8,982 matches
-
eu cu dragă inimă aș face un torent, un potop: aș vrea ca, asemenea lui, să umplu WC-ul, ridicând nivelul apei! Jack, strigă mama la el, fii bun și închide ușa la closet. Halal exemplu îi dai știi tu cui. O, măcar de-ar fi așa, mamă! Măcar de s-ar putea inspira știi-tu-cine din bădărănia lui cum-îi-zice! Măcar de m-aș fi putut nutri din străfundurile vulgarității lui, în loc ca până și asta să devină o sursă de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Unde locuiește? Întrebă o altă voce. —Pe 17th Street, cu părinții lui, cu mami și tati. Ce ușuratică ești. —Știu. Și-mi place așa. Nu-mi putea da seama cui aparținea vocea de fumător, dar am fost foarte curând sigură cui Îi aparținea cealaltă voce: lui Lauren. Încetișor, un firicel argintiu de fum de țigară Începu să se strecoare pe sub ușa cabinei. —Groaznic! țipă vocea despre care credeam că e a lui Lauren. Ușa se deschise și Lauren țâșni afară, urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
viața cu perfuzii și cateter. Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Pe bancheta din spate, Mona se ridică și-și întinde brațele. Zice: — În Grecia antică, cele mai puternice blesteme erau scrise cu cuie luate de la corăbiile naufragiate. Cei care mureau pe mare nu erau înmormântați cum se cuvine, zice. Grecii știau că morții neîngropați sunt spiritele cele mai neodihnite și malefice. Și Helen zice: — Mai taci din gură. În timp ce străbatem Virginia de Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Florida. Găsește încă un exemplar al cărții de versuri în Orlando. Mona ne citește despre grecii antici, care scriau tăblițe cu blesteme, numite defixiones. Grecii foloseau kolossi, păpuși de bronz, de ceară sau de lut, pe care le înjunghiau cu cuiul, le răsuceau, le mutilau, tăindu-le capul sau mâinile. Puneau părul victimei înăuntrul păpușii sau vârau în ea un blestem scris pe un sul de papirus. La Luvru se află o figurină egipteană din secolul al II-lea e.n. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sau mâinile. Puneau părul victimei înăuntrul păpușii sau vârau în ea un blestem scris pe un sul de papirus. La Luvru se află o figurină egipteană din secolul al II-lea e.n. E o femeie goală, legată fedeleș, plină de cuie înfipte în ochi, în urechi, în gură, sâni, mâini, picioare, vagin și anus. Măzgălind în carte cu o cariocă portocalie, Mona zice: — Celui care a făcut păpușa aia probabil că i-ar fi plăcut de tine și de Helen. Tăblițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — Celui care a făcut păpușa aia probabil că i-ar fi plăcut de tine și de Helen. Tăblițele cu blesteme erau niște foițe subțiri de plumb sau aramă, uneori și de lut. Îți scriai blestemul pe ele cu un cui de la o corabie scufundată, apoi făceai foița sul și o străpungeai cu cuiul. Când scriai, scriai primul rând de la stânga la dreapta, următorul, de la dreapta la stânga și așa mai departe. Dacă se putea, înfășurai blestemul în jurul unei șuvițe din părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de tine și de Helen. Tăblițele cu blesteme erau niște foițe subțiri de plumb sau aramă, uneori și de lut. Îți scriai blestemul pe ele cu un cui de la o corabie scufundată, apoi făceai foița sul și o străpungeai cu cuiul. Când scriai, scriai primul rând de la stânga la dreapta, următorul, de la dreapta la stânga și așa mai departe. Dacă se putea, înfășurai blestemul în jurul unei șuvițe din părul victimei sau a unei bucăți dintr-o haină de-a ei. Aruncai blestemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ai grijă de tine. Am impresia că cineva, din cine știe ce guvern, ar vrea să te vadă mort, zice Mona. Am impresia că vraja de dragoste a lui Helen s-a întors împotriva ei. Se poticnește în pantofii maro cu tocuri cui și, sprijinindu-se de mașină, zice: — Nu știu dacă o să crezi, dar facem asta ca să te salvăm. Stridie e prăbușit pe banchetă, prea nemișcat, prea desăvârșit ca să fie viu. Părul blond și ciufulit i s-a răsfirat pe spătar. Săculețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
