3,235 matches
-
Portarul nu apăru ca să afle cine intra la o oră atât de neobișnuită pentru rutina unei clădiri cu birouri, e de presupus că cineva l-a convins cu vorbe bune în seara zilei de ieri să se ducă devreme la culcare, sfătuindu-l să nu se despartă de cearșafuri, chiar dacă insomnia l-ar împiedica să închidă ochii. Cei trei bărbați urcară cu liftul până la etajul al paisprezecelea, o luară pe un coridor la stânga, apoi altul la dreapta, un al treilea la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pleci o vreme în străinătate? — Nu, nu, trebuie să fiu pe aici prin preajmă când o să aibă nevoie de mine. Pentru moment era absolut pierdut. Nu-și făcuse nici un fel de planuri. Când i-am sugerat să se ducă la culcare mi-a spus că nu poate să doarmă. Voia să iasă și să se plimbe până la ziuă pe străzi. Dar în mod evident nu era într-o stare potrivită pentru a fi lăsat singur. L-am convins să rămână peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Pe verandă aerul era îmbălsămat de parfumul greu al florilor de tiaré, iar deasupra capului Crucea Sudului strălucea pe un cer fără nori. Tiaré zâmbi indulgentă: — Am ținut-o tot așa până la trei dimineața și când ne-am dus la culcare nu cred că vreunul din noi era prea treaz. Le spusesem că pot să ia șareta mea ca să-i ducă atât cât ține drumul, pentru că după aceea aveau de mers mult pe jos. Proprietatea Atei era chiar acolo, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și de alta a unei mese imense. Nu Barbe a gătit, ci Bourrache, chemat special de la RĂbillon, iar Belle de jour a fost cea care i-a servit la masă, în vreme ce Barbe rumega totul în tăcere, iar Gravul plecase la culcare de mult. Masa ținu până la miezul nopții. Barbe încerca să afle ce își spuneau cei doi la masă. Iar Belle de jour îi spuse: — Se privesc, nu fac altceva decât să se privească... Barbe nu obținu nimic în schimb. Bău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ar vrea s-o sune pe fată, dar e Loredana aproape, să-i dea un mesaj pe mobil?, să vedem, poate a scris ea. — Lori, eu mă duc în birou, poate adorm acolo. — Și eu sus, în dormitor, tot la culcare, să vii și tu, femeia se uită lung, suspicios la soțul ei, simte că îl scapă din mână, simte totdeauna asta. Se duce spre el și îl strânge în brațe, nu vrea să-l piardă, el e siguranța ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
frumos, dar nu pentru Rainer. În orice caz, încercarea de mai înainte a trecut pe lângă Rainer, așa cum, în religie, potirul cu fiere trece pe lângă Domnul nostru Iisus Hristos. Fără un sărut de noapte bună nu poți să te duci la culcare, dar nici fără un cuvânt de salut, fiindcă așa cere politețea, zice tata printre dinți. Se consolează cu o ceșcuță de Mocca Gold, consumată la Café Museum, în apropiere, la care se adaugă o chiflă și un bacșiș consistent. Golit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe tata să nu mai folosească la noapte nici un instrument care să doară. Tata răspunde glumeț că o să se mai gândească, dar că preferă oricum s‑o lovească mai degrabă prea mult, decât prea puțin. Apoi toată lumea se duce la culcare. Înainte de culcare, Anna mănâncă un măr. Rainer mănâncă și el un măr în pat, înainte de culcare, și citește în timpul ăsta din Absurd și obsesie de Camus. Se stinge lumina și se doarme. La șase și jumătate dimineața, Rainer se trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să nu mai folosească la noapte nici un instrument care să doară. Tata răspunde glumeț că o să se mai gândească, dar că preferă oricum s‑o lovească mai degrabă prea mult, decât prea puțin. Apoi toată lumea se duce la culcare. Înainte de culcare, Anna mănâncă un măr. Rainer mănâncă și el un măr în pat, înainte de culcare, și citește în timpul ăsta din Absurd și obsesie de Camus. Se stinge lumina și se doarme. La șase și jumătate dimineața, Rainer se trezește brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că o să se mai gândească, dar că preferă oricum s‑o lovească mai degrabă prea mult, decât prea puțin. Apoi toată lumea se duce la culcare. Înainte de culcare, Anna mănâncă un măr. Rainer mănâncă și el un măr în pat, înainte de culcare, și citește în timpul ăsta din Absurd și obsesie de Camus. Se stinge lumina și se doarme. La șase și jumătate dimineața, Rainer se trezește brusc și ca niciodată palmele îi sunt umede de transpirație. Nu se gândește deloc la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
