81,230 matches
-
de Ev Mediu îi înfiera, la propriu, pe cei care aveau curajul să iasă din canonul strâmt al prejudecăților. De data asta, litera pe care ne-o trântea simbolic pe frunte prietenul Cristian Tudor Popescu nu era stacojie, ci portocalie - culoarea protestatarilor (deh, vremurile se mai schimbă, metehnele rămân intacte!). Efectul psihologic a fost atât de puternic, încât mulți români au rămas cu impresia că la Kiev se petrecea un lucru contra firii. Că o bandă de iresposabili încercau să pună
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
și-o statuie cu zeitatea Kannon! să poți trăi mai multe vieți Într-una singură, depinde doar de felul În care privești răsăritul... el vine mereu cu alta traista! și te lasă, naiv, săi umbli printre daruri, să le admiri... culorile! uneori sunt mere, alteori sunt ouă... dar totdeauna strălucesc! răsăritul te Învață minunea vieții nesfârșite, simplul cu care atingi iubirea... 12 august 2008, 11:05 LUMINĂ DIN LUMINA la majorat, tinerii primesc tot felul de cadouri, dar eu am primit
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
citit Faptele Apostolilor și psalmii la biserică, am participat la toate slujbele, am slujit chiar și la altar și am tras clopotele. Și ce s-a ales din toatea astea? Cînd mă gîndesc acum la copilăria mea, îmi apare în culori destul de întunecate. Acum nu mai am deloc credință. Cînd cîntam împreună cu frații mei la biserică, toată lumea ne privea cu emoție și îi invidia pe părinții noștri. Nouă ni se părea însă că sîntem niște bieți ocnași... Copilăria mea și a
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Strâmbeanu s-a familiarizat cu onomastica și toponimia epocii și locurilor pe unde călătorește eroul său, inclusiv cu datele istorice și geografice (maritime mai ales) esențiale unei asemenea odisei picarești. Lexicul păstrează cât mai fidel amprenta istorică a epocii, iar culorile tari ale medievalului obscur au efect. Prin comparație, cărțile lui Ștefan Agopian sunt, din acest punct de vedere, aproape sărace. Termeni militari, de navigație, de negustorie, de protocol al curților nobiliare din Peninsula Iberică sau din Extremul Orient, argoul hispanic
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
lui Șerban Foarță, Honorificabilitudinitatibus, de curînd, elegant, tipărit la Brumar. Honorificabilitudinitatibus, cuvînt "imposibil" împrumutat de la Shakespeare, "demască" bine felul în care, scriind, segmentăm la întîmplare un șir altminteri infinit de foneme. Și felul în care străbatem, cu atenție rareori distributivă, culoare de realități echivalente. Scrierea, ca și traducerea, exprimă opțiunea, "tranșarea" unei ambiguități. La Șerban Foarță, alegerea se face greu, cu veșnicul regret al virtualității irosite, cu un anume "diletantism" rafinat și chiar cu presupunerea că altcineva/ altceva (rezistența la uz
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
o ard. Dar de ce-oi fi învelit scândura asta veche în pânză? Desfăcând sfoara care înfășoară pachetul, amintirile mi-au revenit treptat. Din pânză a urcat un miros de vopsea, atmosfera înăbușitoare din atelierul unde tatăl meu își întindea culorile, parchetul cu șențulețele lui unde eu alergam după bile, cârpele murdare care puțeau a terebentină. Nu e o scândură, e un tablou. Trebuie să fi scăpat ca prin minune de sobă și de răposata, care ar fi vândut-o cât
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Vergiliu. În timpuri mai recente, sunt cunoscute peste cinci mii de exemple de ekphrasis poetic, pictural și muzical, legate de plăcerea dintotdeauna a marilor creatori de a se lăsa provocați să înțeleagă și să folosească în acelasi timp și vibrația culorii sau a formei și cea a sunetului sau a cuvântului. Căci vorbim de vibrații superioare, de formele cele mai înalte de energie, ce ne apropie amețitor de starea angelică, de divinitate, de transcendent. Dar dacă muzicienii au tradus frecvent picturi
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
din care își construiește imaginea n-au făcut, în ultimă instanță, decît să adîncească și să precizeze cu o mai evidentă acuratețe aceeași problematică plastică și filosofică. Fascinat de obiectul arhaic și de o lume rurală generică, deposedată de orice culoare locală și fără particularizări psihologice, pictorul s-a așezat implicit într-un spațiu care exclude atît exuberanța privirii, cît și prezumția documentarist-etnografică. Toate aceste caracteristici ale picturii lui se pot vedea acum, prin capetele de serie ale marilor sale teme
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
