757 matches
-
Termenul croat "Plitvice" a fost utilizat pentru prima oară în 1777 de un anume Dominik Vukasović, pastor din localitatea Otočac, deși primele documente cartografice ale zonei există din secolul precedent. Numele provine de la lacurile din parc, puțin adânci, sau în croată "pličina" sau "plitvak", "plitko". Alte ipoteze sugerează că ar putea proveni de la localitatea slovenă Plitvica; aceasta este chiar forma pe care o ia termenul în croată atunci când este folosit alături de cuvântul lac ("jezero"): "Plitvička jezera", adică „lacurile din Plitvice”. De la
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
există din secolul precedent. Numele provine de la lacurile din parc, puțin adânci, sau în croată "pličina" sau "plitvak", "plitko". Alte ipoteze sugerează că ar putea proveni de la localitatea slovenă Plitvica; aceasta este chiar forma pe care o ia termenul în croată atunci când este folosit alături de cuvântul lac ("jezero"): "Plitvička jezera", adică „lacurile din Plitvice”. De la acesta își trage numele și un sat din apropiere. Parcul Lacurile Plitvice este situat în Europa de Sud-Est, în Croația, la jumătatea distanței între Zagreb și
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
între diferiți lingviști privitor la ce cuvinte neflexibile și folosite exclamativ intră în clasa interjecțiilor. În gramaticile limbii române și onomatopeele sunt considerate o categorie a interjecțiilor. La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
cartea!", Zatrčao se i hop preko plota" „Și-a luat avânt și hop peste gard”. În română există o interjecție predicativă care are două forme cu desinență verbală: "haide/haidem/haideți", considerată interjecție devenită verb. Are corespondent exact și în croată ("hajde/hajdemo/hajdete"), și în maghiară ("gyere/gyerünk/gyertek"). Interjecția poate avea și alte funcții sintactice: Unele interjecții pot fi regente, adică să aibă diverse compliniri: Ortografia limbii române prevede ca majoritatea interjecțiilor compuse și a celor repetate să se
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
Sloveniei până în sud-estul Bulgariei, trecând prin Croația, Serbia, Muntenegru și Republica Macedonia. Limbile standard din această arie au fost până în anii 1990 slovena, sârbocroata, macedoneana și bulgara, dar după destrămarea Iugoslaviei, sârbocroata a fost divizată în patru limbi standard: sârba, croata, bosniaca și muntenegreana. Există și un continuum dialectal slav de nord, care cuprinde în principal limbile rusă, ucraineană, bielorusă, poloneză, slovacă și cehă. Un continuum dialectal din Orientul Apropiat a fost cel semitic ce se întindea în epoca fierului pe
Continuum dialectal () [Corola-website/Science/304980_a_306309]
-
date despre muntenegrenii din următoarele țări: Numărul total al persoanelor care au declarat la recensămintele din diferite țări muntenegreană că limba maternă este de 232.646. Muntenegreană este limba oficială numai în Muntenegru, limbile minorităților naționale (sârbă, bosniacă, albaneză și croată) fiind și ele de folosință oficială. Adepții ideii de limbă muntenegreană sunt totodată adepții independenței Muntenegrului. Intelectualii din Centrul PEN muntenegrean, protestând împotriva constituției Republicii Muntenegru din 1992, care prevedea că limba oficială a republicii este sârbă, aduc ca argument
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
Muntenegrului. Intelectualii din Centrul PEN muntenegrean, protestând împotriva constituției Republicii Muntenegru din 1992, care prevedea că limba oficială a republicii este sârbă, aduc ca argument principal dreptul fiecărei națiuni de a-si avea limba proprie, sprijinindu-se pe exemplele limbilor croată și bosniacă. Ei nu neagă apartenența limbii muntenegrene la acelasi diasistem slav de centru-sud că și celelalte trei limbi din acestă, dar cer că limba lor să se numească oficial muntenegreană. Principalul susținător al ideii de limbă muntenegreană a fost
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
lingviștii din afara spațiului ex-iugoslav, neimplicați emoțional în problema, fac o distincție netă între punctul de vedere sociolingvistic și cel lingvistic propriu-zis. De exemplu Paul-Louis Thomas, profesor la Universitatea Paris-Sorbona (Paris IV), unde are oficial specialitățile numite „limba și literaturi bosniace, croate, muntenegrene și sârbe (BCMS)”, admitea în 2001 noțiunea de limbă muntenegreană, precizând că aceasta ține numai de domeniul sociolingvisticii și că din punctul de vedere al lingvisticii optează pentru noțiunea de limbă sârbo-croată, uzuală în slavistica. Acțiunea de standardizare a
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
