5,205 matches
-
de ieri. Constată că de la ora 14 filmul s-a cam șters. La orele 10 dimineața a venit șeful la el. Dane, te pun șef pe sectorul distribuție. Sărut mîna, șefu'! Am încredere în tine. Vei ocupa biroul din capătul culoarului, pe dreapta, lîngă biroul meu. Și Vasilache? Vasilache vine în locul tău. Hurmuzache auzise, vag de tot, că Vasilache ăsta venea cam des pe la secretara Didina, mai cu seamă cînd șefu' era plecat. Bine i-a făcut, judeca Dan cu severitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de plîns se aud din sălile vecine Am să văd, te rog nu mă mai strînge de gît, strigă și Mihoc. Eu vă strîng? Dumneavoastră nu mai încăpeți de copilul meu. Profesorul Mihoc trîntește ușa laboratorului și vorbește singur pe culoar. Ați pățit ceva? întreabă o colegă. Cam da, răspunde acru Mihoc. Acum sosise clipa cea mai neplăcută. Studentul Ariceanu îl privea cu ochi de bovină și răspundea pe lîngă subiect. La ușă asculta laboranta Ariceanu și profesorul regreta cele spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fi fost făcută mai prostuță, ca să mai compenseze cît de cît darurile cu care era înzestrată. Dar nimic n-o dezavantaja, era și deșteaptă, "satana". Directorul Nicoară a căzut în limbă și cu ea scoasă de un cot, cotcodăcea pe culoarele spitalului. Fata nimic, nimic. A chemat-o la el în birou. Unde locuiți? În gazdă. Pune bani de apartament. Se face un bloc în Codrescu. Fata rîde puțin și face și o gropiță în obraz. De unde, tovarășe director? Ei, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spune Nicole, e de fapt o mică mare. Mai văd, uite-l, și un avion care se ridică, e mult sub noi și lasă-n urmă o coadă lungă, lungă de fum. Foarte răsucită coada!... Zburam spre Paris, pesemne pe culoarul de croazieră standard, la unsprezece mii de metri, Într-o amiază de mai de o seninătate neobișnuită. Soția mea nu poate să uite limpezimea acelei zile pe care rar a mai regăsit-o pe parcursul altor zboruri. A reținut, cu alte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ea?“ Casa se Întindea Într-adevăr de-a latul curții, deși, dacă analizai inginerește, putea fi situată și de-a lungul ei. Curtea aducea cu harta Italiei fără insule și cu Padania așezată invers. Intrai vasăzică din stradă pe un culoar Între garduri de uluci și pe sub coroanele reunite ale arborilor din cele două vecinătăți. Înaintai Îndelung În susul acestei cizme italice, linie dreaptă față de cea geografică (aia, se vede, are genunchiul ușor Îndoit), și dădeai În curtea propriu-zisă, largă cît un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și bine dezvoltat! Vă aștept să-i vedeți pe cei doi eroi. Cu un munte de fericire În suflet, Gruia a răspuns: ― Vă mulțumesc, domnule doctor, pentru o asemenea veste. Cu Îngăduința dumneavoastră, voi veni Îndată... În timp ce a pornit pe culoarul primului etaj, a auzit Întrebarea: ― Pe cine căutați? ― Pe domnul doctor Suiedeal. ― Veniți pe aici - l-a condus femeia care i-a aținut calea. A bătut cu discreție În ușa În fața căreia a fost abandonat. ― Da. Poftiți, vă rog - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu ochii În patru și să nu-l scăpați din colimator pe <doctorașă. Cu mintea pe care o are, se va da singur de gol”. Abia a deschis ușa camerei de gardă și pașii profesorului s-au auzit În capătul culoarului. Gruia și-a lăsat mapa și i-a ieșit În Întâmpinare. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața. Te văd preocupat. Ce s-a Întâmplat? Poftește În cabinet, ca să putem vorbi În liniște. După ce au luat loc, profesorul l-a Întrebat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi bine să mergem și să vedem ce vrea de fapt acest individ - a propus directorul. După ce profesorul a terminat operația, cei doi medici au hotărât să se ducă, totuși, la... Întâlnire. Au rugat centralista să le anunțe prezența... Pe culoarul care Îi despărțea de biroul securistului, abia au apucat să schimbe două vorbe. ― Și dacă ne cere „obiectul”? