703 matches
-
K., iar noi acum ne-am fi lăfăit, bine mersi, ca niște baroni locali în splendida grădină a Hesperidelor sau a Raiului, fără să mai cunoaștem efectele energizante ale bombelor atomice, frumusețea dumnezeiască a lagărelor morții, a gulagurilor și nici crivățul Bărăganului. În ciuda faptului că aveau coroanele puțin dezvoltate, păduricea de salcâmi era plină de ciori. Vă mai amintiți portretul ironic, acid și zeflemitor al negresei creionat de poetul "Baladelor vesele și triste", din care însă nu lipsesc notele de simpatie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care erau supuși patru copii ce se făcuseră vinovați de faptul că furaseră un copăcel uscat dintr-o lizieră de salcâmi din cauză că, în plină iarnă, rămăseseră fără căldură într-o casă acoperită de zăpadă până sus cu tot cu horn, în urma unui crivăț care timp de nouă zile fusese stăpânul incontestabil al câmpiei Bărăganului. Ridicolul situației și stupizenia milițienilor erau evidente pentru orice om cu bun-simț. Unul din cei patru copii din această coloană a rușinii șchiopăta de piciorul drept atât de grav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fiind constrânși la practicarea unui regim alimentar minimal, aproape de cota zero. Trinitatea care asigură ființei existența apa, mâncarea și căldura era strict raționalizată, pentru simplul motiv că era pe sponci, dar mai ales fiindcă nu știam cât timp va dura crivățul. În nou înființata comunitate umană nu se introdusese curent electric, așa că nu aveam aparate de radio; cele cu baterii abia începuseră să apară, dar nu la noi. Cât despre celulare, nici nu putea fi vorba. Ca o consecință firească a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adevărul spuselor mele. Ascultați. După ce noi, cei patru frați mai mari cu ajutorul extraordinar al cățelandrului nostru, Leu am salvat-o pe mama de la o moarte sigură prin hipotermie (înghețare), când se prăbușise fără putere în zăpada viscolită cu înverșunare de crivățul dezlănțuit, și care începuse deja să-i cânte prohodul acoperind-o cu un lințoliu alb, pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată și dură, care a pus sub semnul întrebării însăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sigură prin hipotermie (înghețare), când se prăbușise fără putere în zăpada viscolită cu înverșunare de crivățul dezlănțuit, și care începuse deja să-i cânte prohodul acoperind-o cu un lințoliu alb, pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată și dură, care a pus sub semnul întrebării însăși existența noastră. În a treia zi de crivăț înfricoșător, casa nu se mai zărea de sub nămeți. Fusese acoperită de zăpadă până deasupra hornului. Ușa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cânte prohodul acoperind-o cu un lințoliu alb, pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată și dură, care a pus sub semnul întrebării însăși existența noastră. În a treia zi de crivăț înfricoșător, casa nu se mai zărea de sub nămeți. Fusese acoperită de zăpadă până deasupra hornului. Ușa și geamurile fuseseră blocate de valurile succesive de zăpadă de patru metri înălțime care depășiseră coama casei și ascunseseră inclusiv hornul în întregime. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
obținerii unui plus de căldură într-o cameră ce se răcea tot mai mult, încât până dimineața în căldarea de apă se forma o pojghiță de gheață. Nu se auzea nici un zgomot. Nimic. Era o liniște totală. De cimitir. Numai crivățul, afară, își făcea de cap împăunându-se cu victoria zdrobitoare asupra unei familii necăjite și neajutorate pe care o înmormântase sub uriașul troian de zăpadă... Și adormeam. Dormeam somnul chinuit și înfricoșat al celor condamnați irevocabil de o justiție partinică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
