1,806 matches
-
de spice în lanul de grâu. Chitoveanu Victoria` 9 Chilipir ratat: Grecia de vânzare și eu n-am un cent 10 Am doi poli de-un șnaps - topirea ghețarilor mă lasă rece Petru-Ioan Gardă` 11 Paradis pierdut - graurii privesc mâhniți culesul viei 12 Crucea uitată - doar sălcia bătrână plânge lângă ea 13 Noapte de toamnă - parfumul iasomiei într-o sticluța Fratila Genovel-Florentin` 14 mâna în mână pe trotuarul cu soare - umbrele toamnei Corneliu Traian Atanasiu` 15 nori albi destrămați - bătrână albăstrește
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
cântători. Cu suflarea ta fierbinte, cu izvoare și cuvinte, pentru aducerile aminte. De toamnă S-a ivit în zori o fată, naltă cu privirea blânda, vocea-i șoapta masurată, a izvoarelor ce plâng. Zvon de struguri, must și larmă de cules, de hărnicie, toamnă, doamnă arămie coborâtă printre vii. Cu alaiul ei de frunze, cu ghiozdane și copii, pune zâmbete pe buze, desfrunzind din nou copacii, lasând crengile pustii. Mi te-ai înfrățit cu vântul, maturați aleile, nostalgia și cuvântu-mi
PRINTRE ANOTIMPURI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348277_a_349606]
-
mai mari de nostalgie, în comparație cu alte anotimpuri firește. Întreaga fire se pregătește de iernat. S-a ivit in zori o fată, naltă cu privirea blândă, vocea-i șoapta măsurată, a izvoarelor ce plâng. Zvon de struguri, must și larmă de cules, de hărnicie, toamnă, doamnă arămie, coborâtă printre vii. Cu alaiul ei de frunze, cu ghiozdane și copii, pune zâmbete pe buze, desfrunzind din nou copacii, lasând crengile pustii. Mi te-ai înfrățit cu vântul, maturați aleile, nostalgia și cuvântu-mi
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
pe-o sprânceană, cum se purta ... IV. HAINA, de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012. - Fa Leano, m-a sunat Jicu, frate-miu, că mâine e musai să fim la ora șepte la livadă. Începe culesul prunelor! Fă bine și anunță-ți neamu’, să vină la noi, să ne organizăm, da’ înainte de asta, toarnă-mi o bere să-mi dreg glasul. Își mângâie cu vădită plăcere haina și continuă: - De haina mea nouă, ce zici? - Ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
țară; o livadă de pruni. Din unitate de neam, n-au împărțit bucata în bucăți-bucățele și nici ... Citește mai mult - Fa Leano, m-a sunat Jicu, frate-miu, că mâine e musai să fim la ora șepte la livadă. Începe culesul prunelor! Fă bine și anunță-ți neamu’, să vină la noi, să ne organizăm, da’ înainte de asta, toarnă-mi o bere să-mi dreg glasul. Își mângâie cu vădită plăcere haina și continuă: - De haina mea nouă, ce zici?- Ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
fabricile de făcut bani! Iar cei ce trebuie să știe această chestiune, știu! Școli „înalte”, de stat sau particulare, universități cu renume, s-au transformat, peste noapte, în prăvălii întelectuale. Licențe, pe valută, și diplome, la kilogram!... Și apoi, la cules de dude te miri pe unde, în lume, că, pe la noi, a dispărut până și creșterea viermilor de mătase! Prostia, suferința umană! Viața, ca iluzie și clipa, ca destin. Dar asta e un alt fel de poveste! Nicolae Bălașa NICOLAE
VIATA CA ILUZIE SI CLIPA, CA DESTIN de NICOLAE BĂLAŞA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345054_a_346383]
-
de modul de viață al oamenilor de la sate, unde, pe lângă tradiție - lege nescrisă apărută cine știe de când, cine știe de unde, dar respectată cu strictețe, exista un rost al lucrurilor, o rânduială în toate, de la naștere până la moarte, de la semănat până la cules, de la primăvară, până la primăvară. Și unde aș fi putut afla mai bine acestea toate, decât acolo unde am văzut pentru prima oară lumina zilei, și chipul mamei? „Cultul pentru familie” și „iubirea pătimașă pentru locurile natale” m-au urmărit pretutindeni
TAINA SCRISULUI (44) – CREZUL MEU ÎN DESTIN de IOANA STUPARU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345400_a_346729]
-
de la grâu,iar uneori, mama mă punea acolo la spatele batozei cu ea să dirijăm paiele ,căci lua norme duble ,fiind considerată muncă grea.Scrâșneam din dinți ca băieții uram munca aceea de colectiv,dar mă supuneam . După seceriș venea culesul fasolei de prin porțiile de porumb . Dimineața plecam să culegem fasolea ,căci era moale pănușa de la porumb ,dar peste zi se usca și te zgârâia pe la mâini ,însă nu aveai de ales.Peste zi ne apucam să scoatem fasolea de
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