furios pe mine Însumi că mă lăsasem emoționat de discursul ei. Oare de ce mi se Întâmpla așa ceva? De ce mă emoționasem În halul ăla? Doar era de ajuns să fiu impresionat, să bem apoi ceva Împreună, după care să mergem la culcare. Pentru că pentru tine nu există și alții, de-aia! Îmi venea să-i spun. Eram pe deplin conștientă de asta, dar nu eram În stare să i-o spun. Lucrurile nu mergeau prea bine Între noi pe vremea aceea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
doar În doi, sub privirile celui de-al treilea dintre noi. În oricare din ipostaze reușeam să păstrăm un oarecare echilibru al relației noastre. Într-o seară, după ce ne-am Întors de la o petrecere și după ce l-am expediat la culcare pe Gan, Yazaki a tras pe nas puțină cocaină, ca și cum ar fi savurat-o, și apoi ne-a ținut un discurs, mie și lui Reiko. Vorbea pe tonul unui părinte care ar fi dat sfaturi celor două fiice ale sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
s-o anunț că merg la ea și, deși era de-abia ora 8 când am ajuns pe Herbertstrasse, casa părea întunecată și neprimitoare, ca și cum cei care locuiau acolo ar fi fost plecați sau s-ar fi dus deja la culcare. Dar ăsta e unul dintre aspectele cele mai pozitive ale acestei profesii. Dacă ai descâlcit cazul, atunci ești întotdeauna sigur de o primire călduroasă, indiferent cât de nepregătiți sunt pentru sosirea ta. Am parcat mașina, am urcat treptele de la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trecut de 8, i-am zis. În toate teatrele din Berlin se ridică acum cortinele, cei care iau cina în restaurante se uită prin meniu și mamele se gândesc că ar cam fi timpul ca odraslele lor să meargă la culcare. Frau Lange e acasă? Nu e îmbrăcată să primească vizitatori domni. — Păi, nu-i nimic. Nu i-am adus nici flori, nici bomboane de ciocolată, și cu siguranță nu sunt un domn. Aici adevărat grăiești. — Asta era o glumă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trebui să-l bag pe tip într-o celulă retrasă și să dansez step pe el. — Ce solicitante, metodele astea polițienești moderne. Unde-și găsesc energia băieții ăștia? — Găsesc energie numai pentru asta. E trecut de mult de ora de culcare a lui Deubel, după cum deja mi-a pus în vedere. Unii dintre polițaii ăștia trăiesc cu impresia că au program de lucru ca la bancă. I-am făcut un semn cu mâna lui Deubel să vină la mine, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca să nu mai zic de chițăielile și chicotelile celor două invitate ale lui, făcu imposibilă recunoașterea cântecului de către mine sau Korsch, dar ai fi putut paria că nu era unul de Kurt Weill, și avu ca efect trimiterea noastră la culcare. A doua zi dimineața, am mers un pic pe jos spre nord în Jakob’s Platz, unde vizavi de o biserică frumoasă se înalță o fortăreață construită de un vechi ordin al cavalerilor teutoni. În punctul său sud-estic, ea include
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
niciodată oaspete la cină, îi replicasem eu și mâncasem aproape tot, nu din politețe, ci pentru că îmi era foame și învățasem în tranșee să nu fiu prea mofturos la mâncare. Acum ea închise dulăpiorul gramofonului și căscă: — Mă duc la culcare, zise. Am dat la o parte cartea pe care o citeam și i-am spus că o să mă culc și eu. În dormitorul lui Paul, mi-am petrecut câteva minute studiind harta Spaniei, care era prinsă cu ținte de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