Artistul părăsește apoi brusc, spre sfîrșitul vieții, registrul cromatic pe care l-a consacrat de-a lungul anilor, abandonează tonurile grele, încordările telurice și melancoliile crepusculare pentru a intra la fel de neașteptat într-o lume solară, predominată de alb și de culori eterice. Compoziția însăși suferă profunde modificări, în primul rînd în sensul schematizării ei, foarte apropiate sistemului bizantin de codificare vizuală. Elementele de limbaj capătă o mai puternică autonomie, relațiile în interiorul imaginii se abstractizează, iar convenția estetică sau, mai exact, invitația
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
artificialitate. Obiectele ocupă prim planul la fel de mult ca personajele. Apar multe ceasuri fără a avea funcția de a marca timpul, care e precizat de intertitluri; altfel, conexiunea dintre scene (dintre care unele se repetă) e eliptică. Mizanscena e înecată de culori saturate, roșu, galben și maro. Mișcările camerei sunt elegiace în hipnotismul și încetineala lor. O singură dată camera se mișcă rapid: în scena în care protagoniștii iau cina într-un restaurant și joacă roluri, fiecare comandând pentru celălalt mâncarea preferată
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
genereze un model similar celui francez" (p. 132). Ca orice profeție care se respectă și aceasta are ceva sibilinic. Nu știm dacă președinte va fi Năstase sau Băsescu, cert este că guvernul (în viziunea lui Silviu Brucan) va avea altă culoare politică decît cea a formațiunii care a propus candidatul la Președinție. Așa încît celor doi favoriți indiscutabili la funcția supremă în stat, Adrian Năstase și Traian Băsescu, nu le rămîne decît să se autoiluzioneze precum acel rege al Lydiei căruia
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
păcatului mortal, pe care-l știm cu toții, dar de care nu ne place să vorbim? Las la o parte existența cotidiană a multor scriitori cu oarecare priză la public și oarecare suprafață socială: ea apare deseori în ochii publicului sub culori preponderent dubioase. Aburul alcoolic ce întunecă, dar și stimulează, mințile creatorilor, sexualitatea ostentativă în care au aerul de a se complace, dar mai ales comportamentul lor moral în raporturile cu puterea politică, compromisurile pe care le fac de cele mai multe ori
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
calitate îndoielnică, dulcegărie depășită. Chiar și specia comediei (fortificare sufletească prin rîs compensatoriu) a dispărut complet sau s-a transformat în specii hibride, precum farsa tragică ori comedia amară. Nu găsim nicăieri scris acest program de deviere a literaturii spre culoarea neagră, dar traducerea lui conștiincioasă în act se observă cu ochiul liber. Marea literatură a secolului XX ar putea fi definită, cu toate excepțiile ce confirmă regula, drept artă a disperării. Distanța dintre marele public și grupul restrîns al creatorilor
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
copii am spus povestea cu "Pierrot și secretele nopții", iar în timp ce vorbeam, desenatorul, trecînd de la o pagină la alta, ilustra cu un cărbune ceea ce povesteam. După ce am încheiat le-am oferit copiilor o tavă cu bucăți de cretă de toate culorile, îndemnîndu-i să coloreze imaginile. Au venit pe rînd, unii pe tărgile lor rulante și au umplut contururile de culoare. A fost un moment magnific!... Dar este o experiență dură, dură, foarte dură, cumplită. Am fost bulversat. Să vezi copii bolnavi
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
ilustra cu un cărbune ceea ce povesteam. După ce am încheiat le-am oferit copiilor o tavă cu bucăți de cretă de toate culorile, îndemnîndu-i să coloreze imaginile. Au venit pe rînd, unii pe tărgile lor rulante și au umplut contururile de culoare. A fost un moment magnific!... Dar este o experiență dură, dură, foarte dură, cumplită. Am fost bulversat. Să vezi copii bolnavi, debili mintal, reduși sub aspect fizic, neavînd brațe, picioare, este îngrozitor! Gloanțele lui Malraux l-au ucis pe Montherlant
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
a fi amplificate prin proporțiile, prin grandoarea spiritului lor inventiv, capabil de strategii colosale... Urmează o mărturisire intimă. Ezit, dar vârsta, precum și gândul ispititor al posterității mă îndeamnă să o pun pe hârtie. Fiind o mică, o infinitezimală zgaibă de culoare, nu chiar întregind, însă făcând eventual să tresară un pic fizionomia Subiectului. Paralel cu locuința criticului, se afla o căsuță modestă, în care locuia singură o tânără nepoată a lui Călinescu, pe nume Ioana Trifu, ramura ieșană. Nu știu dacă
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
politica agrară a regimului își va recăpăta pensia, dar soția lui, după o prăbușire interioară fatală va muri. Destinul lui Stelian Teodorescu înrămează o serie de alte destine mai puțin spectaculoase, mai puțin profunde, oarecum lineare, menite să dea puțină culoare epocii și să-i încadreze tensiunile. Materialul faptic al romanului este lipsit de cadență și seamănă cu un preludiu în stare să tot amâne o tragedie originantă care-l organizează și-l anexează permanent. Unele episoade, rezonând coerent cu ansamblul
