2,383 matches
-
națiunii, așa cum a fost menționat la ședința de formare a societății EMKE: «Kún Kocsárd însuși este o uniune culturală, fiind cel care, pentru maghiarii din Ardeal, a făcut mai mult decât toată societatea pe timp îndelungat». Numele celebrului Kocsárd Kún, ctitor al colegiului, este înscris cu litere de aur în cultura Ardealului. La inaugurarea la 31 octombrie 1910 a clădirii impozante a liceului, în memoria lui i-a fost dezvelit bustul monumental din fața clădirii. Principalele însușiri ale caracterului său au fost
Kocsárd Kun () [Corola-website/Science/314284_a_315613]
-
timpuriu cunoscut în Principatul Moldovei. Astfel apare un Zota, pârcălab de Hotin într-un document de la 20 iunie 1589. În ziua de 4 august 1645 semnează un Zota de Cernăuți ca martor un contract de achiziție al marelui logofăt și ctitor al mănăstirii Coșula Gavrilaș Mateiaș. Frații Ștefan, Ioan, Grigoraș, Gheorghe și Enache au fost înnobilați sub titlul „Ritter von Zotta” (Cavaler de Zotta) prin Iosif al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman la data de 21 ianuarie 1793. Sever
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
Litman "Leon" Ghelerter (n. 27 ianuarie 1873, Iași - d. 28 iulie 1945, București) a fost unul dintre fruntașii mișcării socialiste din România, doctor în medicină, ctitor de spitale, tribun și publicist de origine evreiască. Părinții săi au fost Zalman și Debora Ghelerter. În anul 1899 și-a obținut licența de medic absolvind Facultatea de Medicină din Iași cu o teză având ca subiect alcoolismul. A fost
Leon Ghelerter () [Corola-website/Science/322300_a_323629]
-
la Cimitirul Evreiesc Filantropia din București, alături și pe același rând cu fratele lui, Milo Ghelerter, sora lui, Caia Vexler Ghelerter, fiul lui, dr. Iuliu Ghelerter, și nepoții lui de frate, regizorul Moni Ghelerter și Felix Ghelerter. Doctorul a fost ctitorul Spitalului de copii din Iași, al așezământului medico-social „Întrajutorarea”, al „dispensarului pentru ajutorare medicală și consultații gratuite”. A înființat Fundația „Iubirea de Oameni". În anul 1926 se așază piatra de fundație a spitalului și policlinicii „Iubirea de Oameni”, pe care
Leon Ghelerter () [Corola-website/Science/322300_a_323629]
-
fost ridicată în anul 1776 și poartă hramul „Sfântul Nicolae”. Se distinge prin sculpturi decorative, pisanii, pictura iconostasului și o structură bine conservată. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . În amintirea faptelor și spre pomenirea ctitorilor se păstrează câteva inscripții. Astfel în dreapta intrării, peste funia brâului median apare incizat: "„Leat 7295”", adică anii 1786-87 ai erei noastre. Pe ușorul stâng al portalului de intrare apare incizat: "„Leat 7297”". Istoricul Ioan Popescu-Cilieni a citit în perioada interbelică
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
Ion, Andreea diaconia[sa], Georgh.., Andreiu, popa Dumitru, Petiia, Gheorghe, ..., Ion, Ilinca, Dumitru ereu, Pătru, Vlăduț, Nicolae, Pătru, ... Ioana Constandin, Ioan”". Ridicarea și consacrarea bisericii s-a făcut în ultimele decenii ale secolui 18, cel mai probabil în anul 1776, ctitorul principal fiind preotul Andrei Roșăscu, ajutat de enoriașii săi. Un al doilea moment important în dăinuirea bisericii este menționat de pisania păstrată peste intrare: "„Această sfâ[n]tă și dumnezăiască biserică s-au făcutu d[i]nu temelie de robi
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
arhitectonic al Mănăstirii Trei Ierarhi din Iași, ctitorire a voievodului Vasile Lupu. Din 1640 și până la demolarea sa, în 1886, turnul a adăpostit un orologiu, primul orologiu public cunoscut din Țările Române. Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, al cărei ctitor a fost domnitorul Moldovei Vasile Lupu, a fost construită între anii 1637-1639 și, de la început, a fost metoh al de la muntele Athos. Intrarea în incinta fortificată a mănăstirii, situată pe Ulița Mare, se făcea printr-o boltă situată într-un
Turnul-clopotniță al Mănăstirii Trei Ierarhi () [Corola-website/Science/330448_a_331777]
-
Gheorghe I. Lahovary, Dimitrie Sturdza și Grigore G. Tocilescu, membri ai Comisiunii Monumentelor Istorice, constatând de asemenea că turnul a fost reclădit din temelii pe un alt amplasament și că ceasul din turn nu era cel vechi, pus de voievodul ctitor, ci unul modern, opiniază „ca turnul să se dărâme, neavând nici o importanță istorică sau artistică...”. În anul 1882 au început reparațiile la biserică, sub conducerea arhitectului André Lecomte du Noüy, iar în 1886 turnul a fost demolat. Deși în proiectul
Turnul-clopotniță al Mănăstirii Trei Ierarhi () [Corola-website/Science/330448_a_331777]
-
