631 matches
-
fel, munții logodiți "cu vasta strălucire,/ Un braț semeț au repezit spre fire" (Munții) sau copacul "hipnotizat de-adânca și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul). Slava-ntrevăzută, vasta strălucire și limpedea lumină sunt imaginile unui nou tărâm, ale unei alte lumi spre care năzuiesc ființările. Împreună, ele alcătuiesc "imaginea senină" (s. n.) a unei distanțe transparente, forma luminoasă a diafanului. Diafanul nu arată ceva
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acum înainte: VH. 3 "Căci acuma e vremea cu semne oprite, cu tot/ ce se face până la urmă o închidere mare// față de ceea ce rămâne în afară, și din această/ nemișcare - pe care am acum a o spune/ sunt numai chipuri crispate - pe care stă/ să coboare iarna luminiscentă" (Însă există urmare, vol. Alte versuri, VE, p. 232). Totul se întâmplă acum în lemn,/ într-o vreme de lemn - în care lumina e doar o răsfrângere/ care se oprește în lemn", "într-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Formalitățile lui Arcadi pentru o călătorie în străinătate, chiar în caz de forță majoră, ar fi durat prea mult. A condus-o la aeroport cu ochii împăienjeniți și chipul boțit al unui om mahmur; ea avea privirea febrilă și obrazul crispat. De când se cunoscuseră, nu se despărțiseră niciodată. În fiecare an își făceau vacanțele împreună, la părinții Margaretei, dar Arcadi depunea cererea de pașaport cu mult înainte, pentru a evita orice risc de întârziere. S-au sărutat sec, cu buzele arse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
soția mea, momentul era palpitant. Zbura pentru prima oară. Avionul era Clipper cu patru elice. După ce s-a ridicat de la pămînt și a luat înălțime, avionul și-a reluat stabilitatea spre liniștea noastră, a tuturor călătorilor, care pînă atunci eram crispați și tăcuți. Prima oprire a avut loc la San Juan de Puerto Rico, pentru plinul de benzină. La San Juan era cald și umed, intrasem în regiunea tropicală. Apoi la Belem, pe Amazoane, unde căldura era și mai mare: eram pe
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Daniel (Corbu n. red.). Ceilalți nu! Chioaru (Dumitru n. red.) a plecat definitiv al Sibiu. E librar acolo. Am probleme cu iubita mea, puștoaica. Sper să nu iasă un dezastru. Nu vreau nici copii și nici căsnicie. Recunosc: sînt oarecum crispat. La Iași a fost în regulă! Am dat trei examene (sintaxa, dialectologia și psihologia). Ultimele două le-am luat cu 10, primul l-am picat (cu țăcănitul acela de C. Dumitriu și gramatica-i contestatară!). Nu-i nimic. Între timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
voi mai citi. Intenționez să mă apuc și de-nvățat. Dar nu ca un turbat. Am mai făcut-o eu și alteori și tot praful s-a ales. Vreau să o iau mai încet, dar mai lucid, cu detașare, nu crispat. Am impresia că numai poezia mă preocupă, deși "neintegrarea" mea în "circuitul diplomelor" mă deranjează tare mult, orice s-ar zice. N-ai sesizat și la "Dialog" (revista studențească ieșeană n. red.) eclipsa bruscă de pe chipul (și vorbele) lui Sorin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Sper ca luni să iau și cele cîteva cărți de care mai am nevoie. În tot acest timp am învățat. Păcat că memoria mea nu mai e la înălțime. Sper totuși să iau examenele! În primul an oricum e totul crispat. Am primit ultima ta epistolă! Azi oricum nu veneam la Iași, chiar dacă tu n-ai fi la București. Pierd mult timp cu naveta (la prînz n-am mașină pentru a mă întoarce!), voi rezolva cumva. Dar nu-mi dau demisia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
s-ar ști? sîntem atenți să desprindem îndemnurile care ni se dau: inima acum e pe recepție". Jurnalul fericirii se încheie cu cîteva afirmații: "Numai creștin fiind mă vizitează în pofida oricărei rațiuni fericirea, ciudat ghelir. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale orașului spațiu proustian descompus de timp și nu ajung să fiu și eu cum spune François Mauriac în Destine unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieții și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
