4,021 matches
-
cu o mică bucurie interioară, specifică tuturor părinților când văd primele semne al interesului copiilor pentru „carte”: Mânzule, te-ai apropiat binișor dar nu „accept și nu permit” decât linii drepte, păi ce facem noi aici?! Victor folosise expresia sa cultă prin care se dorea cât mai concis și mai ușor de Înțeles, iar În sufletul său se instalase și chiar Îl preocupa răspunsul la Întrebarea: Se va opri aici?! Băiatul, luminat de același Cineva, a umplut strachina cu V-uri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spune: „vorbește cum ți-e vorba și poartă-te cum ți-e portul”, este iute taxat de ceilalți și considerat un fel de Coana Chirița locală spre hazul general Încât cel În cauză se debarasează de acele ifose de „om cult” și reintră În propria sa piele, Într-o normalitate firească. Bun și fin cunoscător al universului rural, el Însuși născut În acest mediu, Val Andreescu realizează În romanul său o adevărată frescă a satului românesc din Moldova de centru, a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fierbinți și dornice în descătușarea temperaturii genetice insuportabile. Gurile lor unite erau secondate și de mâinile femeii care au prins cu moleșeala și căldura lor gâtul bărbatului ce se lăsa, ca un adolescent, atras în mrejele catacombice ale începutului iubirii culto monahale.“ Sunt sintagme care merită recitite: „descătușarea temperaturii genetice“, „mrejele catacombice ale începutului iubirii culto-monahale“. Limbajul științific folosit amatoristic și grandilocvența generează umor involuntar. Nici cei mai fanteziști autori de comedii nu reușesc să compună fraze atât de comice. Romancierul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
clanul Bucșă? Nuntă mare, bani scuipați și lipiți de fruntea lui Norocel și unde mai pui că se lucra cu "euroi". Orchestra cînta non-stop și evita la mustață să o încaseze de la vreun bețivan arțăgos. Cîntece spaniole, mexicane, cubaneze, muzică cultă, Ciprian Porumbescu, Enescu, cazacioc, dansuri grecești, turcești și chiar chinezești și trebuia să le știe pe toate pentru a nu "o lua pe cocoașă". După 24 de ore muzicanții picau de somn. Nu și petrecăreții, care dormeau parcă în schimburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un zgomot surd, venit parcă din măruntaiele pămîntului, sau chiar din negura vremurile de mult apuse. Orașul trăia într-un fel care dădea iluzia unei vieți de secole. Din Tătărași descopăr vuietele hoardelor tătărăști, din Țuțora aud concertul de muzică cultă, susținut de orchestra adusă de țarul Petru cel Mare, venit în Moldova lui Cantemir. Seara se lasă o pîclă albicioasă, ca un văl care ascunde taine, peste șesul comun al Bahluiului și murdarei Nicolina. Luminile se aprind succesiv și lămpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
altă mașină avea un megafon, care era pus în funcție imediat ce apărea o casă la orizont. Votați viitorul! Votați candidatul vostru! Urma o frîntură de melodie și apoi se relua: Votați Parpanghel! Votați PeReLe! Din nou o frîntură de muzică cultă. Un măgar, care păștea liniștit pe zonă, se sperie și aleargă năuc. Ăsta sigur nu mă votează, glumește amărît Parpanghel. Parcă numai el..., glumește nesărat asul-așilor campaniilor electorale. Cum stăm acolo? Nasol. De aia trebuie să rupem ceva din electorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în lumea bună. Prin "lume bună", Claudia înțelegea lumea celor cu bani, a celor cu telefoane scumpe, mașini de lux și mari amatori de subcultură, de tip manele. Nici Claudia nu poseda vreo brumă de cultură, dar a cunoscut oameni culți și-i admira fără să-i înțeleagă. În realitate, oamenii culți cunoscuți de Claudia erau niște amatori de călătorii exotice și tot ce povesteau era legat de "ce au mîncat". Niciodată nu povesteau despre "ce au văzut". Rareori mai arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bani, a celor cu telefoane scumpe, mașini de lux și mari amatori de subcultură, de tip manele. Nici Claudia nu poseda vreo brumă de cultură, dar a cunoscut oameni culți și-i admira fără să-i înțeleagă. În realitate, oamenii culți cunoscuți de Claudia erau niște amatori de călătorii exotice și tot ce povesteau era legat de "ce au mîncat". Niciodată nu povesteau despre "ce au văzut". Rareori mai arătau și ce au cumpărat, în general "grosolănii din aur masiv". Claudia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și punctuația lor Îmi sînt invizibile acum, cînd le scriu. Nevăzute Îmi rămîn ele și cînd le citesc ori le recitesc. Nu scriu Însă și nu citesc pe Întuneric, iar frazele nu le aștern pe coli de hîrtie. Le as cult Într-o