926 matches
-
mai importantă a structurii personalității, resortul socializării, al vieții morale și a înfrângerii tendinței spre putere. Altfel spus, pentru A. Adler, întreaga gamă de sentimente pe care o trăiește omul (cum ar fi, de exemplu, sentimentele de insecuritate, de insuficiență, culpabilitate, neputință, eșec etc.) nu eprezintă altceva decât forme ale „inferiorității esențiale și ale eșecului suferit de eforturile naturale, ce tind a depăși sau compensa inferioritatea”. Acordând atenție deosebită rolului „constelației familiale”, în opoziție cu rolul eredității, Adler va contesta sexualității
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lui S. Freud sunt mecanisme de apărare a „Eului”), care vizează gradul organizării apărării „Eului”, capacitatea omului de a găsi un nou scop, a activitate care să-i ofere mai mari șanse de succes. Continua „lamentare”, „autocondamnare” și „autopedepsirea”, „obsesia culpabilității” etc., sunt și ele reacți care reprezintă un semn că organismul întâmpină dificultăți în procesul adaptării (ex. și-a pierdut vitalitatea, protecția împotriva agenților frustranți). Determinarea obiectivă/realistă a condițiilor situației conflictuale în procesul de evaluare și interpretare a motivației
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
apărarea fiind explicată prin reauavoință a altuia (acest tip de extrapunitate patologică proiectivă este ilustrat prin „paranoia”). - Răspunsuri „intrapunitive”, în care individul întoarce asupra sa pulsurile agresive, atribuindu-și în mod violent cauza deposidării. Trăirilor afective asociate răspunsurilor intrapunitive sunt: culpabilitatea și remușcările; mecanismele psihanalitice corespunzătoare sunt „deplasarea” și „izolarea”, iar aspectul patologic al răspunderilor intrapunitive este ilustrat prin „psihastenie” și comportamentul „obsesional”; - Răspunsuri „impunitive”, în care „agresiunea” nu apare ca o forță generatoare: subiectul frustrant încearcă să evite formularea unui
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în mare măsură, diferențele individuale în reactivitatea față de agenții frustranți. Personalitățile care aparțin timpurilor „extreme” (antagonice), care prezintă fie o hipertrofie a personalității (ca în sensul megalomaniei, al supraestimării), fie o depresiune a personalității (ca în cazurile de melancolie, autoacuzare, culpabilitate, subestimare și inferioritate), trăiesc aproape în permanență un acut sentiment al frustrării. * * * În concluzie la considerațiile efectuate în legătură cu „situațiile de frustrare” și cu „conduitele respective”, subliniem următoarele aspecte: 1) În analiza psihologică a „fenomenului de frustrație” nu trebuie să ne
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dovadă pentru mine că ține la o situație materială? Am intrat într-o cafenea, am cerut o cafea și un cointreau, lăsându-mă mai departe pradă frământării din mine”. (op. cit., pp. 137-138). Capitolul VIII Frustrația „Eului”: sentimentul de autovinovăție, de culpabilitate „Eul” individual se află uneori într-o dublă dificultate: fie de a trăi sub stresul unui sentiment exagerat de autovinovăție, de culpabilitate, fie de a nu putea realiza acest sentiment în împrejurările în care se impune acest lucru și în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
-mă mai departe pradă frământării din mine”. (op. cit., pp. 137-138). Capitolul VIII Frustrația „Eului”: sentimentul de autovinovăție, de culpabilitate „Eul” individual se află uneori într-o dublă dificultate: fie de a trăi sub stresul unui sentiment exagerat de autovinovăție, de culpabilitate, fie de a nu putea realiza acest sentiment în împrejurările în care se impune acest lucru și în care majoritatea oamenilor îl realizează. Vom urmări, în continuare, condițiile care determină și întrețin aceste două situații extreme, făcând referiri în special
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în care majoritatea oamenilor îl realizează. Vom urmări, în continuare, condițiile care determină și întrețin aceste două situații extreme, făcând referiri în special la copii și adolescenți. Dar, pentru început, se impun câteva considerații de ordin general cu privire la termenul de „culpabilitate” și alți termeni adiacenți lui. Fiecare din cele două situații extreme menționate este la fel de periculoasă: trăirea accidentală sau repetată a unui sentiment de vinovăție care atinge parametrii de intensitate specifici stresului psihologic, poate constitui un factor de dezechilibru psihic și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
celui care reușește să realizeze un astfel de sentiment de vinovăție temperat, ponderat. Această performanță este caracteristică, evident, persoanelor care apreciază în mod egal importanța realizării unui schimb echilibrat de drepturi și îndatoriri între individ și comunitatea în care trăiește. „Culpabilitatea” este atribuită, în general, acelei persoane care a săvârșit un act deviant, o reacție atipică la o situație dată, un comportament cu conținut antisocial, față de colectivitatea ia o anumită atitudine și aplică sancțiunile prevăzute de lege. Spre deosebire de „intenție”, care este
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
