1,624 matches
-
orgasm satisfăcător? Nici o disfuncție? Se simți o adiere lascivă dinspre biroul lui. Nici o disfuncție, am murmurat. — Dar soția dumneavoastră? Ea a avut orgasm? Soția mea, doctore, nu e treaba ta. Nici dulceața gurii ei care te înghite cu totul sau curbura șezutului ei, cum l-am numi dacă ar călări un cal, nici geamătul înfiorat care îmi amintește întotdeauna de notele trompetei lui Bunny Berigan la finalul melodiei „I Can’t Get Started“. Mi-a pus melodia asta în prima seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să fii diferit. Să fii un mucea era cu totul altceva. Să fii imigrant era o condamnare la moarte sau așa credeam eu pe atunci. Ne plăcea să stăm în săli de cinema întunecoase, umerii ei netezi se adăposteau în curbura brațului meu, genunchiul meu în flanelă gri - am spus că hainele sunt cel mai la îndemână camuflaj - presat de coapsa ei în dres de nailon. Cutreieram străzile, cu degetele înlănțuite într-un lacăt protector împotriva lumii. Ne închideam în cabinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
jurul meu își vedeau de joacă semilunele negre ale delfinilor săltăreți și tot el m-a adus la vasele burtoase. Se ridicau, revărsându-se apoi într-un recipient de scurgere cilindric cu toarte îndoite și din barcă am pășit pe curbura vaselor ca pe o plajă, mă mișcam pe suprafețele lor pictate care se întorceau înapoi în ele ca o bandă care înconjoară ceva. Zeii, animalele și plantele, titanii și oamenii erau contururi pe un amurg roșiatic, o lumină pâlpâind parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
grăsime și nu lăsa cerneala să se lipească de ea. Apoi o cufundai în călimară; un ultim moment de reflecție și vârful peniței zgâria forme învățate care ticluiau cuvinte și fraze. Simțeam cocoașa plăcut dureroasă de la degetul mijlociu, unde apăsa curbura tocului și se formase o bătătură ușor albăstrie; ajunsesem pe pagina de caiet liniată la cei doi războinici din imaginea de pe vază, descriam - așa cum puteam mai bine - la pupitrul procurat de la „cel mai mare centru de mobilă“ cum unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de vârsta ei, Fenimore era atrăgătoare. Îi admira silueta Îngrijită și bunul gust potolit cu care și-o Înveșmânta, Îi plăcea să Îi privească obrajii netezi și rotunzi, și acum surpinzător de neatinși de riduri, ochii mari și calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În repaus, ca și cum și-ar fi mușcat-o pe cea de jos, gâtul cu carnea frumoasă și invariabilul guler strâmt de catifea. Compania ei Îi făcea plăcere. Dar nu simțea nici cea mai vagă dorință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și Louis Jouvet. Mobilele noastre din Berlin, roata de modelaj și salteaua le vânduserăm, iar acum, cu puțin bagaj, căutam o locuință. În august, Parisul era gol. Pe canalul Saint-Martin am găsit, între ecluze și podurile având fiecare o altă curbură, o bancă, aproximativ în locul în care Flaubert, chiar la începutul romanului Bouvard și Pécuchet, își așezase eroul, așa-zicând din prima frază. Pe urmă ne-am mutat într-un alt cartier din Paris și am locuit pe rue Chatillon, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În cuvinte? — Adică fără matematică? — Da. — Păi, să-ncerc, spuse Ted, Încruntându-se, dar Norman știa că de fapt Îi făcea plăcere să țină conferințe. În regulă, să vedem de unde trebuie să-ncepem. Știi că gravitația este numai geometrie? — Nu. — Curbura spațiului și a timpului? — Nu cred, nu! — Uf! Relativitatea generalizată a lui Einstein? — Îmi pare rău! — Nu-i nimic, ne descurcăm noi, Îl Încurajă Ted. Pe masă se afla un castron cu fructe, pe care Îl goli, punând fructele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Este ceea ce fac planetele În mișcarea lor continuă pe orbita. Puse din nou portocala pe masă. — În realitate, este ca și cum masa aceasta ar fi din cauciuc, iar planetele ar provoca niște adâncituri În ea. Așa arată spațiul adevărat, curbat, iar curbura sa se modifică proporțional cu gravitația. — Da... — Așadar, putem spune că gravitația nu e altceva decât o curbură a spațiului. Pământul are gravitație deoarece determină curbura spațiului din jurul său. — Înțeleg. — Numai că nu e așa de simplu. Norman oftă: — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