limbă aproape română. Dacă aș redacta În italia nă, engleză, spaniolă sau franceză, ele mi-ar vorbi fără cusur. Scriu pe claviatura unui ordinator obișnuit, unde Însă fie care tastă se prezintă vocal sub tușeu, În chiar clipa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ștefan Ruba, participantul la Marea Adunare de la Alba Iulia. Fiul lui, tot Ștefan, moșul meu care rar bea un pahar de vin, cumpărase cîrciuma satului de la niște evrei. Fiul său, Silviu, a gestionat-o la Începutul democrației populare. Biserica aparținea cultului greco-catolic. În 1969, am asistat aici la o cununie. La peste douăzeci de ani de la des ființarea sa oficială, se mai păstra limbajul ritului catolic orien tal. Preotul a spus: „Se cunună servul lui Dumnezeu, Sabin, cu serva lui Dumnezeu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
voiam să trăiesc. Știam câteva vorbe, mai ales în ucraineană, pentru că în zonă populația e amestecată, dar nici o tragere de inimă să învăț mai mult. Totuși cu timpul a trebuit. În școală și în familie învățasem limba germană, considerată limba cultă în Bucovina care aparținuse de Imperiu. Tăcere lungă. Teodora se ridică pentru câteva minute și trebăluiește printre ulcelele ei. Revine cu o lingură care conține o pastă vâscoasă și o cană cu apă. Ia asta : amestec de esență de vâsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dacă n-o fi năpădită de muște și viermi... Of, dacă știam că este atât de important caietul pentru familia lui nea Onuț, nu-l aruncam o mie de ani..." Celălalt stilat: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Eu, limbaj interior, mândru: "Tata e cult pe lângă ăștia. Băieții stilați nu cunosc decât personajul principal din calendar..." Se trece la partea academică a întâlnirii. Proces-verbal... Vai, vai, vai!... Proces... Tata are obiecțiuni: "Nu eu am aruncat caietul..." Băieții șterg, taie. N-au radieră, ca mine. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în splendoarea ei micuță), China e o țară plină de finețuri, unde pictura plină de delicatețe, feminitatea și lucrurile scumpe sunt la ele acasă. Yin și Yang. · Întorcându-mă către întinderea, piramidele și soarele puterea Egiptului, plecând spre o Europă cultă (Ucraina dulce, Germania filosofilor inteligenți, Austria aurului regal, Irlanda puțin sălbatică, liberă, Franța feminină și Anglia civilizată) la capătul căreia se află eschimoșii cu palate de gheață, mă-ntorc apoi spre mine: dincolo de loc și timp rămâne visul inimii. · · · · Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nici nu prea era croită pe firea Victoriei, care era o femeie puternică, bine clădită emoțional, cu un caracter autoritar, cu o dezinvoltură plină de demnitate și sigură pe ea în orice situație. Nu era nici prea inteligentă, nici prea cultă, limitată cam din toate punctele de vedere și neputând pătrunde vreodată în miezul problemelor cu mintea ei, însă masca bine poleită, pe care și-o punea de fiecare dată, când ieșea în societate, era îndeajuns de strălucitoare, pentru a demonstra
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să vă dau exemplul a doi buni prieteni: Sven (un german) și Chikako (o japoneză), pe care i-am cunoscut, succesiv, în periplul intercontinental. Din cele mai multe puncte de vedere, ei se aseamănă: amândoi sunt tineri, amândoi sunt doctoranzi, amândoi sunt culți și sensibili, volubili și cosmopoliți. Diferența specifică rezidă doar în raportul pe care îl au cu istoria. Dacă Sven, imbujorat de rușine, ezită să recite vechiul imn al Germaniei (conținând celebrul refren preluat de naziști, Deutschland, Deutschland über alles), prefăcându
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bucurie cireșul japonez de un roz intens care înflorește, crește și se ofilește la fereastra mea. În natură se găsesc mii și mii de lucruri care pot aduce bucurie oamenilor dacă aceștia vor. De fapt, există anumite persoane, chiar foarte culte, care nu știu să se bucure de natură. Sunt lipsiți de simțul profund al naturii, la fel cum altora le lipsește simțul muzicii sau al artei. Sunt anumiți specialiști în literatură care, oriunde s-ar afla, trăiesc cufundați în cărțile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în baza unei interpretări masculine despre Dumnezeu specific romană, imposibilitatea și inadecvarea hirotonisirii femeilor, pe care o consider conformă cu scripturile și timpul prezent. Evreii, creștinii și musulmanii sunt monoteiști: ceilalți sunt politeiști? De fiecare dată când vorbesc cu indienii culți îmi dau seamă cât de puțin apreciază să fie considerați politeiști, adoratori de zei. Și în India sunt religii monoteistice. Pentru mulți indieni Vishnu și Shiva sunt chemați Dumnezeu prin antonomasie. Iar alții văd în spatele tuturor acestor diverse divinități indiene