cu un cârlig apucai de crengile uscate până se rupeau.Uscătura cum îi spuneam noi adică sarcina o puneai în spate și așa toată vara nu mai cumpărau lemne. Când ploua prin pădure creșteau bureți și veneam cu mama la cules . Ea cunoștea pânișoarele,mânătărcile,bureții iuți și pânișoareledeosebindu-le de bureții otrăviți.Pădurea era un mijloc de existență pentru om. Mama ne fierbea bureți pe care îi mâncam cu oțet erau o bunătate ce mai exista ceva mai bun.Uite așa
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
Bani pentru rechizite ,apoi așteptam uratul ca să avem banii necesari pentru caiete.Învățam și la școală despre agricultură și nici acolo nu scăpam de muncă.,, Agricultura'' era obiect la care pe lângă învățat trebuia să facem practică.Toamna ne prinde la cules porumb pe ogoarele patriei câte trei săptămâni sau o lună.Mereu îmi repetam trebuie să învăț, ca să scap de colectiv și de țară.Cartea era pentru mine o mare dragoste de aceea citeam foarte mult chiar dacă nu aveam lumină electrică
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
neașteptat semn de apropiere dintre ei prin alte sărutări. Parcă se făcu dintr-odată cald în habitaclul mașinii. Tremurul era mai mult produs de emoția momentului. Era dovada că amândoi se îndrăgostiseră unul de celălalt și perioada petrecută împreună pentru culesul știrilor nu a făcut altceva decât să le întărească acest sentiment de apropiere sufletească. - Știi Dalia, cred că mă îndrăgostisem de tine de când ai intrat pe ușa redacției împreună cu Șefu’ când te-a adus să ni te prezinte. De atunci
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376859_a_378188]
-
Anul acesta l-a primit în iulie. „Poate mergem împreună la mare, am făcut rost de două bilete la Costinești prin sindicat. Mergem?” îl întreabă. “ Nu merg, sunt programat în toamnă, mă duc la ai mei să-i ajut la culesul viei. Du-te cu Felix.”. “Ce viață”, își spune, dar e hotărâtă să meargă și anul acesta pentru copil la mare. Cu doar o zi înainte de a pleca o sună Eva, prietena care lucrează la abator. De obicei se sună
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LA CULESUL VIILOR Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când natura freamătă în livadă și-n vie, viața e îmbelsugată de-a Toamnei rodnicie. Vine-o vreme când se-ntrec gospodarii satelor, în
LA CULESUL VIILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377900_a_379229]
-
în: Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când natura freamătă în livadă și-n vie, viața e îmbelsugată de-a Toamnei rodnicie. Vine-o vreme când se-ntrec gospodarii satelor, în muncă și în cântec. La culesul viilor. Drumul la mustărie, cu dus-întors, repetat, din orice podgorie răsună de rod bogat. Soarele-și toarce raze în fire de mătase și își țese topaze în frunze grațioase. Doar struguri lăcrimează, storși în teascul mustului. Și se învolburează în
LA CULESUL VIILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377900_a_379229]
-
topaze în frunze grațioase. Doar struguri lăcrimează, storși în teascul mustului. Și se învolburează în butoiul vinului. Când ploaia e cernită, povestea se destramă. Toamna-i sărbătorită cu must și cu pastramă. © Maria Filipoiu 31.10.1014 Referință Bibliografică: LA CULESUL VIILOR / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1418, Anul IV, 18 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
LA CULESUL VIILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377900_a_379229]
-
dar aproape uitate. Deși trăinicia nu a fost apanajul memoriei mele - la care se adaugă acum și inamicul care tulbură ținerea de minte la vârsta încărunțirii -, o împrejurare e mereu reînviată în copilul care supraviețuiește în mine. Toamna, pe vremea culesului nucilor. Bunicul meu de pe tată era o fire închisă și rar îi răzbătea lumina lăuntrică pe chipul său posac. Uneori, toamna, pe când nucii își dăruiseră deja recolta, mă chema la el discret și cu un aer misterios. Băga apoi mâna
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
cat spre zăvorul Tău, să deschid porțile mângâierii ! Inima mea plăpândă, în Mâna Ta, se mișcă-n unduiri de rod ... Și spicul de grâu,prinos de cuget crește-n chemarea celuilalt, ca Via Ta, cu Afuzalină de mir, revărsată de la culesul Dintâi. Tremur în cuprinsul privirii Tale, ca o maramă pe fruntea Fecioarei ... Tainic Te simt în izvorul Luminii. Răsari pe prispa Dorului meu, ca un Luceafăr, ca o Lactee ! Prins în tânjiri de cicoare, mă cuibăresc în pleoapa Luminii Tale
