636 matches
-
această tensiune profesională venise să se adauge insolita și îngrijorătoarea întrebare pe care le-o pusese responsabilul garajului când intraseră cu mașina, Domnii, de unde sunt. Comisarul, cinste lui și experienței sale în ale meseriei, bineînțeles că nu și-a pierdut cumpătul, Suntem de la providențial, răspunse el sec și imediat, încă și mai sec, Parcăm mașina unde trebuie, în spațiul care aparține firmei, prin urmare întrebarea dumitale, pe lângă că e impertinentă, denotă și lipsă de educație, Poate că e impertinentă și denotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ies încetul cu încetul din melancolie și să mă concentrez asupra chestiunii de interes imediat. Relatarea delictelor din perioada petrecută la Chicago corespundea aproape perfect reproducerii făcute de Tom, cu o unică și amuzantă diferență. Față de Tom, Harry își pierduse cumpătul și izbucnise în plâns. Se arătase copleșit de remușcări, reproșându-și distrugerea căsniciei, a existenței și a numelui său. Față de mine însă, părea să nu aibă nici o părere de rău, ba chiar s-a lăudat cu remarcabila lovitură dată timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori cumpătul din nimic, vorbea de unul singur și nu te mai puteai deloc înțelege cum trebuie cu el. Realitatea i se părea din ce în ce mai proteiformă, căci gândul la fapta lui începuse deja să formeze în el marea inerție a tuturor vinovățiilor proprii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost de-ajuns, Excelență. Iertați-mi îndrăzneala. în deșert, adesea, viața unui om depinde de cum știe să tragă. înghiți în sec. — Și așa a fost în cazul de față, sfârși. — Ascultați-mă, domnule locotenent, răspunse Hassan-ben-Koufra fără să-și piardă cumpătul, și, în realitate, nimeni nu-și amintea să și-l fi pierdut vreodată. Și aveți în vedere că pot spune asta fără rețineri, pentru că nu sunt militar. Mi se pare foarte lăudabil să respectăm viața soldaților, dar există situații, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mute, făcu un gest cu brațul. — Bine! La drum, atunci. Laila făcu un gest larg. — Trebuie să strângem tabăra. — Tabăra va rămâne aici... Oamenii mei or să-l aștepte pe bărbatul tău. Pentru prima dată Laila păru că-și pierde cumpătul și vocea i se schimbă ușor, ca o rugăminte. — Dar e tot ce avem! Malik râse disprețuitor: — într-adevăr, nu e mult... Dar acolo unde mergeți n-aveți nevoie nici măcar de atâta. Tăcu o clipă. înțelege că nu pot merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și cam prost îmbrăcat. Prostiți oamenii care nu vă cunosc, dom' Juncu. Cine ești dumneata? se răstesc cîțiva. Vecinul ăstuia. Oamenii care sînt vecinii lui l-au fugărit prin cartier pe mincinos. Ce chelfăneală i-au tras! Juncu își pierde cumpătul și-l ia de guler pe Toma. Ce cauți aici, mă, nesimțitule? Vedeți, oameni buni? Iar mă ia la bătaie. Eu spun adevărul despre șarlatan. Spumegînd de furie, Juncu îl împinge pe Toma cu forță și acesta cade. De ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în întuneric. Sau - ca un submarin pe cale să se scufunde în care pătrunde apa oceanului, jeturi de apă neagră, din adâncuri ce țâșnesc din nituri sărite și fisuri înăuntrul corpului zdrobit, în picaj, al submersibilului. Am încercat să-mi păstrez cumpătul. Am încercat să nu mă gândesc deloc la ludovician. Nu vă... am încercat din nou, mai tare. Nu vă aud bine. — ...ră[ ]M[ ]est[ ]r? — Manchester? Nu. Eu... — N [ ]. Nu vă aud bine, am zis, dar nu eram cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Conway! Johns Îți va spune cît de răbdător am fost căci era de o impertinență de-a dreptul insuportabilă. Dar nici eu nu-s un sfînt, Digby, și Într-o zi mi-am ieșit din fire. Îmi pierd foarte rar cumpătul, dar mi se Întîmplă și mie! I-am dezvăluit totul lui Conway, iar În aceeași seară, și-a luat viața. Vezi dumneata, Digby, echilibrul lui sufletesc nu avusese destul răgaz pentru a se restabili. A urmat un scandal foarte neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