exista nici un polițist ca să oprească asta. Dădu din cap spre seringă și privi impasibil în timp ce Kindermann înfipse acul, apoi oftă cu satisfacție în timp ce pistonul era împins. — Iar acum, domnilor, aveți amabilitatea de a ajuta un om bătrân să meargă la culcare. I-am urmărit cum l-au luat fiecare de un braț și l-au condus în sus pe scările care scârțâiau. Mi-a trecut prin minte că dacă Rahn sau Kindermann plănuiau să plece, atunci poate ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aproape, tot mai aproape. — Și tu ai avut o seară cumplită, nu-i așa, dragule? — Cumplită. Mi-am făcut griji pentru tine că te-ai dus înapoi în casa aia groaznică. — Hai să nu discutăm despre ea. — Du-mă la culcare, Bernie. Își puse brațele în jurul gâtului meu și am ridicat-o, strângând-o de corpul meu ca pe un invalid și purtând-o spre dormitor. Am așezat-o jos pe marginea patului și am început să-i desfac nasturii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe frunte și-mi mai vine să zbor neauzit, neștiut și să-i las numai lui zboru-mi s-asculte. Când tainele se întâlnesc, seara, la fântână, aș vrea să devin fără să știu curcubeu, și când mamele ne trimit la culcare, să plâng iar, în genunchi, Îngerașul meu. Referință Bibliografică: Serenadă / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SERENADĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364305_a_365634]
-
o aștept din nou. Da, poate ar trebui să sper și să ies din starea aceasta bolnăvicioasă. De fapt am atâtea de povestit lumii încât nu știu dacă voi avea timp să le scriu. Cu speranța în suflet merg la culcare gândindu-mă la acel proverb care spune că noaptea este un bun sfătuitor. Îmi îmbrac cămașa albă, lungă până la glezne și mă întind în patul meu de „fata mare” așteptând să mă cuprindă în brațe somnul. Doar el mă îmbrățișează
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
o aștept din nou. Da, poate ar trebui să sper și să ies din starea aceasta bolnăvicioasă. De fapt am atâtea de povestit lumii încât nu știu dacă voi avea timp să le scriu. Cu speranța în suflet merg la culcare gândindu-mă la acel proverb care spune că noaptea este un bun sfătuitor. Îmi îmbrac cămașa albă, lungă până la glezne și mă întind în patul meu de „fată mare” așteptând să mă cuprindă în brațe somnul. Doar el mă îmbrățișează
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
Dumnezeu poate ști adevărul, fiule. E p i l o g Cele povestite de mine sunt mărturia depusă de prea cucernica măicuță Sevastia, de la mănăstirea Tismana, care îmbătrânise și ea tot în post și rugăciuni. Și-n sculare și-n culcare implora pe Domnul Iisus Hristos ca s-o izbăvească pe Leana, surioara ei mai mare, de păcatul tăinuirii unei crime oribile pe care o înfăptuise Andrei, soțul ei. În luna decembrie, anul în care Andrei se stinsese din viață, Maica
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
mai era nimic din ce cumpărasem în urmă cu două zile. Am întrebat-o iar ea mi-a spus că salamul de Sibiu mirosea urât și la aruncat, iar eu m-am făcut că o cred și am mers la culcare. Dimineața am plecat din nou la serviciu ca să-i predau gestiunea colegei mele deoarece primisem foarte multă marfă cu o zi în urmă și nu reusisem să închei toate actele. Când m-am întors, m-am gândit să cumpăr un
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
dezbrace(?!) Căci de-aia lui, săracul, scurtat și de o coastă, I-a dat Domnul, cu sacul, noroc de o nevastă, Făcută să apară, în prag, de soare plină, Chiar și când plouă-afară, în ziua de chenzină, Iar seara, la culcare, ca-n clipa cea dintâi, Să-l scoată, iubitoare, un ceas de sub călcâi, Și-n gingașe cuvinte, în toi când e amorul, Să dea, i-aduce-aminte, în zori cu-aspiratorul, Prin piață-apoi o tură, că lista-i pe hârtie, Și-n
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
centrul atenției mele, eram un tip foarte încrezut. Dar totuși de fiecare dată când făceam lucruri neplăcute era ceva mult mai adânc, care-mi atrăgea atenția, care mă făcea să nu mă simt bine, care mă făcea că seară înainte de culcare, chiar să-mi cer scuze. Și spunea un mare teolog la un moment dat că doar faptul că ne dam seama de grașelile noastre este deja o mare binecuvântare. Eu mi-am dat seama de greșelile mele și-am trăit
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]