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
aveam și noi cu ce te ține pe la oraș, pe la școli... -Și cu goegrafia mea cum rămîne? Știi că-mi place !? -De !... mama, de! Ți-o fi plăcînd ! -O să muncesc la ferma, în vacanțe ...și o să merg și la cules de vie...și nu o să cer nimic , nimic...... Nu sunt decît 30 de kilometri pînă la Tulcea...și o să stau la Internat , cu Maria lu Culea, o știi... Citește mai mult AȘTEPTAREA-Măicuța mea!....maica bună!... dă-mă maica și pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
aveam și noi cu ce te ține pe la oraș, pe la școli...-Și cu goegrafia mea cum rămîne? Știi că-mi place !? -De !... mama, de! Ți-o fi plăcînd !-O să muncesc la ferma, în vacanțe ...și o să merg și la cules de vie...și nu o să cer nimic , nimic...... Nu sunt decît 30 de kilometri pînă la Tulcea...și o să stau la Internat , cu Maria lu Culea, o știi...... XVIII. DOR, de Mirela Penu , publicat în Ediția nr. 1396 din 27
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
vorba despre Înalt Prea Sfințitul Ioan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei și despre prof. dr. Luminița Cornea din Sfântu Gheorghe. Rezultatul respectivului dialog sau Convorbiri, se citește cu mare interes și se gustă cu multă plăcere, asemenea unui fruct delicios, proaspăt cules din livadă. În concluzie vom sublinia și reține că volumul de față reprezintă, între altele, (și) o cronică grăitoare despre „starea Ortodoxiei și Românității” din Arcul Intracarpatic, la cumpăna dintre aceste secole și milenii creștine.o contribuție la cunoașterea istoriei
„PE CĂRAREA RAIULUI” – CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI CU ÎNALTPREASFINŢITUL IOAN AL MUNŢILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376396_a_377725]
-
nu din bunătate îi arăta și ursului! Ajungând în apropierea locului cu pricina, hoțomana se opri, spunându-i: - Eu am cam obosit, așa că te aștept aici! Tu mergi liniștit și ia-ți câtă miere dorești, căci albinele sunt plecate la cules de polen! Martinică, cum nu era prea isteț și fiind lihnit de foame, se repezi ca o vijelie asupra stupului, fără să țină seama că s-ar putea ivi vreun pericol. Nu reuși să ajungă bine la miere, că apărură
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
nu din bunătate îi arăta și ursului! Ajungând în apropierea locului cu pricina, hoțomana se opri, spunându-i: - Eu am cam obosit, așa că te aștept aici! Tu mergi liniștit și ia-ți câtă miere dorești, căci albinele sunt plecate la cules de polen! Martinică, cum nu era prea isteț și fiind lihnit de foame, se repezi ca o vijelie asupra stupului, fără să țină seama că s-ar putea ivi vreun pericol. Nu reuși să ajungă bine la miere, că apărură
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
vară ori iarnă, căci tot timpul se găsea câte ceva de făcut. Dacă nu era de arat și semănat, era de coasă. Dacă nu era de secerat, trebuia adus fânul și băgat la adăpost în podul grajdului. Dacă nu era de cules porumbul, era de tăiat și legat la coceni. Dacă nu făta o vacă, sigur făta purceaua. Dacă nu era nimic de făcut la câmp, musai trebuia dus la pădure după lemne, de adus acasă, de tăiat, de spart și așezat
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
mușcat cu mare poftă din ei! Întotdeauna m-am întrebat cum făcea mama când simțea diferența dintre o simplă zi oarecare, în care iarna făcea o pauză scurtă și ziua cea mare, care vestea venirea adevărată a primăverii și, implicit culesul ghioceilor. Ca și primăvara însăși, Poiana a Treia venea când voia ea, aducând bucurie, descătușând veselia. Se arăta doar celor vrednici, care se-ncumetau să ia taurul de coarne, plecând la drum în căutarea ei. Eu o suspectam chiar că
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
secunde, minute sau ore) ne pot fi dușmani sau ... prieteni ? Ori, pur și simplu, le suntem indiferenți ? În vara anului 2013, într-un mic sătuc din Franța, Pierre Rossalle (un banal electrician de meserie) ieșise în ziua lui liberă la cules de ciuperci. Se adâncise destul de mult în păduricea din apropierea satului, când dintr-odată realiză că nu mai recunoaște peisajul din jur, deși copilărise în zona aceea. Natura se schimbase cu totul, ca și cum Pierre ar fi fost teleportat într-o junglă
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]