este ca și cum masa aceasta ar fi din cauciuc, iar planetele ar provoca niște adâncituri În ea. Așa arată spațiul adevărat, curbat, iar curbura sa se modifică proporțional cu gravitația. — Da... — Așadar, putem spune că gravitația nu e altceva decât o curbură a spațiului. Pământul are gravitație deoarece determină curbura spațiului din jurul său. — Înțeleg. — Numai că nu e așa de simplu. Norman oftă: — Nici nu-mi imaginam c-ar fi simplu. Harry, revenit În cameră, privi fructele de pe masă, fără să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
iar planetele ar provoca niște adâncituri În ea. Așa arată spațiul adevărat, curbat, iar curbura sa se modifică proporțional cu gravitația. — Da... — Așadar, putem spune că gravitația nu e altceva decât o curbură a spațiului. Pământul are gravitație deoarece determină curbura spațiului din jurul său. — Înțeleg. — Numai că nu e așa de simplu. Norman oftă: — Nici nu-mi imaginam c-ar fi simplu. Harry, revenit În cameră, privi fructele de pe masă, fără să spună nimic. — Deci, continuă Ted, când ai rostogolit bila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fund, dar, totodată, s-a mișcat mai repede, așa e? — Da. — Când un obiect Își mărește viteza, timpul măsurat pe acel obiect se scurge mai lent. Einstein a demonstrat asta pe la Începutul secolului. Asta Înseamnă că te poți gândi la curbura spațiului ca reprezentând totodată și o curbură a timpului. Cu cât curbura castronului e mai accentuată, timpul se scurge mai lent. Păi..., vru Harry să intervină. În termeni empirici, Îl Întrerupse Ted. Trebuie să-i dăm și lui o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
repede, așa e? — Da. — Când un obiect Își mărește viteza, timpul măsurat pe acel obiect se scurge mai lent. Einstein a demonstrat asta pe la Începutul secolului. Asta Înseamnă că te poți gândi la curbura spațiului ca reprezentând totodată și o curbură a timpului. Cu cât curbura castronului e mai accentuată, timpul se scurge mai lent. Păi..., vru Harry să intervină. În termeni empirici, Îl Întrerupse Ted. Trebuie să-i dăm și lui o șansă să priceapă. Mda, trebuie să-mi dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un obiect Își mărește viteza, timpul măsurat pe acel obiect se scurge mai lent. Einstein a demonstrat asta pe la Începutul secolului. Asta Înseamnă că te poți gândi la curbura spațiului ca reprezentând totodată și o curbură a timpului. Cu cât curbura castronului e mai accentuată, timpul se scurge mai lent. Păi..., vru Harry să intervină. În termeni empirici, Îl Întrerupse Ted. Trebuie să-i dăm și lui o șansă să priceapă. Mda, trebuie să-mi dați și mie o șansă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că nu poți să faci cu mingea tot ce-ți trece prin cap. Că există o relație fixă care guvernează traiectoria mingii În spațiu și timp. — Sigur. Deoarece Pământul are gravitație. — Da, și deja am admis că gravitația este o curbură a spațio-timpului, ca și curbura acestui castron. Orice minge de pe Pământ se deplasează pe aceeași curbură a spațio-timpului, așa cum se mișcă această bilă În castron. Privește! Ted puse portocala În castron. — Ăsta e Pământul. Apoi puse două degete de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu mingea tot ce-ți trece prin cap. Că există o relație fixă care guvernează traiectoria mingii În spațiu și timp. — Sigur. Deoarece Pământul are gravitație. — Da, și deja am admis că gravitația este o curbură a spațio-timpului, ca și curbura acestui castron. Orice minge de pe Pământ se deplasează pe aceeași curbură a spațio-timpului, așa cum se mișcă această bilă În castron. Privește! Ted puse portocala În castron. — Ăsta e Pământul. Apoi puse două degete de o parte și de alta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
relație fixă care guvernează traiectoria mingii În spațiu și timp. — Sigur. Deoarece Pământul are gravitație. — Da, și deja am admis că gravitația este o curbură a spațio-timpului, ca și curbura acestui castron. Orice minge de pe Pământ se deplasează pe aceeași curbură a spațio-timpului, așa cum se mișcă această bilă În castron. Privește! Ted puse portocala În castron. — Ăsta e Pământul. Apoi puse două degete de o parte și de alta a portocalei. — Ăștia sunt cei doi jucători. Acum, rostogolind bila de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
puse portocala În castron. — Ăsta e Pământul. Apoi puse două degete de o parte și de alta a portocalei. — Ăștia sunt cei doi jucători. Acum, rostogolind bila de la un deget la altul, vei afla că trebuie să te deplasezi pe curbura castronului. Și asta indiferent dacă trimiți bila ușor și ea se va Învârti În apropierea portocalei, sau dacă Îi imprimi un impuls mai mare și ea se va deplasa pe peretele castronului, Înainte de a cădea din nou pe marginea opusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