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
desemnat lor și lui Navid Kermani, scriitor musulman și studios al Islamului de la originile iraniene, născut în Germania și foarte apreciat, deoarece acesta din urma criticase reprezentarea Crucifixului ca pe o "blasfemie și idolatrie". În această situație, cei doi creștini culți ar fi trebuit să-și amintească că apostolul Pavel definise mesajul crucii "scandal pentru evrei" și "nebunie pentru păgâni" (1Cor., 1, 23). Romanilor acest mesaj salvific al crucifixului le apărea precum mesajul nebunesc și prostesc al unui asin, după cum se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
perfect cu partea dogmatică a adâncului religiunii ortodoxe, dar care vede și judecă prin interesul imensei majorității turmei anonime a credincioșilor. În privința tratării părții doctrinare, pur dogmatice și canonice a acestei probleme, P.C. Arhimandrit C. I. P. Șerboianu, unul dintre preoții culți care s-au emancipat de prejudecățile ce nu pot servi nimănui și nici Bisericii, va arăta în mod documentat și amănunțit, în studiul său "Cremațiunea și Religia Creștină", că religia ortodoxă nu reprobă incinerarea"103. În același sens, în Raportul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sinceri și de bună credință, căci prin răsturnarea unor principii științifice, se răsturnau în același timp credințe, ce-și aveau rădăcinile fixate în tradiție. Obișnuința, ce devine lege prin practica de toate zilele este cel mai temut adversar al oamenilor culți și cu idei avansate, încât o mică știrbire a acesteia poate da naștere la revoluții, sau la suprimarea directă a celor ce vin cu inovații. Lăsând la o parte miile de cazuri pe care ni le amintește istoria și trecând
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vechi, al căror fond dogmatic este credința într-o viață viitoare și-n nemurirea sufletului, am căutat să evidențiez circulația ideilor de la o epocă la alta evoluția lor, cum și felul de manifestare externă, pe care noi îl numim astăzi "cult" și "ritual". După cum se vede din această expunere, religiile sunt grefate una pe alta. Aceiași faze de dezvoltare pe care le găsim în viața individului le întâlnim și în viața religioasă a omenirei: copilărie, maturitate și bătrânețe. Puterea morală, intelectuală
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
am cerut Serviciului Sanitar să ne aprobe deshumarea. Ne-a aprobat; l-am deshumat și acum i-am adus cadavrul pentru incinerare". Nu mai amintesc alte zeci de cazuri, ce mi-a fost dat să le aud de la persoane destul de culte și serioase. Sunt cazuri patologice, vor spune unii oameni de știință. Este autosugestia, vor spune alții. Este însuși sufletul mortului care te urmărește și te mustră, vor spune cei ce cred în existența lui Dumnezeu și nemurirea sufletului. Ceia ce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se înalță mănăstirea Daphni. Pe locul unui vechi sanctuar al lui Apollo, a fost construită în secolul al V-lea o biserică de tipul unei bazilici, menită să-i atragă spre creștinism pe pelerinii care veneau la ultimele celebrări ale cultelor orfice. Abandonată și distrusă în "perioada neagră" a Aticii, a fost reconstruită în anul 1100 de un creștin ilustru, după cum ni se spune, care a împodobit biserica cea nouă cu "splendide mozaicuri și marmure policrome". Chiar dacă sunt cea mai nobilă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tânărului monarh, cel de-al Patrulea Filip, care Îi acordase prietenia sa; și pe care, umbla vorba, Îl Însoțea În escapadele lui amoroase cu actrițe și dame prea puțin recomandabile, după care amândoi se dădeau În vânt. Holtei, afemeiat, manierat, cult, nițel poet, galant și seducător, Guadalmedina cumpărase de la rege oficiul de mare curier, după scandaloasa și recenta moarte a fostului beneficiar, contele de Villamedina, asasinat Într-o istorie de fuste sau de gelozie. În acea Spanie coruptă unde totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
buzunarul meu, nu-n a sa liră. Și-n ziua următoare viceversa: atunci contraataca don Francisco cu cea mai grea artilerie a lui: Piscul acesta de viciu și insultă, ăsta la care pârțurile sunt sirene, e curul de Góngora, găoaza cultă de care pân’și-un poponar se teme. Sau se distra compunând celelalte versuri, pe cât de cunoscute, pe atât de feroce, care s-au răspândit ca focul prin oraș, făcându-l pe Góngora troacă de porci: Omul acesta e-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]