atât de vizitat, cel de libertate, va avea pentru el alte și uneori paradoxale sensuri. Și el va părea „ne-liber”, Înjugat, când alții vor destupa șampanii ale libertății și, pe dos, va fi liber - deși va părea singuratec și crispat de propria-i imagine -, când alții vor alerga Încolo și Încoace pe marile bulevarde ale necesității. Realitatea, da, această magnifică formă și esență nu se forjează, oricât ar părea de ciudat, În marile „ateliere” și spații publice, În sălile unde
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că dacă sunteți cine spuneți că sunteți atunci sunt înclinat să vă cred. M-am oprit iarăși. Am încredere în oameni. Altă pauză. Decât dacă, hm, sunteți un admirator obsedat de nevastă-mea. Pauză. Și nu sunteți...nu? Kimball zâmbi crispat. Nu, nu, nimic de genul ăsta. Se știa faptul că soția locuiește aici dar nu eram sigur dacă locuiți tot aici sau în New York, iar editorul ne-a dat numărul la care de regulă vă contactează și, iată, ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unui bărbat, țăran sau pescar, de culoare. Omul urlă, literalmente, din toți bojocii în cabina lui telefonică, fără să-i pese că nu este singur, că s-ar putea să-i deranjeze pe cei de la spatele său: câteva femei vizibil crispate, așteptându-și rândul la telefon. Un funcționar al poștei, care supraveghează încăperea, asistă impasibil la acest act de violență sonoră. Simplul său gest, perfect legal, de a-l trage de mânecă pe nesimțit, de a-l determina să mai reducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tinere, îmbrăcați în costume albastru-deschis, mulate pe corp, formează o învârtejire de corpuri, zvâcnesc în ritmurile unei muzici mărețe, grave, din ce în ce mai neliniștite. Privesc în jur: nici urmă de boxe, acordurile par să iasă din pământ sau să cadă din cerul crispat a furtună: este însuși geamătul firii, ieșindu-i din viscere. Multă lume îmi împărtășește curiozitatea. Spectacolul a devenit punctul nevralgic al salbei de happening-uri din acea zi, și publicul a crescut tot timpul, pe nesimțite, oprindu-se la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
părea „poetul bărbat”, lăsând rareori să răzbată în strofele sale tonuri triste, elegiace, sau melancolia ca o poză cu care se drapau uneori tinerii „atunci”! Înalt, cu membre puternice, lat în umeri, fruntea clară, un nas pronunțat, gura strânsă, mică, crispată parcă în reținerea oricărui sunet intim, era, prin aerul său nonșalant și ironic, masculin, un fel de „maestru de ceremonii” al grupului. Prin el, de altfel, aveam acces la unii artiști plastici, nume din diverse promoții din care rețin, pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înmuia un deget în apa sfântă și voi striga Victorie! Viraj după viraj, cu mâna streașină la ochi, pândesc apariția în zare a unui pâlc de verdeață anunțând un thalweg de viață în valea de un blond spălăcit, cu bucuria crispată a celui care va ajunge în sfârșit la locul mult dorit: acolo unde " cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a pogorât asupra lui sub chipul unui porumbel", și unde o voce s-a auzit din tării "Tu ești Fiul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a unei literaturi: Problema e că viziunea/ concepția despre poezie de la noi trăiește deja de destulă vreme cu această obsesie "soteriologică" a schimbării, un impuls chinuitor care în cel mai rău caz o ocupă în totalitate, o rezumă la gestul crispat al schimbării. Această obsesie operează predilect într-un teren strategic care depășește intențiile particulare de a orienta în vreun fel poezia. În general, gustul amar al unei insuficiențe a formulei poetice care invadează tot mai insistent deopotrivă orizontul de așteptare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
redacția Gazetei literare, unde era cel mai tânăr din grupul tinerilor redactori și colaboratori apropiați ai revistei. Era cel mai tânăr și cel mai tăcut (poate concurat, în taciturnitate, de Ștefan Bănulescu), sobru, reținut, controlat în gesturi până la a părea crispat, cu aerul său germanic pe care i-l confereau ochelarii și faptul că era blond. Este de prisos, probabil, să adaug că intra într-un puternic contrast, purtându-se cum se purta, cu volubilul, debordantul și uneori teatralul Nichita Stănescu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
5-1 în deplasarea de la Târgu Neamț, golurile băcăuanilor fiind realizate de Ungureanu (min. 26, 27 și 64), Drăgan (min. 71) și Roncea (min. 88). Despre partida de la Târgu Neamț, antrenorul Ciprian Panait ne-a declarat: “După cum era normal, am început crispat, deoarece stăm de trei săptămâni și această pauză venită într-un moment când echipa era în vârf de formă a făcut să ne ieșim puțin din ritm. După 10-12 minute, am început să controlăm meciul, cu jocul nostru de posesie