formațiune socială), constituie un „continuum” unde, la o extremă se amplasează normele minimale (legale, juridice), fără respectarea cărora conviețuirea socială devine imposibilă, iar la extrema cealaltă se situează normele maximale morale, configurând tipul ideal de comportament în respectivul grup social. „Culpabilitatea” se manifestă, așadar, în raport cu comportamentul deviant (sau aberant) față de sistemul de norme și reglementări în grupul sau în comunitatea respectivă. „Comportamentul deviant” este, în ultima instanță, rezultatul unui conflict între individul neintegrat și sistemul normativ al colectivului din care acesta
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unor motivații (tendințe, trebuințe, dorințe etc.) de aceeași intensitate, dar incompatibile. Tiberiu Bogdan arată că ceea ce este tipic pentru comportamentul delincventului / dezadaptatului este faptul că soluționează conflictele majore contrar așteptărilor culturale ale colectivului din care el face parte. Noțiunea de „culpabilitate” se leagă așadar, în mare măsură, de „rădăcinile subiective” ale comportamentului deviant, și mai ales de tulburările pe care le prezintă persoana în sfera caracterului. Numai dacă vom lua în considerare specificul cauzalității în „psihologie”, vom putea explica de ce anume
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sau delictual. A devenit banală aserțiunea că între „cauză” și „efect” intervine un factor deosebit, factorul „personalității”, care condiționează și mijlocește producerea efectului. Orice cauză (influențare) se răsfrânge, deci, prin intermediul condițiilor interne (psihice, ale personalității) ale individului. În considerarea „fenomenului culpabilității” este necesar să plecăm, prin urmare, de la o perspectivă psiho-socială, omul trebuind să fie privit în modul cum el există și acționează în mediul ambiant (fizic și social), în modul cum cugetă el asupra acestui mediu, și felul în care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fie privit în modul cum el există și acționează în mediul ambiant (fizic și social), în modul cum cugetă el asupra acestui mediu, și felul în care el se vede pe sine în raport cu exigențele mediului său de viață. În stabilirea „culpabilității” se iau, de regulă, în considerare cel puțin patru factori, între care se stabilește un raport de interdependență și influențare reciprocă. Acești factori sunt: a) natura prejudiciului adus prin comiterea comportamentului deviant respectiv; b) modul de realizare a comportamentului deviant
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acestui comportament (explorarea condițiilor obiective și a celor subiective, de ordin motivațional), care au determinat realizarea comportamentului deviant respectiv); d) autorul respectiv particularitățile deviante, de care depinde subiectivarea condițiilor concrete de existență. Sursa cea mai bogată a sentimentului exagerat de culpabilitate, care va avea o acțiune stresantă din personalității copilului, credea că trebuie căutată nu numai în influențele exercitate de formele de educație instituționalizate (realizate prin intermediul școlii, al mass-mediei), dar și în influențele puternice pe care le exercită asupra copilului educația
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai sensibili, mai impresionabili și, implicit, mai sugestibili — un stadiu de epuizare, când pragul maxim de rezistență psihică a organismului atinge intensitatea maximă (cea a „anxietății”, a „panicii), care v-a duce inevitabil la epuizare și la deznădejde. Sentimentul de culpabilitate poate fi trăit, așadar, la niveluri diferite de intensitate și de durată: atunci când el nu capătă proporții excesive, producându-se în limite normale, poate constitui un factor eficient de evaluare lucidă a consecințelor propriilor acte deviante, contribuind, în felul acesta
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ca rezultat al depășirii unor limite de intensitate și de durată, pot spori dificultățile integrării familiale și socio-profesionale, amenințând echilibrul de ansamblu al personalității. Un aspect deosebit de important, care trebuie nu numai subliniat dar și analizat, este faptul că „sentimentul culpabilității” se constituie, în principal, în raport cu propriile judecăți morale realizate, cu propriul sistem de valori morale. Asupra acestui aspect vom insista în continuare. „Morala” se sprijină, se știe, pe un anumit număr de norme și de reguli, care sunt comune unei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
copilului parcurge mai multe etape, care se interferează, mai mult sau mai puțin, la fiecare copil. Vom face descrierea succintă a specificului fiecăreia din etapele prezentate de J. Piaget, deoarece ele sunt esențiale pentru înțelegerea felului cum se constituie „sentimentul culpabilității” în evoluția ontogenetică a copilului. Într-o primă etapă, care se desfășoară pînă la 7/8 ani, autoritatea primează față de justiție; altfel spus, justiția este subordonată autorității adulte. Drept urmare, gândirea morală teoretică a copilului ascultă de principiile rezultate din respectul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