făcute sul, ies cam mult din geantă, incomodîndu-l. Drum bun, Lazăre, și să-mi spui că ai fetiță! rîde tipograful, ștergîndu-și îndelung palmele cu o cîrpă. Lazăr îi aruncă o privire tăioasă: Visez casa plină de mașini teleghidate, rachete, tractoare... ...cuie, ciocane, cuțit furat din sertar, mobila ciopîrțită rîde tipograful. Să mai vii să-ți spun... Cînd, după doi băieți, am avut o fetiță atunci viață! Aduna toate prosoapele, toate milieurile și-și înfășa păpușile. Răsuflam eu, ofta nevastă-mea. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mijlocul șoselei. Colega, ia-ți locul zice Lazăr frînînd. Rămîi face semn șoferul. Nu, că n-am experiență la drum. Eu, cu pilotatul, da... Știi care-i partea frumoasă? întreabă cînd șoferul pornește intrăm în cîmp deschis acuși. Batem un cui în mijlocul mașinii, pînă în asfalt, și-o lăsăm pe post de cocoș de tablă, să facă ceva în voia vîntului. Șoferul tace, cu privirea țintă înainte, încordat, atent la vîntul ce-l simte în coastă, coborît cu putere peste coama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
smiorcăindu-și nasul din care se preling două șuvițe de sînge. Ieșită din minți, Sultana pune mîna pe-o scîndură de la o navetă cu sticle goale și-o smulge, îndreptînd spre fată capătul în care se vede ieșind jumătatea unui cui: Toată te găuresc, să te saturi! Văzînd-o pe chelneriță cum se repede un pas spre ea, fata scoate un țipăt de groază, pe care și-l înăbușă la timp cu palma făcută căuș. Te omor și te arunc în iaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tot timpul. *** Imediat ce intră în garsonieră, Mihai lasă cutia cu vodcă jos, sub masa de lucru, scoate din buzunar revista și o aruncă pe masă, își dezbracă paltonul împreună cu haina de la costum, agățîndu-1 în cuier, căciula o așază într-un cui să se usuce, apoi, transpirat tot, se spală pe față și, cu prosopul în mîini, să se șteargă, merge la fereastră să o deschidă, după ce trage într-o parte draperia de pluș verde. Rămîne cu privirea în afară, spre colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
planul e cel știut. Și-apoi, surîde Mihai, mai mult din dorința de-a da replică femeii ce-aș mai putea schimba eu? A, vreți să ziceți că, odată plecate de la noi spre secție, cifrele de producție rămîn bătute în cuie? întreabă Teona, arcuindu-și frumos o sprînceană, dar menținînd tonul rece, dojenitor. Dumneavoastră ați zis-o, nu eu strînge Mihai din umeri, retrăgîndu-se. Vedeți cum umblați cu hîrtia dată, e secret de serviciu spune Teona. Duceți-o în birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ghinion! Vin acasă, cu schiurile doctorului Radu, că nu meritam noi soarta unei destroieniri mai rapide, și găsesc bilet. Vin aici, toată Procuratura, c-a murit una. Stau cu mia în buzunar; fug toți ca de tămîie. Să n-ai cui da un plic! Zi și tu... Mihai își privește un timp prietenul: nebărbierit, cu ochii roșii de nesomn, tras la față și, pe deasupra, caraghios în hainele de schior. Bărbia îi tremură vizibil iar mîinile, tremurînd și ele, mototolesc continuu mănușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
timp. Meșterii chinezi au dezvoltat construcțiile pe ramă de cherestea, pe care le-au finisat până la forma lor finală. Clădirile tradiționale au baza făcută din pământ tasat, cărămizi sau pietre. Grinzile erau construite fără a fi prinse cu lipici sau cuie. Coloanele mari de piatră sprijineau tavanul. Acestea erau apoi gravate cu numeroase decorații, pentru a le da un aspect mai frumos. Acoperișul chinezesc, comparativ cu cel occidental, era realizat din grinzi suprapuse, în lungimi descrescătoare (fapt ce a făcut normală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
putrefacția ritualurilor feudale, inechitatea sistemului de susținere a examenului-concurs și se declară pentru libertatea persoanei. Vulpile descrise de Pu Songling în Ciudatele întâmplări din iatacul desfătării apar, de obicei, sub înfățișarea unor fete. Dintre acestea, cea mai reușită este Xiao Cui, eroină din povestirea cu același nume, plină de intrigi și suspansuri captivante. Scriitorul a creat, cu o măiestrie extraordinară, imaginea unei fete candide, inimoase, inteligente și frumoase. Prozatorul arată abia la sfârșit că Xiao Cui este, de fapt, o vulpișoară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
același nume, plină de intrigi și suspansuri captivante. Scriitorul a creat, cu o măiestrie extraordinară, imaginea unei fete candide, inimoase, inteligente și frumoase. Prozatorul arată abia la sfârșit că Xiao Cui este, de fapt, o vulpișoară. Odinioară, mama lui Xiao Cui, ca să scape de o năpastă ce s-a abătut asupra ei, s-a refugiat și adăpostit un timp acasă la cărturarul Wang Taichang. Acum, Xiao Cui a venit sub înfățișarea unei fete frumoase în familia Wang, tocmai pentru a răsplăti