niște resturi de tulpini de bumbac. Apă mai aveam pe fundul găleții. Hrana zilnică erau boabele de porumb. Dar ceea ce ne-a dat cu totul peste cap viața în acest interval de timp unde, în Câmpia Bărăganului, zeul suprem era crivățul, a fost imposibilitatea precizării momentului în care ne aflam. Era ziuă? Dacă da, cam ce oră să fie? Oare a înserat? E deja noapte? Da? Ne culcăm? Nu? Păi, ce? Ne culcăm odată cu găinile?! O, ce bine de ele! Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ați salvat copiii de la moarte! Dumnezeu să vă răsplătească pentru tot binele făcut. După o galopadă intensă și neîntreruptă pe hipodromul nesfârșit al Câmpiei Bărăganului, gâfâind și epuizat în urma demonstrațiilor de forță și viteză de care dăduse dovadă nouă zile, crivățul, fulguind ușor, abia-abia se mai târa împiedicat și împleticit până la padocul primitor, de unde își propusese să organizeze un nou atac impetuos, năprasnic și pustiitor la iarna viitoare. Dar pân-atunci... liniște. Liniște deplină. În tot acest interval de timp, Leu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-l depășeau și pe care nu le înțelegea. Ieșise și el odată cu noi pe hol, să se bucure, să vadă minunea care se întâmplase, privind lumina rece și leșioasă prin care se strecurau tot mai rar ultimii fulgi ai unui crivăț terminat, ajuns la capăt de drum. Gata, eram liberi! Dar lupta cu zăpada nu se terminase. Trebuia să înlăturăm omătul din fața ferestrei pentru a ne bucura de lumina binefăcătoare a zilei. Treaba nu era deloc ușoară: eram subnutriți și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cuvinte, fapt pentru care îmi cer cu umilință iertare, deși tind mai degrabă să cred că de acolo de sus, de undeva, îmi urmărește tacit, cu îngăduință ironică plină de adânci semnificații filozofice, temerara mea încercare cu veleități literare. Oprirea crivățului nu a însemnat pentru familia Aciocîrlănoaiei încetarea bruscă și totală a șirului de privațiuni la care eram supuși în ghetoul Bumbăcari, nici nu a însemnat intrarea triumfală în "epoca de aur", o gogoriță stupidă a regimului comunist; dar nici intrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
când se-ntâmplă s-aud vreun egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie?" (M. Eminescu) Liniștirea crivățului a însemnat pentru noi în afară de salvarea de la moarte două lucruri esențiale: puteam topi zăpadă la discreție pentru a nu mai suferi de sete, cât și pentru întreținerea unei igiene minimale a corpurilor noastre; iar lumina zilei se putea strecura cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și prin sat. Nici vorbă ca mama să poată să ajungă la spital, la muncă. Fiecare familie se descurca așa cum putea: cum dădea Dumnezeu unii mai bine, alții mai rău. Începuse școala. Într-una din aceste zile, imediat după încetarea crivățului, ne-a surprins în mod plăcut vizita unei distinse doamne. Noi tocmai "serveam masa", având în centrul ei binecunoscuta farfurie de aluminiu în care mama pusese boabele de porumb coapte pe plită, peste care presărase nițică sare pentru a le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar sigură a propriilor mei copii nevinovați, prin înfometare??! Luați aminte, doamnă, că ceea ce gândiți ori spuneți despre mine și despre copiii mei este și neadevărat și mai ales profund jignitor și impardonabil. Da, doamnă, camera e afumată din cauză că el, crivățul, acoperise casa în întregime, cu acoperiș cu tot, inclusiv hornul. În momentul în care am făcut foc, tot fumul s-a răspândit în cameră, încât am crezut că vom muri asfixiați. Dacă nu ne-ar fi salvat domnul primar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în casă? Ce grozav! Mă uitam ca la un lucru de artă inegalabil. Cât de întins și de egal așezat era cartonul pe suprafața asterelii, în timp ce șipcile înguste și lungi îl fixau temeinic de grinzi cu ajutorul cuielor împotriva vântoaselor, a crivățului ori a ploii. Oare cum am putea procura și noi asemenea material? De unde? Cu ce bani? Ah, ce frică ne era de ploaie! De regulă, după ce se oprea ploaia afară, începea alta în pod, sub acoperiș. Modalitatea de contracarare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nefericit. "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:15 Odată, mai demult mi s-a-ntâmplat Pe când eram la școală într-un sat, Pe-o iarnă aspră, când crivățul vuia Să atentez la bunul altuia. Iar preparatul trăsnet care m-a scos din minți A fost mălaiul copt scoțând aburi fierbinți. Eram singur în bancă și n-am mai rezistat Am pus cu grijă mâna și... l-am înfulecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mă iartă; mă rog să te înduri C-am încălcat divina poruncă "Să nu furi!" Dar crede-mă, Stăpâne, îți spun cu-adevărat Nu din obișnuință, de foame am furat... 6. La moară la Jianu sau sfârșitul unei etape dificile Crivățul încetase de două zile, însă drumurile nu se desfundaseră încă. Ce era de făcut? Inițiativa a venit tot din partea lui Mircea. Mama, ce-ar fi să mergem la moară? Cum crezi că veți ajunge, Mircea? Stratul de zăpadă e destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
