1,164 matches
-
și dominicani să-i convingă pe credincioși să pornească o cruciadă împotriva lui Asan al II-lea, dar invazia tătarilor din 1241 a pustiit deopotrivă, și teritoriile românești și cele maghiare. Astfel a dispărut și episcopia de Milcov (sau a Cumanilor), ce cuprindea sudul Moldovei și nordul Munteniei. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, Banatul Severinului a fost ocupat de către domnitorul Țării Românești, Basarab I. În 1330 Carol Robert de Anjou a fost înfrânt în bătălia de la Posada; succesorul lui la
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
persoane consacrate, au acordat sprijin românilor pe parcursul ultimelor sute de ani. Papa Grigore al IX-lea (1227-1241) prin bula „Cum hora undicema” din 11 iunie 1239, a oferit misionarilor franciscani și dominicani recompense, pentru a înfăptui convertirea românilor, bulgarilor și cumanilor. El le-a solicitat misionarilor existenți în teritoriu să predice o revoltă a credincioșilor, împotriva țarului Ioniță Asan al II-lea al românilor și al bulgarilor, care îi persecuta pe catolici. Papa Inocențiu al IV-lea (1243-1254) a trimis un
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
efecte civilizatoare, în urma căreia s-a născut poporul român și limba română, o limbă de origine latină. În situațiile de invazie, membrii culturii invadate adoptă unele elemente din cultura invadatoare; este, de exemplul, cazul invaziilor pe care popoarele migratoare (hunii, cumanii, pecenegii, tătarii etc.) le-au întreprins pe teritoriul fostei Dacii, în urma cărora populația indigenă a adoptat unele elemente ale modului de viață (instrumente de lucru, elemente de vestimentație, tehnici de construire a adăposturilor, forme lingvistice. Se observă așadar că între
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
o populație de origine geto-tracă, urmată, între secolele al IV-lea și al XVIII-lea, de evenimente istorice care au pus în contact, de scurtă sau de lungă durată, populația locală cu populații de origini dintre cele mai diverse: pecenegii, cumanii, gepizii, slavii, goții, hunii, bulgarii, avarii (în timpul marilor migrații); slavii de sud (limba slavă fiind limbă de cult până în secolul al XVII-lea); maghiarii, sașii și șvabii (în Transilvania și Banat); turcii și grecii (în Țara Românească și Moldova); ucrainenii
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
povestirea sa și alți istorici, a construit cu migală credibilitatea relatării. Herodot, de exemplu, a fost invocat pentru descrierea sacrificiilor umane făcute de geți în cinstea lui Zalmoxis 240, iar Nicolae Iorga pentru a susține ideea că între români și cumani s-a realizat o adevărată "simbioză"241. A căutat să evite anacronismele, mai ales prin distanțarea de toponimele și etnonimele uzuale contemporanilor săi. Pentru aceasta, a recurs la formulări atente, de genul "teritoriile Italiei, Franței, Spaniei de astăzi", "Iugoslavia modernă
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
258. Un alt moment creditat cu semnificații majore a fost "simbioza româno-cumană", enunțată deja într-o primă lucrare adresată tinerilor 259. Nu a argumentat foarte amănunțit această opțiune 260, notând doar existența statului Asăneștilor, rezultat al "aventurii românilor, bulgarilor și cumanilor la sudul Dunării"261. Teoria etnogenezei românești a fost, după cum bine se știe, puternic politizată, nu doar din cauza exceselor naționaliste din timpul regimului Ceaușescu. Chiar elaborarea sa istoriografică, în secolul XIX, a fost marcată de serioasa competiție identitară cu vecinii
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Aldea, Remus Luca și Nicolae Străvoiu); Donáth András, Fáskerthy György, Haás Endre, Misterele unei curse, I-V, București, 1958; Illés Béla, Moara de vânt, București, 1958, Cartea anecdotelor, București, 1961; Ady Endre, Nuvele, pref. Méliusz József, București, 1961, Baronul și cumanii, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1977; Kovács György, Mormântul ostașului, București, 1962; Marianne Pándi, Claudio Monteverdi, București, 1963; István Katona Szabó, Borika, București, 1964; Papp Ferenc, Sub rădăcini și încă o povestire, București, 1966; Szakony Károly, Până și în clipele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288519_a_289848]
-
cerchezi, perși, anatolieni, arabi (În forma „arap”, dar și „sărăcin” = sarazin), greci, armeni, albanezi, evrei, morlaci, bosnieci, croați, cehi, lituanieni, germani, francezi, italieni; posibil pe: flamanzi, frizoni, catalani; mai puțin credibil pe tunguși. Se adaugă amintirea unor popoare dispărute (latini, cumani, pecenegi; posibil: alani, cazari; mai controversați: celți, goți, gepizi). Prezența unor astfel de cuvinte la nivelul limbii populare (atestată prin toponimie, onomastică și folclor), În accepțiunea lor de etnonime, atestă indubitabil un minimum de informație cu privire la popoarele respective În imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
