2,381 matches
-
ANALELE LITERARE, POLITICE, publicație apărută la București la 1 septembrie 1921, într-un singur număr. Sunt inserate pagini de proză, portrete și dialoguri literare de I. Peltz și două poeme de Al. Macedonski, Rondelul ctitorilor și Rondelul cascadelor. Alți colaboratori: D. Karnabatt, Ionel Pavelescu, H. Blazian. I.H.
ANALELE LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285335_a_286664]
-
, Ion (24.XII.1900, București - 5.XII.1963, București), cronicar teatral, dramaturg și prozator. Bunicul, Ion Anestin, se numărase printre ctitorii Teatrului Național craiovean, iar unchii, Victor și Alexandru Anestin, se făcuseră cunoscuți ca publiciști și literați. Și Theodor Anestin, tatăl lui A., desenator la Primăria Capitalei, avusese în tinerețe unele preocupări literare. A. învață la Școala Visarion, apoi la Colegiul
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
luptei împreună (solidare) pentru păstrarea pământului, a limbii, a credinței și a libertății.29 Etapele formării poporului român Poporul român cuprinde trei componente etnice de bază: geto-daci, romani și slavi. Tradiția istorică a considerat dintotdeauna că originile românilor urcă până la ctitorii lor, Traian și Decebal. Geto-dacii sunt elementul etnic de bază care a participat la alcătuirea poporului român. Ei aparțineau marelui neam al tracilor, de sorginte indo-europeană. În secolele VIII-VI î. H., geto-dacii și moesii, înrudiți cu ei, s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și neatârnare statală, în aria voievodatului lui Seneslau, nucleul statului muntean. Această obscuritate, de fapt, penuria documentelor istorice, a reprezentat temeiul (osatura) tradiției istorice endogene, în principal muntenească, de coloratură câmpulungeană, prin care nașterea Țării Românești era pusă pe seama unui "ctitor" de stat, numit Negru Vodă, apoi Radu Negru. Gh. Brătianu, în Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești (1945), arată cum s-a ajuns la "un îndoit proces de confuzie între povestire (legendă) și realitate": de o parte, un "Negru Vodă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mare voievod și domn al Țării Românești, menționat în documentele istorice contemporane; iar pe de altă parte, forma literară, "o invenție pur cărturărească", întemeiată pe vagi cunoștințe istorice și noțiuni politice ale timpului, care se referă la Radu I, domn, ctitor de mănăstiri, din ultimul sfert al secolului al XIV-lea. Prin urmare, consideră Brătianu, substituirea lui Radu I de la Argeș lui Negru Vodă de la Câmpulung s-a făcut pe cale literară, de-aici opinia istoricilor români că "descălecatul" aparține legendei și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
printr-o intervenție militară externă (străină) și a introdus schimbări în ierarhia și chiar în structura politică era de natură să capteze interesul întregii țări și să se fixeze viabil în amintirea celor mulți, care au văzut în el un "ctitor de țară". Să consemnăm că și tradiția populară și cea istorică văd în Dragoș pe primul domn al Moldovei (ea vorbește despre "Dragoș Vodă") șirul pomelnicului domnilor Moldovei începe cu el. Dacă cronicile slavo-române oferă date sumare despre venirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prima dată într-un Manual de cancelarie bizantin. Se poate presupune că actul bisericesc al înființarii mitropoliei a avut loc în anii 1381-1386, sub domnia lui Petru Mușat și a patriarhului Nil. Solicitarea venea din partea domnului țării, bun organizator și ctitor de biserici și mănăstiri, precum cea de la Neamț. În septembrie 1386, mitropolia Moldovei figura printre "provinciile eclesiastice bizantine", ceea ce înseamnă că domnul obținuse anterior acordul patriarhiei pentru înființasrea ei. Însă, foarte curând, izbucnește un conflict între patriarhie și domnia Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-a înființat Mitropolia Țării Românești, în G.B., 1978, nr. 9-12, p. 1055-1071; Pavel Chihaia, Cele două locașuri ale Mitropoliei din Curtea de Argeș..., în M.O., 1967, nr. 7-8, p. 597-612; Idem, Cine a fost Negru Vodă, întemeietor de cetăți și ctitor de biserici, în vol. Pagini de veche artă românească. De la origini până la sfârșitul sec. al XVIII-lea, București, 1970, p. 96-167; Pr. Prof. Dr. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, București, EIBMBOR, 1991, p. 255-261. 24. Istoria Românilor, vol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ceacalopol G., Crucea relicvar de la Capidava, în SCIV, IX, 1, 1962, p. 192-194. Chihaia Pavel, Cele două locașuri ale Mitropoliei din Curtea de Argeș..., în M.O., 1967, nr. 7-8, p. 597-612. Idem, Cine a fost Negru Vodă, întemeietor de cetăți și ctitor de de biserici, în vol. Pagini de veche artă românească. De la origini până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, București, 1970, p. 96-167. Cihodaru C., Contribuții la cunoașterea obștei țărănești în Moldova, în SCȘI, 1956, fasc. 1, p. 101. Idem, Constituirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