este această sferă? Harry se apropie de sferă și Își lipi urechea de metal, ciocănind-o cu degetele. Atinse șanțurile, mâna dispărându-i În indentațiile adânci. Sfera era atât de lustruită, Încât Norman putu vedea fața lui Harry, deformată de curbura peretelui exterior. — Da, așa cum bănuiam. Aceste marcaje cabalistice, cum le numești tu, Ted, nu sunt deloc decorative. Au o cu totul altă destinație și anume să mascheze o mică spărtură În suprafața sferei. În acest fel Își reprezintă ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
S-a defectat echipamentul! — Care echipament? — Nu mai reușim să deconectăm blestemata asta de alarmă, țipă Barnes. S-a declanșat și nu mai putem s-o oprim! Teeny... — ... Se repară, domnule! Masiva ingineră stătea chircită În spatele computerului. Norman Îi observă curbura lată a spatelui. — Deconectează odată blestemăția aia! — O deconectăm, domnule! — Oprește-o! Nu mai aud nimic! „Ce să audă?“ se Întrebă Norman, apoi Harry intră Împleticindu-se și se ciocni de Norman. — Dumnezeule... — Stare de alarmă! țipă Barnes. Stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
electorală dezavantajat.” Rezultă că președintele nu pipăie bărbătește, așadar pipăie ceva masculin. Dezavantajul său fiind acela că nu se spune un popor, doi popori, exceptînd anumite cazuri. Cum este cel al unui cititor de revista Eu și Tu-magazin, Îngrijorat de „curbura organului, care este contrară celei originale. În loc să fie Îndreptat În sus, al meu este Îndreptat În jos”. Cititorul Îl Întreabă pe sexologul de serviciu ce să facă, dar omul de știință nu știe, e perplex, cu toate că răspunsu-i simplu: să candideze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
boabe de porumb vopsite, schimbându-le necontenit între ele într-un clinchet adormitor și fulgerări curcubeice răsfrânte de argintul viu al oglinzii. Nemaiexistând nimic în lume în acele clipe decât foșnetul mângâietor al rochiilor de mătase și tafta mulate pe curburile trupului ei tânăr - extraordinar, nu-i așa? un trup care trebuie să trăiască și să se distreze, nu-i așa? - și foșnetul periei ce reușise, ca de atâtea ori, să-i electrizeze părul cu nuanțe arămii înfoiat acum peste umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dădea Într-o parte, pentru a-i face loc altui șofer, iar florile Își scuturau petalele prin fereastră În poala lui Viv. La un moment dat, În mașină intră un fluture care Își Întinse aripile pudrate, ca de hîrtie, pe curbura scaunului, lîngă umărul ei. Se Învioră, și acum Își arătau unul altuia lucruri mărunte, biserici vechit și căsuțe pitorești. Își amintiră de o zi, cu mai mulți ani În urmă, cînd merseseră la țară și se apropiaseră de o căsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
muscă. Dar era el: ținea În mînă un fir lung de iarbă și o mîngîia cu vîrful lui. Ea se Încruntă, dar Închise ochii din nou și-l lăsă În voia lui. El Îi urmări linia frunții și a nasului, curbura gurii, apoi duse iarba la tîmple și o petrecu peste ele. — Ți-ai schimbat ceva la păr, nu-i așa? zise el. — L-am tuns de secole. Mă gîdili. Împinse firul de iarbă mai hotărît. — Cum e acum? — E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pînză lăcuită; cîteva rămășițe din pînză și bucățele de lac rămăseseră lipite de sticlă, deformînd vederea. Totuși, putea vedea clar vîrful capului lui Fraser și umerii lui largi, ridicîndu-se și aplicîndu-se În timp ce gesticula și dădea din umeri. Mai vedea și curbura obrazului roz al lui Viv și vîrful urechii ei, precum și degetele răsfirate pe manșeta brațului dus la piept. Își apropie fruntea pînă cînd aceasta atinse sticla lăcuită. Ce ușor le era bărbaților și femeilor, Își zise ea nefericită. Puteau sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o sărută pe buze. Își petrecu mîinile pe sub cămașa de satin să-i atingă carnea netedă și caldă de pe spate și talie. Apoi se duse În spate și-i ținu sînii În mîini, sprijinindu-le greutatea În palme. Îi pipăi curbura feselor, și văzu cum Îi alunecă satinul pe piele și coapsele pline. Apoi Își lipi obrazul de urechea ei. — Ești frumoasă. — Nu, zise Helen. Kay Îi Întoarse fața spre oglindă. — Nu-ți dai seama singură? Ești frumoasă. Am știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]