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a bucurat de-o asistență numeroasă, pestriță și gălăgioasă, iar eu n-am avut inspirația să mă descalț și să umblu-n ciorapi (unii gri, renunțasem definitiv la șosetele flaușate portocalii), am cercetat talpa pantofului stâng din care ieșeau patru cuie zdravene (piroane, ce mai) și am mers șontâcăind mai departe, cu tocul în mână, la vedere, cu o senzație ciudată că nu ating pământul cu piciorul stâng și că pășesc în gol, cuiele rămase-n pingea scârțâiau când loveau asfaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
talpa pantofului stâng din care ieșeau patru cuie zdravene (piroane, ce mai) și am mers șontâcăind mai departe, cu tocul în mână, la vedere, cu o senzație ciudată că nu ating pământul cu piciorul stâng și că pășesc în gol, cuiele rămase-n pingea scârțâiau când loveau asfaltul, se îndoiseră care-ncotro, am avut parte până peste cap de hohote, strâmbături, fluierături și poante fâsâite, din fericire n-am zărit ochii strabici prin jur, mulțumesc lui Dumnezeu, fiindcă, vă zic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să știi că nu vine nici o amenințare, de niciunde, să urci liniștit, cu pași normali, să nu te zgârcești la săru’ mâna, la bună ziua și la răspunsuri cumsecade date vecinilor. Iar în asemenea momente tihnite, când armele sunt puse în cui, când strategiile militare se prăfuiesc, iar redutele sunt părăsite vremelnic de combatanți, devin posibile gesturi și fapte de neimaginat în trecut. Spre exemplu, eu, Filip, care i-am provocat Constantineascăi atâtea crize de furie, care am adus-o în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
slab, inter stânga la handbal, la juniorii de la Steaua, și pe Șobi, îndesat, mai mult gros decât gras, cu palmele ca niște lopeți, cu degetul arătător de la dreapta îndoit la 60 de grade, după ce, cu ani în urmă, băgase un cui în priză. Gigi, cu brațele lui lungi, cu alonja pe care și-ar fi dorit-o orice campion, își ținea la distanță adversarul, îl izbea deseori în creștet, nu decisiv, mai degrabă se ferea de ceea ce ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sus, ca și cum mi-aș fi tras un fermoar peste piept, cu aceeași lăbuță. Am exersat În fața oglinzii, fluturare-tras fermoarul, fluturare-tras fermoarul, pînă cînd mi-a intrat În reflex -, ceea ce m-a pus În față În față cu o nouă problemă : cui aveam să i-o spun ? Răspunsul era evident : unei persoane surde. Ceea ce mi-a dat măcar un nou țel În viață : să găsesc o persoană surdă. Din păcate Însă, surzii nu sînt chiar pe toate drumurile. Am căscat ochii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Dar un deputat a făcut gălăgie, vorbind chiar despre fotografierea documentelor; a fost, firește, muștruluit zdravăn - pentru „tentativă de subminare a Încrederii publice“. Documentele cu pricina ar fi rămas, chipurile, tot timpul În posesia... nu-mi mai amintesc În posesia cui - În orice caz, a unui personaj sus-pus, pe care trebuia să-l crezi pe cuvînt, orbește; altminteri, ai fi nimerit la Închisoarea Brixton, căci poți fi sigur că nu el ar fi fost Închis. Iar ziarele, se-nțelege, au Încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care se țin de obicei alimente. Omul Îi săltă lesne, cu vîrful cazmalei, capacul bătut În cuie și un săpător se apropie cu un felinar. Atunci Începură să apară, unul cîte unul, fel de fel de obiecte disparate, aidoma jalnicelor relicve trimise de un comandant de companie familiei vreunuia dintre soldații căzuți În luptă. Numai că printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o să-l elibereze din mașină. - Vaughan... am rostit, încercând să mă gândesc la ceva care să-l calmeze. Îmi venea să-i ating coapsa, să-mi apăs încheieturile degetelor de la mâna stângă peste gura lui. Trebuie să-i spui Verei. - Cui? întreba, cu ochii limpezi pentru o clipă. Vera - ea știe deja. Scoase din buzunar un pătrat soios de eșarfă din mătase. Îl întinse cu grijă pe scaun, între noi. În mijlocul pătratului era un triunghi de piele cenușie pătată de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]