enunța principii generale privind conduita proprie, independent de acțiunea prezentă. Aceste trăsături caracteristice pe care fiecare din etapele evoluției morale a copilului le înregistrează, impun în mod necesar și un mod particular, specific, de trăire de către copii a „sentimentului de culpabilitate” în fiecare din aceste etape. Astfel, în prima etapă, în care norma apare ca exterioară și coercitivă, iar copilului îi este caracteristic un conformism profund (întreținut de respectul și dependența sa de adult), sentimentul de culpabilitate apărut, la un moment
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
copii a „sentimentului de culpabilitate” în fiecare din aceste etape. Astfel, în prima etapă, în care norma apare ca exterioară și coercitivă, iar copilului îi este caracteristic un conformism profund (întreținut de respectul și dependența sa de adult), sentimentul de culpabilitate apărut, la un moment dat, capătă semnificație mai simplă a abaterii de la respectul datorat adulților (respectiv părinților sau educatorilor), și nu ca o abatere propriu-zisă de la „normă”. În fazele imediat următoare, o dată cu instalarea capacității copilului de a analiza „reciprocitatea” regulilor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
semnificație mai simplă a abaterii de la respectul datorat adulților (respectiv părinților sau educatorilor), și nu ca o abatere propriu-zisă de la „normă”. În fazele imediat următoare, o dată cu instalarea capacității copilului de a analiza „reciprocitatea” regulilor și normelor morale, și sentimentul de culpabilitate va deveni mai profund. Astfel, din momentul în care copilul devine capabil de a depăși morala în care domină raporturile de constrângere, autoritarismul, obligativitățile severe impuse din exterior, și de a se angaja într-o morală a „cooperării”, sentimentul de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
va deveni mai profund. Astfel, din momentul în care copilul devine capabil de a depăși morala în care domină raporturile de constrângere, autoritarismul, obligativitățile severe impuse din exterior, și de a se angaja într-o morală a „cooperării”, sentimentul de culpabilitate se constituie mai ales ca reflex al conștientizării abaterii de la normă, de la principiile moralei reciprocității și ale cooperării, de la regulile care exprimă necesitatea integrării și a cooperării sociale. Mai mult chiar, în perioada adolescenței, când predominante devin actele de autonomie
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
exprimă necesitatea integrării și a cooperării sociale. Mai mult chiar, în perioada adolescenței, când predominante devin actele de autonomie a conștiinței individuale (devenită capabilă de a evalua corect și de a asimila valoarea raporturilor de solidaritate și de echitate), sentimentul culpabilității capătă semnificație profundă a abaterii de la acel raport social și conștient între ceea ce ni se cuvine și ceea ce datorăm noi în comunitatea în care trăim, între drept și obligație. Indiferent însă de semnificație, mai simplă sau mai profundă, pe care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
profundă a abaterii de la acel raport social și conștient între ceea ce ni se cuvine și ceea ce datorăm noi în comunitatea în care trăim, între drept și obligație. Indiferent însă de semnificație, mai simplă sau mai profundă, pe care „sentimentul de culpabilitate” o capătă într-o etapă sau alta a evoluției morale a copilului, acesta poate fi trăit cu aceeași notă de acută intensitate, sau pentru o perioadă la fel de lungă, în fiecare din etapele menționate. Altfel spus, atât copilul mic, de pînă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de acută intensitate, sau pentru o perioadă la fel de lungă, în fiecare din etapele menționate. Altfel spus, atât copilul mic, de pînă la 7/8 ani, cât și cel 8-11 ani poate trăi, la un moment dat, un puternic sentiment de culpabilitate care poate să perturbe, prin intensitatea sau durata sa, echilibrul psihic al copilului și interelațiile sale cu cei din jur. Să vedem, în continuare, unele din împrejurările care determină instalarea unui puternic sentiment de culpabilitate în etapele de vârstă menționate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dat, un puternic sentiment de culpabilitate care poate să perturbe, prin intensitatea sau durata sa, echilibrul psihic al copilului și interelațiile sale cu cei din jur. Să vedem, în continuare, unele din împrejurările care determină instalarea unui puternic sentiment de culpabilitate în etapele de vârstă menționate. Pentru început vom face referiri la copilul în vârstă de pînă la 7-8 ani, ??204 supus „moralei constrângerii”. La acest copil consemnele morale sunt, așa cum am văzut, prin excelență exterioare lui; ele sunt impuse mai
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sa proprie, fără ca ele să fie simțite din interior, cu aceeași autenticitate cu care este simțită, de exemplu, trăirea unei emoții de bucurie. Copilul va respecta aceste consemne ale părinților, ca urmare a constrângerii morale exercitate de adult. „Sentimentul de culpabilitate” care poate apărea în aceste condiții în care copilul este nevoit să respecte de nevoie un consemn sau altul al părinților, — deoarece este frecvent amenințat sau pedepsit, — nu atinge, de regulă, intensitatea caracteristică fenomenului stresului. Din fericire, încep să predomine
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]