cu cel croat, și altele comune numai cu cel sârbesc. Standardul limbii muntenegrene conține majoritatea trăsăturilor fonologice din standardele celorlalte limbi din diasistem (vezi Limba croată și Limba sârbă). Pe lângă acestea normează pronunțarea (i)jekaviană, care este standard și în croată, precum și câteva trăsături proprii numai muntenegrenei. Este normata o palatalizare provocată de pronunțarea jekaviană. Această produce două consoane specifice, rezultate din palatalizarea jekaviană a lui /s/ și /z/: Palatalizarea jekaviană privește și alte două consoane, producând consoane care există în
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
s/ și /z/: Palatalizarea jekaviană privește și alte două consoane, producând consoane care există în celelalte standarde, dar nu produse de acest tip de palatalizare. Exemple: Sunt totuși admise că dublete și variantele nepalatalizate ale acestor consoane, normate în standardul croatei. Pronunțarea (i)jekaviană este în general comună standardelor muntenegrean și croat, dar cel muntenegrean normează grupul ije (pronunțat în două silabe) și în alte cuvinte decât cele în care este normat în croată. Exemple: Căderea consoanei /l/ la sfarsitul formei
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
nepalatalizate ale acestor consoane, normate în standardul croatei. Pronunțarea (i)jekaviană este în general comună standardelor muntenegrean și croat, dar cel muntenegrean normează grupul ije (pronunțat în două silabe) și în alte cuvinte decât cele în care este normat în croată. Exemple: Căderea consoanei /l/ la sfarsitul formei de nominativ singular a substantivelor masculine după /o/ este comună cu standardul sârbesc: "șo" ( "șo", "sol") „sare”. În unele graiuri, grupul vocalic "ao", prezent, de exemplu, la sfârșitul formei de masculin singular a
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
nijesam" ( și "nisam") „(eu) nu sunt”. De asemenea, forma de dativ-instrumental-locativ plural la toate genurile a adjectivelor, pronumelor și numeralelor în care apare grupul "ije", este normata alături de cea, mai frecventă, în care acesta este înlocuit de "i", ca în croată și în sârbă: Sunt mai numeroase faptele de limbă specifice muntenegrenei în registrul de limbă familiar, de exemplu: Unele trăsături ale registrului familiar se găsesc și în literatura beletristica actuala, dar nu și în registrul curent sau în limbajul administrativ
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
păstrat numai în registrul familiar de astăzi: Lexicul muntenegrean nu diferă în esență de cel al diasistemului în general. Totuși sunt destul de multe cuvinte diferite. Exemple de cuvinte de aceeasi origine, dar cu forma diferită de cele din sârbă și croată: Exemple de cuvinte diferite, cu același sens în muntenegreană, sârbă și croată: Și forma în care se adaptează împrumuturile lexicale poate să difere în muntenegreană: Ca si graiurile croate de pe coasta Adriaticii, muntenegreană are mai multe împrumuturi din limba italiană
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
aceeasi origine, dar cu forma diferită de cele din sârbă și croată: Exemple de cuvinte diferite, cu același sens în muntenegreană, sârbă și croată: Și forma în care se adaptează împrumuturile lexicale poate să difere în muntenegreană: Ca si graiurile croate de pe coasta Adriaticii, muntenegreană are mai multe împrumuturi din limba italiană decât sârbă. Exemple:
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
a impus ideea că limba literară trebuie să fie apropiată de limba vorbită, să fie înțeleasă de toți vorbitorii. Cu scopul de a pune în fața scriitorilor modele de limbă, a cules multe creații literare folclorice, nu numai sârbești, ci și croate și bosniace, sprijinindu-se și pe scrierile deja apărute în limba poporului, de exemplu cele ale lui Gavrilo Venclović. S-a inspirat și din literatura croată, precum și din dicționare croate. Ca bază a limbii stardard, Karadžić a luat dialectul štokavian
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
cules multe creații literare folclorice, nu numai sârbești, ci și croate și bosniace, sprijinindu-se și pe scrierile deja apărute în limba poporului, de exemplu cele ale lui Gavrilo Venclović. S-a inspirat și din literatura croată, precum și din dicționare croate. Ca bază a limbii stardard, Karadžić a luat dialectul štokavian cu pronunțarea (i)jekaviană, caracteristic pentru regiunea sa natală, Serbia de vest, dar și pentru mare parte din Croația, pentru Muntenegru și Bosnia și Herțegovina. Ulterior în standardul limbii sârbe
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
pronunțarea ekaviană, dar s-a acceptat în continuare și cea (i)jekaviană. Fiind convins că limba tuturor acestor regiuni este de fapt limba sârbă, a căutat să colaboreze cu cărturari croați cu scopul de a armoniza normele limbilor sârbă și croată, semnând în acest sens un acord cu sârbii și croații Ivan Kukuljević, Dimitrije Demeter, Ivan Mažuranić, Vinko Pacel, Stefan Pejaković și Đura Daničić, cărora li s-a alăturat și cărturarul sloven Franc Miklošič.
