571 matches
-
picioare în urma ei - își cumpănește lancea, o privește de cîteva ori ca să se asigure că-i absolut dreaptă și, fluierînd, strînge ghem într-o mînă garlinul, avînd grijă să-i lase liber capătul. Apoi, ducînd lancea în dreptul cingătorii sale, o cumpănește bine în palmă, o îndreaptă spre balenă și o lasă încetișor în jos, înălțîndu-i astfel vîrful, pînă cînd lancea ajunge la vreo cincisprezece picioare în văzduh. E ca un jongler care-și cumpănește pe bărbie o prăjină lungă. în clipa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Apoi, ducînd lancea în dreptul cingătorii sale, o cumpănește bine în palmă, o îndreaptă spre balenă și o lasă încetișor în jos, înălțîndu-i astfel vîrful, pînă cînd lancea ajunge la vreo cincisprezece picioare în văzduh. E ca un jongler care-și cumpănește pe bărbie o prăjină lungă. în clipa următoare, cu un zvîcnet greu de descris, oțelul strălucitor străbate, ca un superb curcubeu, distanța înspumată și se înfige, fremătător, în centrul vital al balenei; aceasta nu mai scuipă apă acum, ci sînge
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se desfășura iarăși pe cîmpie, într-o relativă siguranță - uriașa oaste a balenelor înainta repede prin strîmtoare, strîngîndu-și treptat poalele semicercului și înotînd în centrul lui solid, dar în aceeași formație. Cu toate pînzele sus, Pequod le urmărea; harponiștii își cumpăneau armele, scoțînd chiote puternice din ambarcațiunile lor, încă atîrnate în grue. Ei erau siguri că, dacă vîntul va continua să bată, uriașa oaste fugărită prin strîmtoarea Sund își va pierde nu puțini dintre ostașii ei, înainte de a se desfășura din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
binele ei material și moral". A. Russo se exprimă printr-o figură, care aduce cu comparația ce o făceam odinioară: "Critica, zice el, e dreptul obștesc de a adeveri bunătatea marfei". Este nevoie de a întemeia critica și de a cumpăni de acum înainte bunătățile scrierilor și tăria sistemelor." Critica e o faptă românească de nevoie", zice aiurea același scriitor, deși știe bine că "poate va vătăma iubirea de sine" a unora, căci românii nu înțeleg două lucruri mai cu seamă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
singurii ce nu au împus românilor nici gramatice, nici altă scriere după iscodirile închipuirii lor; singură Moldova, ca și în lupta nașterii, a sprijinit tradiția scrisă și tradiția orală. Este iertat dar Moldovei a cerceta titlurile necontestate vechi și a cumpăni temeiurile nouă; este iertat Moldovei, care au pus mai E nedrept aci, poate pentru că nu cunoștea literatura veche din Muntenia, sau, dacă o cunoștea (căci în jurnalul său de la Soveja ne spune că a primit Magazinul istoric), n-o cunoștea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
au fost și "liberali", cum zice C. Negruzzi, sau "radicali", cum zice Asachi și Eliade, în limbă: latiniști, franțuziți: "Dacă-i vorba pe schimbare, pe înnoire, să schimbăm, să înnoim, să ștergem trecutul rușinos!...", "Moderații", ca C. Negruzzi, au fost cumpăniți în toate, au fost deci împotriva "liberalilor": a latiniștilor, a franțuziților. (Mai târziu, după ce "liberalii" au triumfat, "moderații" de ieri, fără să-și schimbe ideile, se pomenesc în situație de "conservatori": junimiști...). Iar socialiștii, ca să mai dăm un exemplu de cum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un sens "substanțial" sau "ontic", ci mai degrabă unul "operațional". Desigur, Dasein-ul nu-și pierde sensul său ontologic, acela care îl exprimă ca ființare căreia îi este propriu faptul de-a-fi; numai că acest sens este circumscris, este de-limitat, este cumpănit și acreditat judicativ, fiind vorba, în ultimă instanță, despre o "reducție" a sa la ființă (sau la ființă și timp). Sensul "operațional" pe care îl capătă sub îngăduirea nonexistenței are însă toate șansele să fie semnificativ pentru judicativul regulativ (nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ei reprezintă "poziții logice" diferite în judecată. Dar toate acestea se pot lămuri numai după o firească încadrare a lor în unitatea judecății și după ce sensul lor în judecată este reconstruit în așa fel încât identitatea lor să apară bine cumpănită în orizontul acestei unități, deja operaționale (cu înseși pozițiile logice constituite). Judecata însăși, alcătuită fiind din acest raport de "predicație" (un termen al său se predică despre celălalt) care adună la un loc statutul de ființare al termenilor (statut obiectual