București, 1976. Gonța Al., Românii și Hoarda de Aur, 1241-1502, Munchen, 1983. Idem, Afirmarea existenței statului moldovenesc. Voievodatul lui Dragoș, în Mitropolia Moldovei, 1960, nr. 1-2, p. 555-571. Gorovei Șt. S., Dragoș și Bogdan, întemeietorii Moldovei, București, 1973. Idem, Un ctitor de țară: Bogdan I, în MI, 1973, nr. 2, p. 37-43. Idem, Tradiția "descălecatului ", înțelesuri și confuzii, în AIIAI, 1983, p. 89-105. Idem, La începuturile relațiilor moldo-bizantine, în vol. Românii în istoria universală, III, 1, Iași, 1988, p. 567-578. Idem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
septembrie - 17 decembrie, decurge ciclul „Marile momente ale muzicii”, cu participarea unor muzicieni și muzicologi (Dimitrie Cuclin, George Breazul); la prima temă, Olimpicii, se vorbește despre Bach, Mozart și Beethoven; la subiectul Jazz expune Petru Comarnescu (Elly Roman exemplifică), despre Ctitorii muzicii vorbește I.D. Petrescu; pentru Magia și originile muzicii Mircea Eliade apelează la tineri muzicieni, care, în premieră românească, transpun pe instrumente autohtone sau execută coral melos african, asiatic, oceanian, pus în relație cu mitologiile arhaice. Concomitent, Comarnescu organizase, începând
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
ciudățeniile grafice, precum și discursurile encomiastice și alte compuneri obținute prin utilizarea mijloacelor retoricii literare a timpului. De altfel, aceasta constituia principala materie de studiu în școlile catolice, școli în care au învățat (în Polonia, mai cu seamă) și unii dintre ctitorii culturii românești vechi și premoderne. În contribuțiile din anii următori - Vocația europeană a literaturii române vechi (1991), Recitind literatura română veche (I-III, 1994-2000), Literatura română barocă în context european (1996) -, Dan Horia Mazilu analizează rosturile retoricii, mai cu seamă
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
basarabe, Un singur țel, o singură chemare. Nici prin război și nici prin uneltiri N-ai cucerit un tron În țară nouă, Ci prin minunea veșnicei uniri Ce-a Întregit un neam tăiat În două. Ai potolit trufia boierească Și ctitor al orânduirii noi, Făcuși dreptatea-n țară să sporească, Clăcașii dezrobindu-i de ciocoi. Costache Negri și Kogălniceanu Și Ghica și Vasile Alecsandri Cu tine, Înfruntară uraganul; De-apururea cu ei ne vom mândri. Elena Doamna, cu priviri senine, Ți-a stat
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Ion Roată. Nu-i an să nu sărbătorim Unirea Ce ne-a umplut poporul de podoabe. Poporul tot Îți cântă pomenirea Mărite, prea cinstite pârcălabe! Cuvinte: pârcălab= dregător, slujbaș mai mare peste un ținut (În trecut); țel = scop; pomenirea = amintirea; ctitor= Întemietor. ,,O țară nu poate fi puternică și independentă fără ridicarea din mizerie și sărăcie a cetățenilor.” ALEXANDRU IOAN CUZA PESTE 50 DE ANI ( fragment ) de Ion Luca Caragiale Sunt aproape cincizeci de ani de când am fost de față la
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
în „primul copac” cu toporul, fie să-și facă o toacă dintr-un paltin și să toace la rădăcina lui. Astfel de toposuri supraviețuiesc - în forme și cu semnificații similare - în legendele moldovenești cunoscute sub titlul generic Ștefan cel Mare ctitor de biserici. Să spunem de la bun început că ne interesează substratul mitic al acestor legende și nu cel (eventual) istoric. Zecile de variante ale legendei, puse pe seama diferiților ctitori (Ștefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanu etc.) și localizate la diverse mănăstiri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
similare - în legendele moldovenești cunoscute sub titlul generic Ștefan cel Mare ctitor de biserici. Să spunem de la bun început că ne interesează substratul mitic al acestor legende și nu cel (eventual) istoric. Zecile de variante ale legendei, puse pe seama diferiților ctitori (Ștefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanu etc.) și localizate la diverse mănăstiri (Voroneț, Putna, Slatina etc.), sunt un semn că tradiția populară a „memorat” un arhaic substrat mitic și un complex de gesturi magico-rituale practicate cu secole în urmă, în vederea edificării
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se înfige săgeata (de regulă, un paltin) trebuie durat pristolul sau altarul („centrul” mănăstirii). Dintr-o confuzie, Ștefan începe construcția pe locul și din lemnul unui alt copac. În timp ce lucrează, Ștefan (la fel ca Noe) se taie la un deget. Ctitorul îi arată sihastrului rana și acesta își dă seama de greșeala comisă de primul. Daniil caută paltinul consacrat, pune urechea la rădăcina lui și aude „toaca din cer” (sau „cântări îngerești”). Ștefan face același lucru, auzind și el sunetele divine