60% din manuscrise poartă lema unui călugăr Ioan din mănăstirea Sabas de la Ierusalim, care este de obicei identificat cu Ioan Damaschinul. Unii cercetători văd în forma de bază o traducere a eposului georgian "Balavarani" de către călugărul Eutimiu din Atos, fiul ctitorului mănătirii Ivirion, îmbogățită în limba greacă de citate și pilde din scrierile biblice și patristice. Față de versiunea georgiană, personajul Ioasaf se prezintă în versiunile bizantine mai militant în favoarea creștinismului. Distrugerea sanctuarelor păgâne apare ca motiv al legendei probabil datorită influenței
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
specific arhitecturii mănăstirești a epocii când a fost ctitorită. Impunătoare și bine proporționată, are dimensiunile medii de 20,5 m lungime și 6,5 m lățime în dreptul absidelor laterale. În pronaos au fost dezgropate trei morminte cu criptă, probabil aparținând ctitorilor. Zidul ce despărțea naosul de pronaos este de masiv străpuns de o deschizătură. Pictura murală interioară, aflată și ea într-o stare deplorabilă, încă mai păstrează porțiuni din cea originală, atenția fiind atrasă de fresca votivă care, în urma studierii atente
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
străpuns de o deschizătură. Pictura murală interioară, aflată și ea într-o stare deplorabilă, încă mai păstrează porțiuni din cea originală, atenția fiind atrasă de fresca votivă care, în urma studierii atente de către specialiști, surprinde un adevărat album genealogic al familiei ctitorului (Paul Cernovodeanu „-Olt - un monument "genealogic" vitregit” în „Arhiva genealogică”, nr. 3-4, 1994, p. 43-60). Pe exterior, lăcașul de cult, era înconjurat de un brâu de cărămizi așezate în formă de dinți. Portalul intrării se remarcă printr-un ancadrament ornat
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
de lemn, cu absida altarului nedecroșată, aparținând veacului al XVI-lea. Într-unul din mormintele necropolei aparținând acestei prime faze, a fost găsită o monedă de argint, emisă de Maximilian al II-lea, împăratul romano-german, în anul 1573. La moartea ctitorului, în 1652, în lipsa urmașilor, mănăstirea este înzestrată cu toate averile acestuia, trecând în îngrijirea rudei sale Radu Crețulescu care avea moșii în zonă. Mănăstirea este menționată în numeroase acte ale secolelor XVII, XVIII și în catagrafiile din secolul al XIX
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
Răsărit a satului, căruia bătrânii încă îi mai zic “lagăr”. De la toba Regimentului, care se bătea zilnic auzindu-se până spre satele din jur și căreia localnicii îi ziceau “tambură”, a rămas până în zilele noastre denumirea satului Tâmburești. Recunoscut drept ctitor și în semn de prețuire, maiorul Ioan Cacaliceanu își doarme veșnicia în cripta situată în pronaosul bisericii. După ce biserica a fost și pictată de pictorul Marin Comoșteanul, acest sfânt locaș de închinăciune se sfințește în luna noiembrie a anului 1838
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
reparată capital, pe cheltuiala și purtarea de grijă a avocatului Constantin Calețeanu, nepot de frate al maiorului Ioan Cacaliceanu, dimpreună cu soția sa Maria. Ulterior, s-au mai făcut îmbunătățiri prin purtarea de grijă a vrednicilor de pomenire urmași ai ctitorilor, Gheorghe Constantin și Elena Calețeanu. În centrul parohiei, în curtea școlii, s-a ridicat un monument pe care stau scrise, spre veșnică pomenire, numele eroilor satului căzuți în luptă, pentru apărarea țării și păstrarea dreptei credințe creștine ortodoxe strămoșești. Zece
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
râul Prahova care există si astăzi "Podul lui Raky"). În anul 1904 se începe construirea bisericii de către meșteri germani și în 1906 se termină constructiile și dotarea cu mobilier, 3 clopote, obiecte de cult, costurile fiind suportate în întregime de ctitor, tot inginerul Anton Raky, urmate de sfințirea bisericii. Parohia romano-catolică a Sfântului Anton de Padova a fost înființată în 1899. Din 1860 până 1899 comunitatea a fost păstorită de preotul romano-catolic din Parohia de Ploiești, până când a venit un paroh
Biserica Sfântul Anton din Câmpina () [Corola-website/Science/335634_a_336963]
-
Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. În anul 1883 a fost construită în sat o biserică din cărămidă cu hramul "Sf. Arh. Mihail", ctitor fiind considerat moș Gheorghe Patarachi . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Barta a făcut parte din componența României, în Plasa Reni a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. La recensământul din 1930
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
român a fost ridicată aici o biserică de lemn. În 1792, după ce vechea biserică arsese într-un incendiu, episcopul greco-catolic Ioan Bob a acordat sprijinul material necesar pentru ridicarea unui lăcaș de cult din cărămidă în stil baroc, devenind astfel ctitorul bisericii, așa cum o demonstrează și inscripția aflată deasupra ușii. Lucrările au fost conduse de János Topler. Reprezentanții Școlii Ardelenești, cum ar fi Petru Maior și Gheorghe Șincai au fost de origini mureșeni. Chiar dacă amândoi reprezențanți a mișcării culturale române, care