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
(în , în croată "Ivan Kapistran") (n. 24 iunie 1386 - † 23 octombrie 1456), a fost un călugăr și teolog franciscan. S-a născut în satul italian Capestrano din Abruzzi. Tatăl său a ajuns în Italia făcând parte din suita lui Louis I de Anjou
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
Există totuși autori care numesc acest mod conjunctiv-imperativ. În limbile din diasistemul slav de centru-sud, valorile conjunctivului sunt exprimate de prezentul indicativului cu conjuncția "da" corespunzătoare lui "să", în gramaticile lor nefiind luat în seamă un mod conjunctiv. Standardul limbii croate prezintă o preferință pentru infinitiv în exprimarea acțiunilor subordonate care au același subiect identic cu cel al verbului regent, iar cel al limbii sârbe pentru subordonată cu "da" în aceeași situație, trăsătură comună cu cea a limbilor din uniunea lingvistică
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
că „limba vorbită de sârbi este cel mai adesea numită sârbocroată în știință. Este folosită, în afară de sârbi, de către croați și de către musulmanii din Bosnia și Herțegovina [...] Această limbă este numită croată de către croați și sârbă de către sârbi”. După părerea lingvistei croate Snježana Kordić de asemenea, nu se poate vorbi științific decât de o limbă unitară sârbocroată (cu această denumire tradițional adoptată de mediile academice), indiferent de cum o numesc vorbitorii ei sau de faptul că, din motive naționaliste, se vorbește despre patru
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
Numărul celor care declară ca limbă maternă bosniaca apare în statisticile din Serbia, Muntenegru și Croația, și sunt diferențe între aceste date și cele referitoare la naționalitate, ceea ce denotă că sunt bosniaci care au declarat ca limbă maternă sârba sau croata. În număr necunoscut, mai trăiesc bosniaci și în emigrație. Cei mai mulți au plecat în Turcia pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și mai ales pe la mijlocul celui de-al XX-lea. Bosniaca are statut oficial de diferite niveluri în câteva țări: În
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
bosniace. A apărut, de exemplu, o gramatică a limbii bosniace, în 1890. Scriitorii din această perioadă, grupați sub denumirea „Renașterea bosniacă” (poeții Safvet-beg Bašagić și Musa Ćazim Ćatić, povestitorul Edhem Mulabdić etc.) au scris într-o limbă mai apropiată de croată decât de sârbă. În această perioadă s-a generalizat alfabetul latin, cel folosit și pentru limba croată. După Primul război mondial, în epoca iugoslavă, bosniacii nu au fost considerați "narod" „națiune” aparte, la fel cu sârbii și croații, până în 1971
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
a Iugoslaviei comuniste, termenul a dispărut din nou până în anii 90 ai secolului al XX-lea. Ideea de limbă bosniacă a adus după sine ideea standardizării ei într-o formă care să o individualizeze pe cât posibil în raport cu sârba și cu croata. Standardizarea este în curs, fiind un proces complex, din cauza divergențelor dintre lingviști în ceea ce privește particularitățile limbii bosniace care ar trebui incluse în standard, și a paralelismelor din activitatea lor. Există și părerea că realitatea folosirii limbii, care nu ține seamă de
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
folosirii limbii, care nu ține seamă de standarde, este neglijată, și că unii lingviști se fac vinovați de un purism nejustificat în elaborarea standardului. În general, trăsăturile structurale (fonologice, morfologice și sintactice) ale limbii bosniace sunt comune sau cu ale croatei, sau cu ale sârbei, sau cu ambele, toate trei având la bază dialectul štokavian. Standardizarea limbii bosniace se face pe baza folosirii limbii de către vorbitorii bosniaci și Damir Mustabašić constată că dintre cele trei, aceasta seamănă cel mai mult cu
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
În domeniul verbului: (D, L) Adverbe specifice: Există unele specificități lexicale comune vorbitorilor bosniaci. Cea mai importantă este cantitatea mai mare de împrumuturi din limba turcă (unele arăbești sau persane la origine) decât în sârbă și mai ales decât în croată. Astfel de cuvinte sunt: "zar" „văl” (purtat de femeile musulmane), "avlija" „curte”, "ćilim" „covor”. Bosniacii păstrează și unele cuvinte slave devenite arhaice în sârbă și croată: Potrivit lingvistului Ibrahim Čedić, bosniacii folosesc cuvinte și în varianta sârbă, și în cea
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]