morții lui Manuel Comnenul, pentru a vedea reconstituindu-se un adevărat stat bulgar. La sfîrșitul secolului al XIII-lea, doi frați de origine nobilă bulgară sau valahă, Assan și Petru, sprijiniți de sîrbi și unguri, îi ridică pe boieri cu ajutorul cumanilor veniți din stepele Rusiei. Soldații lor invadează Moesia, distrug nordul Thraciei și pătrund în Macedonia. Assan este îndată încoronat țar, iar campaniile lui Isaac II, chiar dacă îi obligă pe bulgari să evacueze Thracia și Macedonia, nu pot împiedica nașterea unei
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Mare Prinț 22, rezervat celui mai mare frate din familie, nu este mai încărcat de semnificații decît cel de "senior" în Polonia. Războaiele civile se înmulțesc și principatul sfîșiat este o pradă ușoară pentru barbarii nomazi ai stepelor: polovțienii și cumanii. Se pare că, începînd cu secolul al XII-lea, a vut loc o importantă mișcare migratoare îndreptată în special către nord-est, între cursurile superioare ale fluviilor Volga și Oka, și către Galiția, aceasta punîndu-i pe ruși în contact cu polonii
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
fără nici o greutate începînd cu 1224. În 1237, Riazan este luat cu asalt. În anul următor, mongolii intră în Moscova și pradă tot nord-estul Rusiei. În același timp, detașamente întregi de cavalerie supun la sud-est triburile nomade ale polovțienilor și cumanilor. În 1240, principatele din sud cunosc, la rîndul lor, invazia. Kiev-ul este cucerit și, odată cu el, întregul teritoriu populat de ruși intră sub dominație mongolă. Refluxul acestora din urmă în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, chiar dacă eliberează
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
aprinse pe dealuri și a fumului se dădea "sfoară În țara", gospodarii suiau în car copiii și femeile și mânând dindărăt vitele și oile avuția cea mai de preț, se înfundau în codrii vecini, în care migratorii asiaticihunii, avarii, pecenegii, cumanii și tătariiînvățați doar cu întinderea slobodă a stepei se fereau să intre sau intrau cu mare grijă știind că în special noaptea puteau fi atacați fără veste. În îndelungatul mileniu al migrațiilor pădurea a fost adăpostul nostru; din această vreme
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
mai ales ceramică, locuințe de suprafață, necropole și monede) în această privință, pentru epoca bronzului și a fierului, pentru perioada daco-getă, ca și din cea a migrațiilor, când pe aceste meleaguri au poposit ori s-au aflat în trecere pecenegi, cumani, tătari și uzi, amintirea lor fiind conservată de toponime ca Oituz, Uz și Poiana Uzului. Dar o viață organizată în comunități distincte s-a dezvoltat odată cu întemeierea statului feudal moldovenesc și, în special, în secolele XVII și XVIII, când au
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
a descalificat ca om serios și pregătit, În Încercarea sa de a se pune bine cu hingherul cuvintelor scrise. Iată pătărania: „BÎrladul... În timpul dominației cumane a devenit centrul regiunii locuite de o populație formată În majoritate din slavi și cumani (subl.În orig.)”. Motivarea neculană: „Afirmația nefiind conformă adevărului istoric, mai cu seamă că de populația locală nu se amintea nimic, partea subliniată a fost eliminată”. Punct și de la capăt. d.b. Cine ți-a spus că la „Cuza Vodă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cancelaria Vaticanului, ceea ce explică sărăcia de informații despre valahi care, conform spuselor papei Grigore al IX-lea în scrisoarea către regele Bela din 1234, deși se socotesc creștini, având rituri și obiceiuri diferite, țin de ritul grecilor, disprețuind pe episcopul cumanilor, instalat de statul ungar pentru ținuturile din estul și sudul Carpaților, limitrofe coroanei ungare și sfărâmat de năvălirea tătarilor. Dacă pornim de la adevărul istoric, conform căruia până în secolul al XIII-lea teritoriul României era împărțit în "Țări", un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
bizantin. Baza etnică autohtonă era cea evoluată din substratul tracic (alături de etniile tracoromană, traco-slavă, traco-iliro albaneză), substrat îndeaproape înrudit cu mediul ugro finic, scito-sarmatic și mongolo-tătaro-turcic din care s-au revărsat mai multe valuri migratoare. După imigrația pomenită vor urma cumanii, tătarii. Înainte de această dată, cronica vechilor ruși menționează două valuri succesive de populație turcică în timpul împăratului Heraclius (610-641): unul al hazarilor numiți bulgari, altul al ungurilor albi: „Când poporul slav locuia, cum am mai spus, la Dunăre, au venit de la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lor și sărind în baza de articulație și psihologică a românilor (Ib.). După slavi, continuă Philippide, „o importanță oarecare se poate atribui contactului pe care l-au avut dacoromânii cu popoarele vechi turcești, cu