8,716 matches
-
va mai încerca. În biroul directorului, Shelley scotocește după ceva de mâncare. Înfulecă niște biscuiți uscați pe care-i găsește într-un sertar și apoi simte că o ia somnul. Își amintește de un dormitor frumos de la etaj și se culcă într-un pat princiar. Când se trezește e încă întuneric, dar a dormit destul, așa că aprinde toate luminile și pleacă la plimbare. − Nu-i nimic, se gândește ea. E aproape ziuă, îndată e ora de deschidere. Dar la parter dă
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
bătrână care mergea cu o cârjă. Shelley se împiedică în cârjă, bătrâna se sperie rău și cade în nas. La asemenea reacții la costumele lor, Lucy și Shelley fug acasă, se dezbracă fără să fie văzute de bunica și se culcă. A doua zi dimineață, când coboară la micul dejun, fetele aud noutățile pe care le-a adus bunica din sat. − Știți voi ce-am auzit azi la piață? Baba Florea a văzut aseară niște stafii care au împins-o de
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
muncă și încredere. Eu le am pe toate trei și, atât timp cât sunt înconjurată de oameni buni, știu că o să reușesc. Eu pot și fiecare poate să facă ceea ce crede că-i cu folos pentru el. Când am plecat să mă culc, eram foarte fericită că am aflat ceea ce poate schimba viața fiecărui om. Despre datoria noastră pentru cei dragi Cât de bine prind plimbările de seară, plimbările care te ajută să-ți aduni gândurile... E bine, din mai multe puncte de
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
spațiu”, la orice ascensiune. Iar această stare cheamă automat senzația de zbor, desprinderea de pe suportul solid pentru a încerca saltul în gol. Își amintește cum „zbura” alergând în salturi de pe un picior pe altul, ori ce beție îl copleșea de câte ori, culcat în iarbă, contempla albastrul cerului. Simțea cum este gata „să cadă în sus”, de pe coaja pământului în abisul nesfârșirii cosmice. Era o anume voluptate a spaimei, un potențial frust de transgresare în necunoscut, ceva incomparabil cu plăcerea „liniștită” a surprizei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe Clara, știind bine că după culmea dealului se deschide drumul mare, de întoarcere acasă. „Acasă!” Instantaneu, Profesorul a înțeles că există și pentru el un „acasă”. Este locul unde trăiește femeia pe care o iubește, unde fetița lor se culcă în fiecare seară și se trezește în fiecare dimineață, somnoroasă, privindu-l cu cei mai limpezi ochi din lume. A înțeles, în fine, că acum „casa dragostei lor”, despre care amintea odinioară în glumă și puțin melancolic, este absolut reală
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
It is well spent Easing a saviour's birth. "Nu mă ispitiți, pentru că eu/ Am cunoscut ceasul iluminării, Lăuntrica mândrie a poetului,/ Certitudinea puterii.// ...Părinte, care le împlinești pe toate,/ Fie-ți milă de somnul nostru sfâșiat./ Pentru că noi ne culcăm cu lacrimi/ Și ne trezim doar pentru a plânge// Și dacă doar sângele nostru/ Poate înduioșa pământul de fier,/ Atuncea primește-l! El este de bună trebuință/ Dacă poate să înlesnească nașterea unui mântuitor". Cât de orgolios va fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dădu apoi seama că sosise timpul să se odihnească. Soarele scăpăta la apus; fusese o zi lungă, dar ineditul întîmplărilor îl ținuse în continuă încordare, astfel încît nu apucase să resimtă oboseala. Știa că, odată așezat undeva, cînd își va culca botul pe labe, durerea îi va invada tot corpul. Noroc că adormi aproape instantaneu. Doar mușchii continuară să-i tresalte spasmodic, mult timp după ce Lupino se afundă într-un vis adînc, odihnitor. CAPITOLUL 9 ... și urm\toarele N ici nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