limbajul lor, bucurându-se de binefacerile anotimpului cald, atât de repede trecător. Nu adia nici un firicel de vânt. Cu toate acestea, privind la mersul bătrânului aveai impresia clară că înaintează cu mare greutate, luptându-se cu rafalele nemiloase ale unui crivăț care încerca să-l întoarcă din drum. Înainta cocârjat, aplecat mult în față, cu bărbia în piept, sprijinindu-se de bodyguardul de salcâm în căutarea unui loc de muncă pentru omul ăsta necăjit, având cinci copii și cărora nu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-o duminică. Localul era plin de consumatori. Parcă-parcă-l încercau niște emoții... Deodată prin minte i-a străfulgerat zicala cu batracianul: Broasca nu cântă pe uscat." A comandat o halbă, încă una și încă una și s-a dezlănțuit, asemenea crivățului în câmpia Bărăganului, pe următoarea arie verdiană: "Pentru mine femeile toate sunt la fel Ea ori alta iubesc la întâmplare Pe-al iubirii altar pe oricare Femeie o jertfesc Când alta iubesc." (Rigoletto) Din nefericire pentru el, indivizii ăștia nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mircea, Lică, Victor, Radu, Țuki, Bebi, mama. Familia: Lică, Victor, Țuki, Mircea, Mitana (soția lui Mircea), Radu, mama, Bebi, tata. Cuprins George Țâra Un roman al destinului 5 Caietul numărul 3 11 1. Tizicul sau reciclarea materiei arse 15 2. Crivățul dezlănțuit și consecințele imprevizibile ale încălcării poruncii: "să nu furi!" 31 3. O scurtă și edificatoare vizită în subsolul iadului 32 4. Vizita bătrânei doamne sau vizibile discrepanțe sociale 32 5. Tentația rușinoasă sau diavolul nu face mănăstire 32 6
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cantitățile în tone de carne, lapte, lână de care au fost spoliați oamenii satelor noastre atunci, ca să ne dăm seama de suferința pe care o provoca sătenilor prietenia cu «bunii» noștri vecini de la care «ne venea în schimb» lumina soarelui, crivățul pustiitor și cultura sovietică, «cea mai avansată din lume». Se pare că evidențele cu tot ceea ce s-a cărat, au fost date dispărute chiar la nivel național și probabil că niciodată nu se va ști cu adevărat cât am plătit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
munte și ne încălzim cu sobița cu gaz care scoate adesea un miros neplăcut în casă, dar dă totuși căldură. Știi ce friguroasă sunt; știu că jumătate din iarnă a trecut, dar nouă aici, în România, ne e frică de crivățul de la răsărit. Azi dimineață am cumpărat trei cărți: Marx-Engel (sic!), Manifestul Partidului Comunist, Lenin, Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capi talismului, [și] Platforma Partidului Unic Muncitoresc. [...] Aici toate sunt bune. Uneori continui: „Madame la Marquise“, cântecul cu care ne
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care te face să te gândești - cu tristețe și cu egoism - la oamenii sărmani, fără cămin și fără lemne. Mi-am zis că poate s-o fi schimbat clima, dar, vai! adevărata iarnă rece și aspră vine încărcată cu tot crivățul din răsărit. Fata mea dragă și mult preaiubită, mi-am petrecut după masa asta bună cu tine: ți-am sărutat ultima fotografie, i-am vorbit frumos, dureros. I am spus tot: singurătatea, izolarea mea, zilele mele trăite automat, viața mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Grigoriu (președintele Tribunalului Dorohoi)84. În mai 1919, noul prefect al județului, Gh.Marcu dă o Publicație referitoare la amânarea alegerilor 85. În septembrie 1919, președintele Biroului electoral central al circumscripției Dorohoi era N.Grigoriu, care trimite instrucțiuni prefectului, N.Crivăț, referitoare la declararea candidaților. La 20 septembrie 1919 cu adresa nr.5215 adresată ministrului de interne, se dă lista candidaților pentru camera deputaților 87; lista cuprinde 34 de candidați în 8 liste. Lista pentru Senat cuprinde 11 candidați, în 6
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
să bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul crește, crește, mai repede și mai repede... Întunericul se lasă încet. Și toaca bate, bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât patru zile; venise spre el cu mânuțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]