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aibă o revelație sau să fie fericit Într-un mod eficient? Americanii tind să folosească spațiul și timpul Într-un mod mai hotărât. Suntem mai puțin relaxați, În general, decât prietenii noștri europeni. Cuvinte precum „a hoinări”, „a cugeta”, „a cumpăni” sunt foarte apreciate În Europa și mai puțin În America. Americanii sunt cei mai fericiți atunci când sunt constant productivi. Pentru noi, lenevia este relaționată cu o moralitate dubioasă. Europenii, pe de altă parte, tânjesc după inactivitate. Își fac timp și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
este familiarizat cât de cât cu cercetarea sărăciei, e limpede că soluțiile adoptate de noi, rezumate sec în paragrafele metodice de mai sus, necesită o discuție și o aprofundare anume, necesare pentru validarea rezultatelor. Am avut de ales și de cumpănit mai ales în ceea ce privește următoarele decizii metodologice: Obiectiv sau subiectiv? Unitatea de analiză - gospodăria sau individul? Cum realizăm un eșantion aleatoriu de gospodării pe baza unui cadru de eșantionare care cuprinde indivizi cu drept de vot? Pe ce bază validăm datele
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
h yaquœœu al-≤aqq wa-huwa ƒayr al-f"œiln: „...Judecată este numai a lui Dumnezeu. El va face cunoscut Adevărul, căci El este preabunul Cumpănitor.” (GG) Nu figurează în nici una dintre listele tradiționale de nume. Semnificații de bază: cel care cumpănește, care judecă drept. 2.1.10.5. Šakór, Š"kir: SOI „mulțumitor”; ASM și GG „Mulțumitor”; Marr „gratus”; RB „digne de reconnaissance”, „reconnaissant”; DM „reconnaissant”; YA „Most Ready to appreciate”; Arb „All-thankful”, „All-grateful/All-thankful”. Numai cel de-al doilea apare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
viziunii sale, este la fel de "absurdă" și neproductivă. Rezonabil ar fi să punem în balanță toate aspectele care țin de concepția și realizarea artistică în cazul lui Caragiale. De altfel, nu puțini sunt comentatorii 20 care au constatat că acceptarea proporției cumpănite între laturile contradictorii care definesc personalitatea lui Caragiale și, implicit, esența caragialismului este cea mai adecvată soluție, întrucât pune în evidență complexitatea acestora. Pentru a reveni la problematica avută în vedere, reținem din studiul menționat ceea ce pledează în mod justificat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
doream, acum, decât să fim cât mai departe de Java fierbinte. Doamne ajută!!! Dimineața trecuse călduroasă și sosi și după amiaza ucigător de arzătoare... Soarele Își ridicase de pe față zăbranicul său de aburi roșietici, și ajuns În răscrucile cerurilor, Își cumpănea, parcă, neclintit, pe albastrul ștres al adâncurilor, discul său alb de lumină topită; iar din ceruri peste pământ, ca dintr-o imensă sită, mâini colosale și nevăzute cerneau o ploaie de foc mistuitor... și pământul părea cufundat Într-o genune
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai vechi din Asia; la vechile temple (secolele VII-VIII) Înscrise pe lista Patrimoniului Internațional UNESCO, datorită sculpturilor 568 exemplare Înfățișându-l pe Buddha 725. În cealaltă capitală antică Puyo se remarcă pagoda Paeckche din aceeași perioadă 726. Soarele Începu a cumpăni dincolo de amiază... În văile din jos vuietul surd al râului se schimbase În urlet clocotitor de ape vijelioase ce mânau dindărăt cu iuțeală de uragan surpăturile de stânci smulse din scoborâșurile Înalte ale drumului lor la vale și frământau cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
