoasă în jumările slăjite Ăresturile balurilor de binefacere ale adolescenței!)... în spațiul translucid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
din avantajele (să le zicem astfel) ale lor. — Ce facem, dom profesor, o luăm de la-nceput, întrebă, blazată, Carmen Carpen. — Bis repetita placent, dulce Carmen, conchise ferm Vasile Elisav, în limba clară a lui Caius Iulius. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Săltând voios în viața personală Emil BRUMARU De obicei, săltând voios în vârsta personală (și la 69 de ani îndrăznesc să afirm cu mâna pe ficat că bătrânețea începe să devină, cu adevărat, un soi de haine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
toate, de frisonul propriului nostru sfârșit. Aveam nevoie de amânare ca de o garanție a eternității, ca argument în timp pentru faptul că timpul nu ne poate constrânge. Însă când timpul a început să nu îmi mai ajungă, când lumina crepusculului a început să intre în odaia vieții mele, am înțeles ce grozăvie făcusem: ca la școală, lăsasem totul pe ultima clipă, dar "ultima clipă" nu mai era preziua tezei, ci ceva cu adevărat implacabil, pentru care nu exista recurs, grațiere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aleg liniștea. Îmi este pur și simplu imposibil să trag consecințele neîncrederii mele. Mai bine iadul cu dumneavoastră decât mântuirea de unul singur." (6 octombrie 1981) O enormă tandrețe te cuprinde față de acest personaj de o fragilitate extremă căruia, în crepusculul vieții, îi este dat să trăiască ceea ce până atunci nu trăise niciodată "așa" și care ca intensitate, capitulare necondiționată și capacitate de a suferi se potrivește mai degrabă unei vârste la care mai există șansa recuperării de sine și a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vizita unor prieteni, pălăvrăgind despre Ceaușescu și amuzîndu-se copios. "Mama, era așa drăguț Ceaușescu?" Este uluitoare viteza cu care se îndepărtează de noi o epocă atunci când se produce o discontinuitate a istoriei. Așa cum noi, cei care ne-am născut în crepusculul interbelicului, nu ne putem imagina nici măcar o fărâmă din anii aceia și o prăpastie părea că ne desparte de generația părinților noștri, la fel, pentru cei născuți în anii '80, perioada 1948-1989, care nouă ne-a alcătuit vârstele, a devenit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
menține până în zilele noastre, ba chiar se întărește azi. De n-ar fi decât să amintim replica unui demograf la cunoscuta carte a lui Spengler, Declinul Occidentului: Jean-Claude Chesnais, un reputat cercetător francez, publica în 1995 un volum cu titlul Crepusculul Occidentului. Este interesant că însuși Chesnais - de altfel, un cunoscător al subtilităților analizei demografice - amestecă, atunci când nevoia argumentării o cere, îmbătrânirea cu denatalitatea, scăderea natalității cu scăderea populației, îmbătrânirea cu reducerea drastică a volumului populației într-un secol sau două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
avântare până dincolo de margini, și moartea mea să fie triumful meu. Aș vrea să mă topesc în lume și lumea în mine, să naștem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârșit și magnific asemenea marilor crepuscule. Din țesătura visului nostru să crească splendori enigmatice și umbre cuceritoare, forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într-un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unei națiuni sânt erorile necesare creșterii ei. Cum tote fenomenele de creștere au la bază un elan orb, nu vom găsi în ele condiția prielnică a cunoașterii. Autoiluzionările din aurora culturilor indică un proces foarte natural. Luciditatea este omanifestație de crepuscul al unei culturi. Oboseala a luat locutl creșterii. Atunci începe a se ști. Și adevărurile nu mai sânt "organice", adică nu și le mai creează viața pentru uzul ei, ci devin expresii autonome, care nu mai servesc. Față de epoca homerică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
legal pământul, au pus atâta frenezie, încît decadența lor a fost, de fapt, prăbușire și dispariție. Sfârșitul Imperiului roman, agonia precipitată oferă atât farmec maladiv și dezagregarea lui este o consolare atâtor inimi bolnave, că de câte ori tentațiile disoluției încearcă sufletul, crepusculul imperial îi este leagăn de sicriu. Cine n-a cunoscut acea dispoziție de care vorbea Verlaine, comparîndu-se imperiul de la sfârșitul decadenței, văzând cum trec marii barbari blonzi, nu va ava niciodată dezabuzarea suficientă ca să înțeleagă anumite epoci. Și cine nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de violența instinctelor lui și de resemnarea supușilor? Cezarismul nu servește o mare finalitate istorică. El se bazează însă pe excelența unei personalități. Momentul individual este prea hotărâtor și predominant. Teoria lui Spengler, după care cezarismul este un fruct al crepusculului culturilor, este în genere justă. Pierzîndu-și coeziunea internă, fărâmițată și epuizată de excesele democrației, o cultură își salvează vitalitatea prin virtuțile strălucitoare ale unui dictator. Cezarismul poate introduce un ritm epocal în viața unei culturi, lui îi lipsește însă elanul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aibă misterioase analogii cu orice. Când m-am Întors În Europa, am transformat această metafizică Într-o mecanică, și de aceea am nimerit fără veste În capcana unde mă găsesc acum. Dar atunci m-am Învârtit Într-un fel de crepuscul În care se anulau diferențele. Ca un rasist, am crezut că credințele altuia sunt pentru omul puternic niște prilejuri de dulce fantazare. Am Învățat ritmuri, moduri de a te lăsa În voia trupului și a minții. Îmi spuneam asta alaltăieri-seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
uite melancolic la paharul gol. O femeie impozantă vine spre centrul încăperii, sunând dintr-un clopoțel de argint. Lady Tredgold solicită atenția invitaților săi, anunțând că marele eveniment al serii va începe. Fiul ei va citi din volumul încă nepublicat „Crepusculul unui continent“. Selwyn face un pas înainte, urcându-se pe un taburet de lemn sculptat. Mai lasă să treacă un moment, curățându-și ramele ochelarilor de oțel, apoi așezându-i pe nas. Scoate un carnet din buzunar, își drege glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]