toate direcțiile, puiul de căprioară se străduia să-și găsească echilibrul. Nu-i era deloc clar: cine-i străinul care a apărut din pădure?, dar pricepu, din tonul vocii lui, că n-are a se teme. Și se chinui să culce la pămînt ierburile înalte, așa cum văzuse că fac toate prietenele mamei lui, căprioarele. N-ar strica să te mai auzim puțin. Mămica ta ar putea să-ți depisteze vocea și am avea mai multe șanse să vă regăsiți. Nu-nțelegi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Era mijlocul zilei, dar acoperise soarele în întregime, lăsînd în locul luminii obositoare o ceață plumburie. La început, fulgere adînci au despicat aerul fierbinte. Apoi tunete înspăimîntă-toare, alergînd în toate direcțiile, făcură spațiul de nesuportat. Un vînt sălbatic, răsărit din senin, culcă la pămînt întreaga vegetație. Era un haos de sfîrșit de lume. Dar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Ar fi fost mai înțelept să-și găsească adăpost. Oricum, înaintarea era anevoioasă. Abia dacă aduna doi-trei pași avans, cînd furtuna uscată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să se îndepărteze binișor înainte ca animalul să cadă iarăși în abisul somnului fără de vise. Și-atunci, ca scăpată din lanțuri, binecuvîntata ploaie se rostogoli cu putere peste lume. Țarina încinsă sfîrîi la prima ei atingere; pătura de praf se culcă, ușor, ușor, la pămînt, sub greutatea stropilor uriași. Biciuit de rafale repezi, întunericul din miez de zi deveni clar și limpede. Groaza și fericirea puseră stăpînire pe Lupino: pentru prima dată, văzu chipul animalului salvat. CAPITOLUL 13 Întuneric. Lumin\ -D
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
așezate pe o blană de urs, stăteau ghemuite două făpturi. Una era un lup. O femelă mărunțică și slăbită, respirînd sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care-și agita, fără răgaz, brațele și picioarele în aer. Lupino se apropie. Femela se ridică, păstrîndu-și calmul. Privirile li se întîlniră, și Lupino simți că-l lasă picioarele cînd, în semiîntuneric, o recunoscu. Stătea acolo, exact în fața
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vine cel mai bine! Sper să nu înceapă iar cu povestea aceea din copilărie, când i-a cumpărat tată-su, cu mari sacrificii, o pereche de ghete, prima din viața lui de copil. Drept care în seara zilei respective s-a culcat încălțat... Și azi dacă ar trăi o emoție asemănătoare, s ar purta la fel! El nu-i ca unii, care după ce ating ceva dorit cu ardoare, se plictisesc repede, epuizați de intensa concentrare, ca și în dragoste. Eu l-aș
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
individ lipsit de maniere și de sensibilitate! O brută! Veriga lipsă! Veriga lipsă, mirată ea însăși de această nouă ipostază, regreta amarnic. Nu știa prea limpede ce. Că se încurcase cu ea? Că se însurase cu ea? Că nu se culcase înainte ca ea să ajungă acasă? Că se culcase cu ea din prima? Că nu tăcuse mâlc când o văzuse? Că se născuse? țEl sau ea? De parcă ar mai fi contat...). Că se aruncase cu capul înainte într-o conversație
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Veriga lipsă! Veriga lipsă, mirată ea însăși de această nouă ipostază, regreta amarnic. Nu știa prea limpede ce. Că se încurcase cu ea? Că se însurase cu ea? Că nu se culcase înainte ca ea să ajungă acasă? Că se culcase cu ea din prima? Că nu tăcuse mâlc când o văzuse? Că se născuse? țEl sau ea? De parcă ar mai fi contat...). Că se aruncase cu capul înainte într-o conversație ca asta țspune-i, dragă, scandal, nu te mai codi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să ai? — Nu știu, doctorul zicea că da. — Care doctor? se holbă ea din ce în ce mai nedu me rită și rămase cu lămâia neînghițită. — Doctorul din vis. — Și tu l-ai luat în serios? — În vis, da. — Și-acum de ce nu te culci la loc? — Mi-a sărit somnul. — De ce? Nu știu, mi-a sărit pur și simplu. Poate chiar n-ai magneziu. Nu i normal să-ți sară somnul hodoronc-tronc. — Nu începe și tu. Oricum, am început să am o senzație de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Și, crede-mă, am ceva experiență. Gigi Pătrunjel se simțea într-o stare de abru tizare totală, era gata să se ducă chiar el după Marina asta... Nici măcar nu și-o mai amintea. Dar i se părea că s-a culcat și el cu ea, că i-a fost amantă ani în șir, că a părăsit-o scârbit, lăsând-o într-o baltă de lacrimi, îngenuncheată, și că de atunci îl sună zilnic să se împace. Dădu pe gât ce mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cheamă? Da, cum se numește? Pentru că aici e nodul problemei, în cum se cheamă. Să dormim, dormind se digeră aceste impresii... Consider că a intrat în joc Inconștientul... își zice aparte... la culcare!". Pune amorosul raport sub pernă și se culcă. La trezire știe sigur că e îndrăgostit de Marina; i-a zis visul. Din înălțimile deducției a coborât în cele mai profunde abisuri inductive. Și se pornește singura bătălie pe care până astăzi a păstrat-o Avito în conștiința sa