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
în care trăim! Lumea răscolirii nesfârșite, a grămezilor de boarfe întoarse cu susul în jos, a ieftinătății dubioase și-a scumpetei fără criterii! A bolboroselilor ce ascund un cod și-a cuvintelor clare pe care nu le aude nimeni. A culorilor mucegăite și-a sunetelor sparte. A minciunii vivace și-a adevărului bont. A expresivității involuntare și-a neputinței de-a articula un gând normal. A iluziei grotești, spre care alergăm ca hăbăucii, și-a realității de care n-avem nevoie
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
mecanismele democrației! Omul îmi recita poezia lui, de parcă eu n-aș fi știut de ce se întîmplă în Parlament. Chiuluri, moțăială, mi-se-rupism pe față, bla-bla-uri procedurale, șmecherii de ședință și cîte altele. Astea sînt exagerări ale presei care vînează știri pe culoare, noi muncim în Parlament! Cînd un prost vrea să mă păcălească, asta nu mă irită. Dacă un om inteligent face același lucru, mă simt insultat. I-am cerut interlocutorului meu să mă scutească, răcind brusc relația cu el. Ajuns la
Munca de jos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12636_a_13961]
-
din bidimensional și s-a revărsat cumva și în spațiul din jur, în cel tridimensional. Din acest motiv, pictorul a dat o importanță mult mai mare suportului, aspectului tehnic propriu-zis, decât instrumentelor legitime ale picturii care sunt suprafața, suportul, tușa, culoarea... A.M. - pe care le onorează, de altfel, magistral... Inteligența suportului și jocul cu fragmentarea, cu reobiectualizarea unei schițe într-un ansamblu de schițe și apoi, în sala ultimă, suportul însuși, ramă cu adâncime, cutie cu transparențe, pictura pe plexiglas... P.S.
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
pentru toți cei dispuși să-și depășească măcar în parte barajele interioare, "taifasurile" propriu-zise sunt deschiderea spre o lume, o lume îndeobște puțin, superficial sau deloc cunoscută. Prin desfășurarea lor niciodată previzibilă, prin firescul atitudinilor și prin spusele pline de culoare și haz ale "subiecților", prin amestecul savuros de spontaneitate și clișee al acestor spuse (printre care străbat nu o dată fulgurante adevăruri), prin descrierile de cadru și consemnările diferitor amănunte de "scenariu" realizate cu talent de autoarea cărții, "taifasurile" cuceresc și
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
care puteau fi recepționate fără probleme, era un spațiu privilegiat în raport cu Iașiul celorlalți autori) este limpede că mai toți semnatarii textelor aveau cam același gen de probleme și preocupări. Premiile și olimpiadele școlare, micile vanități și orgolii, șnururile de diverse culori care marcau funcțiile la nivelul organizațiilor de pionieri, viața în căminele de elevi și, ulterior, în cele studențești, petrecerile și taberele în compania colegilor, descoperirea țigărilor și a vodcii, iubirile adolescentine, primele încercări literare, naveta (în cazul absolvenților) sînt elemente
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
cotidiană se transforma instantaneu într-un mic prilej de sărbătoare, putea să lumineze pentru o clipă sufletul, așa cum spune, la un moment dat, Radu Pavel Gheo: Chiar dacă viața le este îmbrăcată în cenușiu ori negru, oamenii vor găsi în ei culorile vii cu care să-și amăgească pofta de fericire. Vor continua să se bucure de te miri ce: că au găsit ulei la alimentara, că au prins portocale după doar două ore de coadă, că au scăpat de deportare (nu
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
literare, volumul este o scriere compozită, asamblată după principii cvasi-suprarealiste, pe baza dicteului automat, prin urmarea netulburată a fluxului imprevizibil al gîndirii. Chiar dacă, pornind de la elemente banale ale cotidianului (o întîmplare, o replică, o idee citită sau auzită, mirosul sau culoarea unei flori, un cuvînt, un gînd răzleț), autoarea plonjează în timp pînă la anii copilăriei și adolescenței sale bucureștene, romanul nu este unul proustian. Scopul său nu este recuperarea memoriei (de altfel, atunci cînd se produce, aceasta nu îi creează
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
genurilor, o subtilă convocare la realitatea imediată atît a lumii organice, cît și a regnului mineral. El a fost unul dintre puținii pictori moderni, și acest fapt este valabil nu doar pentru spațiul artei românești, care nu a folosit niciodată culorile de ulei. Ostil prin natura lui față de orice efect, de orice strălucire exterioară și conjuncturală, el i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]