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Într-un dialog de șase ceasuri însă, se schimbă treaba. La început, inventatorul i-a răspuns corect reporterului la întrebări, cu multe referințe la invenția lui și la situația ingrată a cercetătorului solitar. În sinea sa, simțea că, vorbind astfel, crispat, didactic, ratează o șansă. Orice s-ar zice, o convorbire pe mai multe pagini, într-o revistă foarte citită, e ocazia care nu trebuie ratată. Nu se poate ca o revistă cu tiraj mare să nu ajungă și-n mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
masiv, cu o barbă aurie, o pipă afumată din care mușca din cînd în cînd cu gravitate și oche lari chihlimbarii, purta un costum demodat, cu vestă și lanț de ceas, toate aceste accesorii dîndu-i un aer puțin pedant și crispat. De aceea păreau nepo triviți pe fața lui ochii rotunzi și naivi, cu sprîncene întrebătoare, de fapt ochii lui Dănuț, persona jul ingenuu al prozelor lui“. Nu era el chiar așa, dar eu n-am simț de observație. Scriind odată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Astfel, putem vedea, ca mare știre de interes național, că Elena Udrea a dat cu mopul în nu știu ce sală de clasă și că este expertă în mâ nuirea andrelelor, sau o putem asculta pe Lia Olguța Vasiles cu cum interpretează, crispată, muzică populară din Ardeal. Sau putem să ne râdem la glumițele de cartier ale unor perso naje ca Mădălin Voicu sau Florin Călinescu. Deși nici Elena Udrea, nici Lia Olguța Vasilescu nu sunt acolo unde sunt pentru a da cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în urma ei i se păreau nimicuri în comparație cu ceea ce exista în interiorul ei. Se simțea ca un câine singur, îmbătrânit înainte de vreme, care-și linge rănile. Sufletul îi ardea mocnit ca un rug funerar. Asprimea din tonul bărbatului o făcea să devină crispată mai ales atunci când el venea acasă la ore târzii și-l auzea zicând: ,,Vă omor eu pe toți! Dacă nu vă mai omoară alt drac, nu vă mai omoară nimeni! Îți mănânc eu nasul să nu mai fii așa cum ești
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
încheieturi. Mă uit la ceas - și, spre groaza mea, văd că au trecut deja douăzeci și trei de minute. Aproape că mă aștept s-o văd pe Suze cu un bebe în brațe. Dar uite-o, pe același scaun, ușor crispată. — Bex! Ce bine c-ai venit! Hai, că mi-au început contracțiile! — Îmi pare rău c-a durat atâta, zic trăgându-mi sufletul. Am vrut doar să fiu sigură că nu-ți lipsește nimic. Dintr-una din sacoșe îmi scapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o gură de cafea. Abia dacă ai pomenit o dată sau de două ori despre nuntă, de când te-ai întors! Ce zic eu, adevărul e că parcă faci tot posibilul să eviți subiectul! Nu-l evit deloc! spun, cu un zâmbet crispat. De ce aș face una ca asta? Am nevoie de vodcă. Mâna mi se strecoară încet spre geantă. Trebuie să pun punct discuției imediat. Unele mirese se consumă mult prea mult cu nunta. Nu mai știu altceva decât nunta, nunta, nunta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Vorbește serios? Nu vorbi prostii, zice Elinor. — Am trimis o scrisoare de demisie Comitetului director al Fundației Elinor Sherman. Nu mai avem nici un motiv pentru care pașii noștri să se intersecteze de acum înainte. — Ai uitat de nuntă, spune Elinor crispată. — Ba n-am uitat. N-am uitat deloc. Luke trage aer în piept adânc și mă privește. Din acest moment, Becky și cu mine ne vom face alte planuri de nuntă. Evident, îți voi restitui în totalitate cheltuielile de până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pământ cu fusta aproape complet ridicată și observ în trecere că nu poartă chiloți. În mod clar, întreaga familie este mai confortabilă fără haine decât cu haine, evident, nu numai din goliciunea expusă dezinvolt, ci și din atitudinea ceva mai crispată a celor complet îmbrăcați. Guillermo și Cora, din ce am văzut eu până acum, par ceva mai moderni, atât în atitudinea față de pudoare cât și în casă, care este mult mai bine organizată. Probabil și aici, ca în orice familie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]