moderne a dus și aici la prezența produselor alimentare: zahăr, făină, orez, conserve, locuitorii insulelor fiind ispitiți de a obține hrană gata preparată sau semipreparată. Cu toate aceste dificultăți, insulele de corali au o populație foarte densă. Soarele sta să cumpănească dincolo de piscurile depărtate și viorii ale munților. Mă mistui În necunoscutul larg al naturii, ca o frunză mânată de nestatornicia vânturilor. Și soarele poate prea bine tivi cu aur marginile rupte ale norilor ce se Întind În fâșii lungi deasupra
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
treptele văzduhului spre lumea cealaltă... cineva trase parcă În lături perdeaua neguroasă a norilor, și, În Întunericul cel mai deasupra al cerurilor, o poartă de senin limpede se deschise spre adâncimile umbrelor albastre, și o stea cu lumina tremurătoare Își cumpăni sfioasă chipul său peste adâncuri... Vasul nostru reia cursa de Întoarcere spre arhipelagul indonezian, zile și nopți se scurg Încet ca nisipul clepsidrei. Devenit citadela noastră plutitoare, petrecem o mare parte din timp pe punte, la plajă, jacuzzi, audiții, biliard
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
faptei viitoare. Proiectul care nu riscă să devină refugiul prostiei este în permanență supus instanțelor critice ale celui care își așază viața sub el. Trăiesc în permanență sub un proiect, dar trăiesc deopotrivă în permanență în afara lui, îl judec, îl cumpănesc, îl întorc pe toate fețele, pentru că, fiind răspunzător de viața mea și de faptele mele, sunt circumspect față de proiectul care le precedă și le dă naștere. Îmi cântăresc apoi periodic viața și faptele pentru ca, dacă ele nu s-au dovedit
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este o garanție a faptului că ea este împlinită (tetelesmenon; B 8, 42), isprăvită, și nu ateleuteton, „neisprăvită“ (B 8, 31). Și întrucât este împlinită „asemenea masei unei sfere bine rotunjite“ (B 8, 43), deci „în toate părțile ei deopotrivă cumpănită față de mijloc“ (B 8, 44), ea devine suprema formă a identității obținute prin limită. Aici nu este vorba deci de tristețea mărginirii, ci, dimpotrivă, de satisfacția unei împliniri. Dacă în orice sferă există o beție a limitei, atunci în ființa
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ref> (de astă dată autentic) tranșează disputa dintre Parmenide și Melissos în favoarea primului, spunând: „Iată de ce trebuie să credem că Parmenide a gândit mai bine decât Melissos: pentru acesta, nelimitatul e una cu totul, pentru celălalt, totul e limitat, deopotrivă cumpănit față de mijloc.“ Însă cel mai convingător, în perspectiva din care discutăm, ne apare un text al lui Plotin<ref id=”3”>Enn. I, 8, 3.</ref>, în care „limita“ intră în ecuație cu binele, iar „nelimitatul“ în ecuație cu răul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
elemente ale indeterminării și ele îi stau Demiurgului în față ca o materie a modelării viitoare. Însă pământul împreună cu marea sunt fapte ale Facerii din ziua a treia. De ce atunci pământul apare încă de acum, când Dumnezeu nu face, ci cumpănește doar o faptă viitoare? Pământul care vine dinaintea genezei este altceva decât pământul creat, așa cum marea este altceva decât apa dinaintea creației. Pământul care stă alături de apă și întuneric ca element al indeterminării este materia nediferențiată în care nu a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Ibid., p. 223.</ref>. Arta își are proveniența în Grecia pentru că acolo omul a ajuns să cunoască pentru prima oară mecanismul ajungerii la prezență ca trecere de la nevăzut la vizibil. Orice artist stă sub semnul Atenei premergătoare, anticipativ scrutătoare și cumpănind la limita prezenței viitoare. El are cunoașterea închiderii în limită și formă, care premerge deschiderii în prezență a operei. El deține punctul de pornire ca moment încheiat (peras și morphe ca telos, ca sfârșit) și, tocmai de aceea, el are
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]