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Susținem sus și tare că țiganca ne-a amenințat, forțându-ne să-i dăm inelul. Numai să n-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așteaptă treburile tale și nu sunt puține. Cu bine. ― La revedere, Petrică și fii liniștit. Am să fiu mai atent la cei pe care Îi am În preajmă - i-a răspuns Nicu, ieșind după el să-l conducă. La capătul culoarului, s-au oprit. Petrică a ridicat privirea, cătând insistent la Nicu. ― Rămâi sănătos, bătrâne, și vino să te Îmbrățișez. ― Mergi cu bine, bătrâne - a răspuns Nicu amuzat, folosind aceeași „monedă”. Abia ajuns În cabinet, l-a prins din urmă o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Întrebat pe Gruia, În timp ce Încuia ușa cabinetului. ― În camera de gardă, domnule profesor. ― Bine... Dă-mi cheia. Mirat, Gruia i-a Întins-o. În drum spre primul salon, profesorul l-a zărit pe nenea Mitru În celălalt capăt de culoar. I-a făcut semn discret să se apropie. Cu mersul lui grăbit acesta a sosit. Profesorul i-a spus câteva vorbe În surdină... ― Am Înțeles, domnule profesor - a șoptit bătrânul. Cercetarea bolnavilor decurgea normal. Profesorul asculta cu răbdare detaliile privind
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
anumit caz sau răspundea la Întrebările medicilor. La ieșirea din salonul unde lucra Despina, i-a șoptit: „Când vei vedea că am terminat contravizita, te Îmbraci și ieși. Ne aștepți pe ulița Muzelor”... Nenea Mitru Își făcea de lucru pe culoar. Când profesorul și Gruia au ieșit, a trecut pe lângă ei și a șoptit: „Totul e În regulă, domnule profesor. Poftim cheile”... Îmbrăcați de stradă, profesorul și Gruia au trecut grăbiți prin fața cabinetului. Au ajuns În capul scărilor, fiind gata să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vis Cel Atotputernic îți acordă clemență. Ce rol vor fi având oare Omul cu Umbrela și această misterioasă Minodora ?" Respirația îi devine dintr-o dată mai ușoară și readoarme cu gândul la visul misterios. Se trezește în timpul unei plutiri ușoare pe culoarele întortocheate ale spitalului : stânga-dreapta-stânga, ascensor jos, dreapta-stânga-înainte... Zgomotul făcut de rotilele patului care o transportă pe Dora spre sala de operații se transformă în urechile ei într-un cântec în care se repetă un refren obsedant : "Clemență... Alindora... Minodora..." Transferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
reintră cu adevărat în viață. Întrezărește cu coada ochiului brațul drept care continuă să fie alimentat cu picături ce se scurg dintr-un înalt pe care nu îl poate scruta. Aude un zvon de glasuri, de pași, de uși deschise pe culoarul care în amintirea ei este neobișnuit de lung. Dar iată că, deși zgomotele îi par îndepărtate, ușa s-a și deschis și vocile se aud în apropierea patului ei. Dora deschide ochii și vede ieșind dintr-o masă albă chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Se mai aud doar câteva clinchete îndepărtate care încetează și ele după un scurt moment. Legănată de liniște și cu chipul vecinei de pat în gând, Dora doarme de ceva timp, când niște apeluri de ajutor care vin din spre culoar o trezesc. Ciulește urechea. Strigătul de ajutor este înlocuit de o voce stinsă, care imploră : "Nu mă lăsați singur !... Nu mă părăsiți !..." Un zvon de glasuri se aude de undeva din capătul nesfârșitului coridor. Și încă odată, mai slab, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai mare parte a actualei societăți de "orășeni". Iată doar o pildă: "Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
resturile vegetale și gunoaiele din toate locurile la vedere sau mai dosnice. Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la dispoziție! Apoi a acuzat grave dureri de stomac și a cerut să fie însoțit la WC pentru o mare urgență. Aprobăm numaidecât! Fără cătușe, că a fost sincer! Milițian, deschide boxa și fă-ți datoria! Trecând printr-un adevărat culoar de oameni, cineva din mulțime i-a strecurat discret în buzunarul de la zeghe un mic pliculeț cu ceva sub formă de nasture înăuntru. Ajuns în cabină de unul singur, în timp ce simula un scaun cu mari probleme, a verificat febril plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am la mine Jurnalul filosofic al lui Noica, dar aici, la Amsterdam, cred că el a zămislit grozav profilul singurătății. Îți amintești?... Singurătatea absolută, zicea el dar citez din searbăda mea memorie o concep câteodată așa: în tren, pe un culoar, stând pe un geamantan. Ești atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te miști; dar ești departe și de orice punct fix în spațiu. Ești undeva între o stație și alta, rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