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
Oană, Leonard Doroftei) și cluburilor sportive prahovene. Holurile muzeului, la etaj, sunt amenajate cu grupaje de miniexpoziții: obiecte de podoabă medievale și moderne, tablouri ale pictorului Nicolae Grigorescu, arme și nu în ultimul rând două monoxile medievale și momentul dedicat ctitorului muzeelor prahovene prof. Nicolae Simache La exterior, intrarea muzeului este încadrată de Statuile Sfinților “Petru și Pavel”, patroni ai Gimnaziului care a funcționat aici, încă din 1868. În curtea din fața muzeului, pentru crearea unui ambient evocator, au fost plasate busturile
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
este un lăcaș de cult important în orașul Iași, numit după marele logofăt Ioan Golia, primul ctitor. Se află în Târgul Cucu. Hramul mănăstirii este „Înălțarea Domnului”. Mănăstirea reprezintă un important centru cultural, adăpostind Centrul Cultural Misionar Doxologia al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, precum și o atracție turistică dinIași. Așezământul ecleziastic de la Golia se prezintă ca o fortăreață
Mănăstirea Golia () [Corola-website/Science/298524_a_299853]
-
Obilenii Vechi și a bunilor făcători de bine ai multor sate de prin apropiere. Sfânta biserică este construită din piatră în formă de cruce în cinstea cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului. La construcția bisericii s-au arătat cei mai activi ctitori: Vasile Andros, Petru Țîrdea, jertfind pentru construcția sfintei biserici cîte 30 000 mii lei, fiecare din ei încurajând consătenii prin propriul lor exemplu și prin munca cot la cot cu toți ceilalți credincioși. După terminarea construcției de specialiști italieni în
Obileni, Hîncești () [Corola-website/Science/305232_a_306561]
-
încurajând consătenii prin propriul lor exemplu și prin munca cot la cot cu toți ceilalți credincioși. După terminarea construcției de specialiști italieni în anul 1930 a fost sfințită de înalt Preasfințitul Mitropolitul Gurie, Mitropolitul Basarabiei și al Hotinului. Pentru stăruința ctitorilor mai sus indicați, au fost evidențiați cu gramote de laudă. Primul preot paroh al sfintei biserici din satul Obilenii Vechi a fost numit Fiodor Harger din anul 1930 până în anul 1934. De la 1934 a fost numit preotul Vasile Harger pînă
Obileni, Hîncești () [Corola-website/Science/305232_a_306561]
-
plenipotențiar al Cubei în Israel, Dr. Ricardo Wolf. Fundația Wolf (1976), care are un statut de organizație neprofitabila și-a început activitatea cu un capital inițial de 10 milioane $, proveniți, în majoritate, din donația familiei Francisca și Dr. Ricardo Wolf, ctitorii acestei fundații. Câștigul anual rezultat din învestirea acestui fond este distribuit că premii în cadrul Premiului Wolf (fiecare premiu revine la circa 100 000 $), diferite burse școlare și spezele de activitate ale fundației. Activitatea Fundației Wolf se bizue pe o lege
Premiul Wolf () [Corola-website/Science/309821_a_311150]
-
Pisania este scrisă în limba română cu caractere chirilice și are următorul text: "„hram uspenie prăsfi(ntei) născătoar(e) de Dumnezu cu agiutoriu Domnului nostr IS HS și a Maică(i) Precesti aciastă sfă(n)tă mănăstire sau făcut de ctitori dum(n)ălui iordache Panaite paharnicu i sora dumisale Safta și cucoa(na) dumisale Maria Costachi păhărniceasă au săvărșito cu toată cheltuiala dumes'ale anocialosia 1793 septemvria 1, asconăcial(o)sia 1803 avgust'a 28 cisla”". Biserica a fost sfințită
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
uneori denumită "A doua Eopcă de Aur a culturii bulgare", prima fiind domnia lui Simeon cel Mare. Un număr mare de mănăstiri și biserici bulgărești au fost construite sau renovate din ordinul lui Ioan Alexandru. Potrete murale ale sale ca ctitor pot fi văzute la osuarul de la Mănăstirea Bacikovo și la Bisericile în piatră de la Ivanovo. Acte de ctitorie ale lui Ioan Alexandru demonstrează că mănăstirile Sfânta Maică a Domnului Eleusa și Sf. Nicolae din Nesebăr au fost construite în acea
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
linie maternă a domnului muntean Mircea Ciobanul (stră-stră-nepotul lui Mircea cel Bătrân) și a doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare și Sfânt). Tabloul votiv indică fără dubii faptul că Petru și Zamfira au fost ctitorii bisericii din Teiuș. Pisania bisericii indică tot fără dubii, faptul că biserica a fost zidită și de către Mihail Raț (Rácz). Deci și el a fost ctitor, chiar foarte important, deși documentele istorice cunoscute până acum nu oferă indicii clare privind
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]