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
deja să prindă instrumentul, un barometru, primul pe care îl întâlnește, și îl acoperă cu babețica și îl leagănă la piept, și îi cântă. Și tatăl spionează cum leagănă și leagănă barometrul ca pe un copil și insistă să se culce cu el, cu guingo. Of! Instinctul! Instinctul! Cuvânt pe care l-a inventat ignoranța noastră. * Ajunge Carrascal în prezența lui don Fulgencio, când acesta, cu ceașca de ciocolată, rece deja, meditează la un aforism. Nimic nu ajung să rezolv! exclamă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cearceafurilor, ghemuit cum a fost înainte de a se naște, în pântecul matern, și așa, în poziție fetală, așteaptă somnul, așteptând de la divinul somn, pios refugiu al vieții sale, tărâm sigur în care recâștigă pofta de a trăi. Înainte de a se culca, citește din vreo carte, din cele pe care i le-a lăsat Menaguti și care, pe furiș de tatăl său, le duce cu sine ascunzându-le sub pernă. Ajuns la anumite pasaje, inima îi tresaltă și cu gura întredeschisă, respirând
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
somn nimeni nu-l învață nimic. Dar nu! Până la somn, până la somn îi vin visele, cu pedagogia. Unde va fi unul ca să-l salveze? Când va avea un somn fără vise și fără sfârșit? Ce somn, acela al vieții! Se culcă aproape în toate nopțile propunându-și să fie atras la somn într-un anume moment dat în care elanul de veghe îi dă socoteală de misterioasa trecere, dar nu e chip, doar somnul îl atrage înainte ca el să poată
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
îl dai pe silențios, cine are ceva important să-ți comunice va fi insistent și va da de tine la un moment dat; * alege momentul potrivit pentru a suna. Închipuie-ți că unii mai vor să se odihnească și se culcă la ora 22 sau că sâmbăta la ora 14 stau la masă sau la ora 16 dorm; * vorbește pe un ton normal și nu căuta să atragi atenția prin faptul că ai primit un telefon; * pe cât posibil găsește un loc
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
via?a s-o-ntocme?ți, precum un faur / Cearc-a da fierului aspru formă cuget?rii reci". În acest joc al realit??îi ?i fanteziei se desf??oar? toat? aventură existen?ial? a poetului: „ Fiind b?iet, p?duri cutreieram ?i m? culcam ades lang? izvor, Iar bra?ul drept sub cap eu mi-l puneam, S-aud cum apă sun?-nceti?or". „Ast?zi chiar de m-a? Întoarce A-n?elege n-o mai pot... Unde e?ți, copil?rie, Cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-n codru la izvorul / Care tremur? pe prund" Dorin?a). Simbol al Începutului vie?îi, izvorul „r?sare" de lang? „teiul nalt ?i vechi" din mijlocul p? durii („Amândoi vom merge-n lume / R???ci?i ?i singuri, / Ne-om culcă lang? izvorul / Ce r? sare sub un tei" -Povestea codrului; „În mijloc de codru-ajunse / Lang? teiul nalt ?i vechi / Unde izvorul cel În vraj? / Sun? dulce În urechi" -??t-Frumos din tei). ??mântul ?i cerul „comunic?" nu numai prin imaginea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
să cred totuși că văcarul a violat-o pe ea. Dacă nu eu, ci fiul văcarului ar fi ajuns ministru, sigur că am fi aflat adevărul. JENI: O adevărată tragedie. MINISTRUL: E drept. Tragedie. Altfel mama nu s-ar fi culcat niciodată cu un văcar. Ea se ținea cu șeful de post. Îi plăceau autoritățile. Și cred că am moștenit-o. De aia mă trimitea cu caii la păscut. Ca să se țină cu șeful de post. Nu știam exact cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
CHARLES: Ehe! Cred că ai văzut prea multe piese! EMMA: Exact cîte ai văzut și tu. Numai că mie mi-au folosit. CHARLES: Discuția asta mă plictisește. EMMA: Sînt sigură. Pentru că n-o pricepi. CHARLES: Eu mă duc să mă culc. E tîrziu. EMMA: E devreme! Prea devreme! CHARLES: N-ar fi rău să vii și tu... Pari obosită. Noapte bună! (Iese. Emma se mai joacă puțin cu borcanul cu otravă, apoi îl lasă. Bătăi în ușă.) EMMA: Cine e? ION
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]