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
noii mănăstiri] se împlinește cu ajutorul miracolului și de aceea nu mai necesită «jertfa zidirii», care i s-a impus atât de sângeros meșterului Manole” (65, p. 468). Ca și în legenda românească a potopului, în legendele tip Ștefan cel Mare ctitor de biserici transpare rolul paltinului (vom încerca să reconstituim valențele mitico-simbolice ale acestui arbore într-un capitol separat) și rolul toacei, chiar dacă, de data aceasta, este vorba de prototipul ei divin. „Toaca din cer” sau „toaca lui Dumnezeu” este „tot
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
singura care, rostită, este în măsură să-l vindece (Kalevala, VIII-IX ; cf. 61, pp. 99-128). Tot un tabu violat - o greșeală rituală de construcție - este cauza rănirii lui Ștefan cel Mare, în legendele moldovenești care-i atribuie acestuia rolul de ctitor. Sunt legende care, așa cum am văzut, au multe și esențiale puncte comune cu cele populare referitoare la potop. În timp ce lucra, domnitorul „s-a tăiet la un deget” pentru că, din greșeală, ridicase mănăstirea pe locul și din lemnul altui paltin (sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la construirea unor astfel de complexe mănăstirești și - după cum presupune Vulcănescu - aveau labirintul drept „însemn ritual sau emblemă heraldică” (69, p. 411). Felul cum este prezentat Daniil Sihastrul în diverse legende românești, în speță cele de tip Ștefan cel Mare ctitor de biserici (duce o viață ascetică, trăiește izolat într-o peșteră, întâlnește în taină și sfătuiește pe suveran, are puteri magice asupra stihiilor etc.), ni-l înfățișează pe acesta ca fiind un posibil „urmaș spiritual” al preoților geto-daci. După cum scrie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au supraviețuit, mai mult sau mai puțin transformate, nu numai procesului romanizării, dar și al creștinării. Avem destule probe ale supraviețuirii moștenirii «păgâne», adică geto-dace și daco-romane, la români” (86, p. 79). în legendele populare de tip Ștefan cel Mare ctitor de biserici am văzut că rolul-cheie este atribuit magului-ascet Daniil. Pe cale magico-rituală, acesta consacră locul pe care și stabilește felul în care va fi întemeiată viitoarea biserică. Acesta ar putea fi un prețios indiciu că atribuții similare aveau și arhaicii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sunt mai toate de paltin și bătrânii pretind că de la Noe a rămas zvonu ca să facă toacele de paltin” (8, p. 130). Legendele populare referitoare la Noe construind arca sunt, în esență, înrudite cu cele referitoare la Ștefan cel Mare ctitor de biserici. În general, legendele populare care tratează acest din urmă subiect se reduc la următorul scenariu : sfătuit de un sihastru (de regulă, Daniil), Ștefan Vodă ridică o mănăstire (de regulă, Putna) pe locul unui copac (de regulă, paltin) în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
substrat care a supraviețuit chiar și în numele pe care le poartă unele lăcașuri de cult : „Biserica de brazi” (97, pp. 31-32), „Mănăs- tirea-dintr-un-lemn [stejar]” (ambele din nordul Olteniei) sau „Schitul-dintr-un-brad” (Moldova). în principiu, legenda poate fi (și este) atribuită oricărui ctitor și localizată la orice ctitorie : „Tema cea mai favorită a legendelor mănăstirilor noastre - scria George Coșbuc - este copacul arătat în vis. Cu puține excepții, toate mănăstirile noastre au fost clădite pe locul unui copac bătrân pe care i l-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în coaja copacului (cu toporul sau briceagul) și își mărturisesc în fața ei păcatele, în timp ce bat mătănii. [...] Ciobanii noștri susțin că spovedania aceasta e mai bună decât cea făcută la preot” (137). Spuneam mai sus că astfel de legende suportă orice ctitor și, la limită, chiar „supremul ctitor”, văzut ca un „om mare” (macrantropos) care întemeiază Lumea (o „mănăstire mare”) dintr-un „copac mare”, ca într-o „poveste a lui Dumnezeu” culeasă în Bucovina (11, p. 333) sau ca într-un descântec
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
briceagul) și își mărturisesc în fața ei păcatele, în timp ce bat mătănii. [...] Ciobanii noștri susțin că spovedania aceasta e mai bună decât cea făcută la preot” (137). Spuneam mai sus că astfel de legende suportă orice ctitor și, la limită, chiar „supremul ctitor”, văzut ca un „om mare” (macrantropos) care întemeiază Lumea (o „mănăstire mare”) dintr-un „copac mare”, ca într-o „poveste a lui Dumnezeu” culeasă în Bucovina (11, p. 333) sau ca într-un descântec bănățean în care prima materia este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]