De fiecare data intra în vorba cu un ,,Excuse me", apropiindu-se de mine. Mi-a oferit chiar și alune. Era de o statură medie, puțin slăbuț, fata alungita, fruntea înalta, parul blond, poate puțin peste 30 de ani. Pe culoarul trenului însă am putut vorbi mai pe îndelete. Venea din estul Europei și pleca acasă la Kiev. Totuși va poposi în drumul de întoarcere la Iași. Lucra în construcții. M-au impresionat ținuta sa destul de elegantă și îngrijită, felul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să mă gândesc, în mod ciudat, la copilăria mea, și într-o Românie înstelată. El este atrăgător, blonduț, de înălțime potrivită, suplu, puțin peste 30 de ani, (este tocmai bărbat), are fruntea înaltă și poartă o cămașă bleu. Ieșind pe culoar conversăm nimicuri. Aflu că se întoarce din vest la Kiev. Dar, cum mai rămâne în Iași, petrecem împreună în șampanie și ținută de seară nopți și zile de neuitat. In alta odine de idei o data intru îmbătată de alcool și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Akasha este esențială dinamizarea centrului de forță vishuddha chakra. Dar eu eram copil, atunci când am avut primele flash-uri, apoi nu am făcut niciodată yoga, ca să-mi activez centrii energetici... M-am gândit că poate am intrat pe câte un culoar informațional, cine știe cum, cine știe de ce... Dar pentru ce, indiferent de locul în care am avut aceste flash-uri, purtam brățară la gleznă, fuste lungi și crețe, părul luuuung?... Nimeni și nimic nu m-a putut lămuri. Dacă am trăit o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
brățară la gleznă, fuste lungi și crețe, părul luuuung?... Nimeni și nimic nu m-a putut lămuri. Dacă am trăit o astfel de iubire în altă viață, sunt bucuroasă, pentru că a fost ceva absolut tulburător, dacă am intrat pe un culoar informațional și doar am văzut o astfel de iubire, sunt bucuroasă, pentru că am văzut ceva deosebit de frumos... ...Și mama ta, psihiatra, nu te-a lămurit într-un fel? Sau ți-a spus că pot fi simple născociri ale minții... În
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
observat când Ivan a ridicat pagaia și a arătat că aceasta fusese ruptă. Din cauza valurilor, barca a depășit linia celor 25 de metri și Ivan s-a văzut nevoit să continue cursa cu restul pagăii, încercând să nu depășească linia culoarului. După 3 minute de la sosirea penultimului sportiv, Ivan s-a apropiat de sosire, în apluzele publicului, care nu avea cum să vadă că el se folosea doar de un ciot din pagaie. După terminarea cursei a fost declarat descalificat prin
Persoanlitatea zilei: Ivan Patzaichin by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80687_a_82012]
-
miresei, Carole Middleton, a fost una dintre cele mai apreciate apariții pe covorul roșu din fața Catedralei Westminster. Doamna Middleton a ales o ținută de culoarea cerului creată de Catherine Walker, designerul preferat al Prințesei Diana, și o pălărie de aceiași culoare. Criticii de modă au remarcat și vestimentația soției primului ministru britanic, Samantha Cameron. Ea a optat pentru o rochie din mătase, asortată cu o eșarfă portocalie și un colier în aceleași nuanțe, scrie publika.md. Sarcina nu a împiedicat-o
Top cel mai bine şi cel mai prost îmbrăcate invitate la nunta regală - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/70156_a_71481]
-
la cîțiva "nebuni", cînd lumea nu era interesată decît de istoria lui "acum" și, în cel mai fericit caz, de evenimentele teatrale și culturale din buricul tîrgului. Încet, încet, în toată nebunia anilor nouăzeci, și Teatrul Masca și-a găsit culoarul. Ce știu acum, după atîția ani, este faptul că el, Mihai Mălaimare, a fost primul care nu doar a simțit chestiunea cu ceea ce, mult mai tîrziu, s-a numit "alternativ", dar s-a luptat enorm, la un moment dat contra
Centru și margine by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7022_a_8347]