pecenegii adică, cu uzii și cu cumanii” (II, 350). Considerând că între dacoromâni și aceste popoare au avut loc contacte îndelungate, mai ales în partea estică a spațiului dacoromân, el pune pe seama acestor neamuri denumiri precum Bahlui, Bârlad, Berheci, corhană, Covurlui, Fălciu, Galați, mire, răzor, Tecuci, Vaslui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pecenegi, care însă nu sunt turcici. Toponime ca Peceneaga, Pecenegul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, răspândite pe teritoriul dacoromân, provin de la rădăcina autohtonă vesǐ, echivalentul lui vicus, la fel ca uzii, iazigii menționați de autor în continuare ca neamuri turcice (Ib.). Nici cumanii de la noi nu sunt turcici întrucât acest nume este supraetnic și nu are nimic comun ca etnie cu populațiile pomenite sub acest nume prin alte părți. Se pune mare preț pe originea turanică a bulgarilor care se crede că ar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
conține, 222 copac, 95 copoi, 95 coraslă, 134 cotlon, 109 cotlovină, 109 cotor, 195 a cotrobăi, 109 a cotropi, 195 cotruță, 195 a se covăsi, 134 crac, 104 cramă, 46 a crăpa, 56 croat, 52 a culege, 127 culme, 69 cumani, 193 a cure, 102 curat, 102 a cura, 102 a curge, 102 a curma, 46 cutare, 195 cuțovlahi, 109 Dalmația, 53 Dardanele, 109 deal, 55 a defăima, 100 delniță, 56 derdeluș, 56 a derege, 56 des, 132 a desface, 222
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tătărească plana asupra regatului maghiar. Tot datorită invaziei tătarilor și frânării expansiunii maghiare se datorește sistarea procesului de catolicizare a populației românești, atât în Țara Românească cât și în Moldova, unde se ajunsese chiar la întemeierea unei Episcopii catolice a cumanilor, cu sediul la Milcov. Format la școala istorică a lui Ilie Minea, care preconiza stoarcerea la maximum a izvorului istoric de informația pe care o conține, Alexandru Gonța recurge, ca și maestrul său, la o masă impresionantă de informații, pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
El respinge ipoteza prevalentă că ar fi vorba de o veche populație românească din sudul Moldovei, care era organizată politicește încă din secolul al XIII-lea, și înclină spre părerea că ar fi în realitate vorba de un trib al cumanilor. Tot astfel, într-o încercare de totală obiectivitate, el despoaie și pe cnezii, care conduceau satele românești, de ipotetica lor romanitate, îmbrățișând teza că acești chani tătari nu erau în realitate decât niște hănișori tătari. Meritele incontestabile ale lucrării de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din sud, și plecând spre nord, pentru a trece prin poarta munților Beschizi în Panonia, destinul a hotărât ca evenimentele din istoria românilor să se împletească, începând de la sfârșitul secolului al IX-lea, cu cele ale ungurilor, pecenegilor și a cumanilor, veniți după ei, până la 1241, și din acest an și cu cele ale tătarilor. * Ungurii și-au avut leagănul primitiv în Ungaria Mare sau Baskiria, situată între munții Urali și Volga, vecină cu regatul Morduanilor, având limita de nord străjuită
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Constantin Porphyrogenetul scria, între anii 945-953 că, noua așezare a ungurilor se mărginește la răsărit cu bulgarii, de care îi desparte Istrul numit și Danubiu (e vorba deci de vecinătatea Banatului de pe Dunăre) și la nord cu Pacinații, care, împreună cu cumanii, pradă și fac „multe neajunsuri” țării lui Gelu, ducele valahilor, înainte ca Tuhutum cu ungurii să năvălească dinspre Poarta Mezeșului. Ei ocupă îndată Țara Românească, Oltenia și Banatul și ajung la gura Mureșului, pe Tisa, și la aceea a Tisei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
valahilor, înainte ca Tuhutum cu ungurii să năvălească dinspre Poarta Mezeșului. Ei ocupă îndată Țara Românească, Oltenia și Banatul și ajung la gura Mureșului, pe Tisa, și la aceea a Tisei pe Dunăre, unde găsim, alături de români, pe bulgari și cumani, chemați în ajutor de către voievodul Glad. Evenimentele se petrec în timpul domniei lui Arpad (896-907), înainte de cucerirea cetăților Gomor, Nograd și Nitra, cam prin anii 903-905. Din cele 13 triburi ale pecenegilor, tribul Gyula s-a stabilit în Transilvania, cale de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
creștinismul, la Constantinopol. Cu aceasta începe declinul puterii pecenegilor la Dunăre, mai ales că supraviețuitorilor care se retrăgeau le-au ieșit în cale uzii, împingându-i complet în mlaștinile create de bălțile marelui fluviu. Apariția uzilor și, după aceea, a cumanilor pe teritoriul Daciei nu a însemnat și lichidarea stăpânirii pecenege. În 1069, triburile pecenege, din Moldova și Transilvania, năvălesc sub conducerea lui Oslu, „princeps militiae paganorum”, prin Poarta Mezeșului, distrug întăriturile ungurilor și pradă până la Oradea Mare, de unde iau printre
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]