între forțele cele mai diferite, în centrul cărora se află Hans, care momentan pare cam lipsit de forță. Asta‑i tot, întreabă Sophie. Nu, nu‑i tot, pot mult mai mult, spune Hans printre dinți, fiindcă încet‑încet își pierde cumpătul. Se uită la Sophie și imediat prospețimea tinereții și constituția sănătoasă înving, iar pula i se scoală așa cum se cuvine. Tinerețea și sănătatea au învins bătrânețea și boala. Sophie aproape că‑și smulge din carne încheietura unui deget. Când Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Împărțit suma la șase, din nou logic, biletele fiind cumpărate În miezul unei acțiuni C.a. Ne-am ales fiecare, Andreea, eu, Cătă, Florin, Leac și Sorin, cu câte opt sute de mii de euro. Aiuritor. Și totuși ne-am păstrat cumpătul. Drept dovadă, am donat fiecare câte zece mii pentru un fond de ajutorare a lui T.S. Cașiș, care trăia În mizerie la Lipova, dar pe care nu-l uitaserăm și, cu reverență, Îl consideram Încă membru fondator. Apoi, fără să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se acomodeze convenabil în noua situație. Mulți s-au menținut în posturile câștigate și după ce dânsa se afla de-acum într-o poziție dezavantajoasă. — Pot să vă spun, își regăsește glasul flautistul, că înainte sau după interogatorii, când își pierdea cumpătul și se târa bolborosind, năucă, spunea că cei care o bat și o umilesc, anchetatorii care îi pregătesc noi chinuri, sunt rudele ei. Că parcă recunoaște veri, unchi, nepoți. Dădea numele câte unuia... Despărțirea de familie fusese teribilă ! Până a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Enkim cu luare aminte și m-am luat după el - curând, am Început să dau și eu din picioare. Of, of, pe loc am luat o gură de apă! Gata-gata să mă Înec, am Înghițit-o, Încercând să-mi păstrez cumpătul. Pe urmă am mai Înghițit o gură de apă dar, când l-am văzut pe Enkim cum se uită mirat la mine, i-am zâmbit strâmb. - Dă și tu din picioare, mă Îndemnă el, că altfel ne ia apa. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
venise într-un costum negru, impecabil. Se mișca nonșalant printre rândurile de bănci și perora cu emfază ușor ironică. Când un student îl întrerupea cu vreo întrebare impertinentă, se așeza comfortabil pe catedră și, fără să-și piardă un moment cumpătul, îl ruga să reformuleze întrebarea în concepte clare, precise. Traiectoria aeriană a mâinilor sale îi sprijinea elocința la modul firesc, fără nicio crispare. Toate gesturile lui respirau eleganța sorbonardă, pe care noi o priveam pentru prima oară cu admirație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lor; iată de ce Domnul a adus asupra lor toată această nenorocire". Văzând hârtia, după slujba de dimineață, l-am căutat pe "fratele Martin". Eram furios. Răbdarea mea ajunsese la capăt. Nu aveam intenția să-l lovesc, dar mi-am pierdut cumpătul când mi-a zis din nou "fiu de cățea ". Atunci am văzut negru în fața ochilor. Am tăbărât cu pumnii pe el și l-am umplut de sânge. A doua zi, am fost alungat din mănăstire... În final, doctorul Luca a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din afară, în cazul că aceasta n-a fost cumva tulburată de vreo conspirație. Și chiar dacă împrejurările externe ar începe să se strice, dacă a guvernat și a trăit așa cum am spus, principele va putea oricînd, dacă nu-și pierde cumpătul, să reziste oricărui atac, așa cum a făcut Nabis Spartanul, despre care am vorbit. Dar în ce privește pe supuși, chiar dacă situația din afară nu se tulbură, principele trebuie să se teamă că dușmanii ar putea să uneltească în taină. El se poate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
timp și să-l urmăriți din umbră. În fiecare misiune e nevoie să gândiți și numai după ce ați înțeles situația să acționați. Dacă mintea va rămâne limpede în orice situație, atunci șansa e de partea voastră. Dacă vă veți pierde cumpătul, adică sângele rece, veți pierde lupta. Întoarcere nu mai există, sunteți condamnați... La moarte sau la captivitate... De multe ori însă moartea este preferabilă captivității... Colonelul s-a oprit din nou din vorbire. A privit lung la fiecare. Părea că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
prind ceilalți: administratorul de bloc, agentul de asigurări, încasatorul de la gaze, lumină, inspectorul de la fisc...în meseria asta de zburător, astăzi, cu atâția prinzători, e greu ca să trăiești, e imposibil să mori ! MEXAM VON Doamnelor și domnilor, nu vă pierdeți cumpătul, nu vă speriați la micile pozne ale copiilor dumneavoastră. În aceste gingașe ieșiri din normalitate se poate ascunde sămânța geniului și chiar mai rău! Din acești copii care vor crește odată cu țara și cotele apelor Dunării se vor ivi noi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cu balanță pe viață, pîndind cu ferocitate foca, mamifer acvatic din ordinul pinipedelor, cu corp fusiform și membre transformate În lopeți Înotătoare (Phoca). ÎMBLÎNZIREA VIERMELUI Am fost ultimul scriitor care-a mai ocupat o cameră În vila nr. 4 de la Cumpătul. De la 1 octombrie o va lua proprietarul, un om trist. Pe formular, la alarmanta rubrică motivul șederii, am scris creație. Singurul lucru pe care l-am creat În cele cîteva zile de vacanță cît am stat acolo a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
contemple "calea" și să cânte, după obiceiul ei. Au observat-o două invitate, în clipa când voia să încalece balustrada, și au sărit s-o prindă. S-a zbătut mult, și toată lumea se înghesuise pe coridor (inginerul își pierduse iarăși cumpătul și-și certa brutal nevasta). A trebuit s-o iau în brațe și s-o duc ca pe un copil în odaia ei, căci pe mine m-a recunoscut numaidecât și s-a lipit da pieptul meu, plângând, strigîndu-mă; ― Allan-dadà
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
altele nu le-am mai propus: să rămânem de vorbă până seara, să le explic ce trebuie să spună la Iași, când vor ajunge, cu cine trebuie să vorbească întîi... Zadarnic. Și atunci mi-e teamă că mi-am pierdut cumpătul și am început să-i ameninț. Luase a doua țigară, și Iliescu i-o aprinse umil, cu ochi umezi. - Vă mănâncă Curtea Marțială, reîncepu cu un glas neaașteptat de ferm. Dacă ajungem batalionul, cer imediat să fiți trimiși în fața Curții
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mult mai important era că legile morale, sacrosancte, fuseseră inculcate și că viața în univers avea aceeași sursă, provenea din același germene... - ...Sigur avem strămoși comuni! - Noi ?! am zburat de-acolo, simțind pentru prima oară ce-nseamnă să-ți pierzi cumpătul!... Gestual, își fac cruce (un simbol al torturii și al Morții!!!) cînd trec doar pe lîngă anumite clădiri, așa-zise Case ale Domnului, de parcă Dumnezeu, Zeul sau Omphal nu ar fi pretutindeni și ar avea nevoie de anumite așezăminte, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Nu ți-a spus asistenta domnului Ravitz că am servit prânzul Împreună cu el În nenorocita aceea de cantină cu numai câteva clipe În urmă? m-a Întrebat ea răspicat, de parcă se străduia din răsputeri să nu-și piardă de tot cumpătul. Ce? După toată nebunia aceea, după toată alergătura, după spaima trasă de Sebastian, după telefoanele furioase, după facturarea a nouăzeci și cinci de dolari, după cântecul lui Tiffany de la ușă și după aranjarea mâncării, și amețeala, și așteptarea Întoarcerii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
întruna: ― Doamnă Mimi, te rog... Nu mușc, zău! Nu mușc! Mimi izbucni în rîs: ― Te cred, fiindcă nici nu ți-aș permite... să-mi faci semne! Pe urmă, ca să-l potolească, adăugă sentimental: ― Mi-ești simpatic, dar... Titu își pierdu cumpătul, o luă lacom în brațe și-i închise gura cu o sărutare însetată, căutând s-o apropie de pat. Ea primi îmbrățișarea cu o gîngureală mulțumită, apoi se desfăcu ușor, șoptind: ― De ce nu ești cuminte? Vrei să-mi pară rău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
al saniei. Atunci răsună glasul lui Petre, încrezător: ― Nu vă speriați și nu vă fie frică, coniță, dacă sunteți cu mine! Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată orice teamă. Auzi acuma și pe Titu, care nu-și pierduse cumpătul, zicînd: ― Doamnă, doamnă, nu e nimic, fiți liniștită! Încercă să zâmbească, parcă i-ar fi fost rușine de spaima trecută. Petre, cu spinarea îndoită ușor înapoi, țeapăn ca o stâncă, strângea hățurile, repetând lin și totuși poruncitor: ― Hohoho!... Hohoho!... Privindu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-mi faci mie morală! Nici acuma, și niciodată! Să fim înțeleși! Așa că ar fi mai bine să-ți vezi de... Lenuța ta și să ne lași pe noi în pace! Calmul și energia ei deconcertară pe Jenică. Își pierdu cumpătul. Bâlbâi ceva, puse chibriturile pe noptieră și în sfârșit, cu un ton fals de superioritate și poruncă: ― Lasă că vom mai vorbi noi împreună... Acuma însă aide, imediat să te îmbraci și să o ștergi acasă! Imediat! Nu mă mișc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]