773 matches
-
de azi. Firește, cele trei societăți în care a activat autoarea nu au cum să acopere întreaga plajă a relațiilor de muncă din România, dar, chiar și la nivel de eșantion, experiența sa este plină de învățăminte. În plus, stilul cursiv și exemplele din experiențele personale ale autoarei în cîmpul muncii din țară transformă această carte într-o lectură accesibilă și incitantă pentru categorii foarte largi de cititori. Debutul editorial al Monicăi Heintz este un cîștig incontestabil pentru eseistica românească.
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
model analitico-sintetic axat pe recompunerea proiectului componistic din părțile lui componente. Procesul componistic, spune autorul, reunește multă invenție și puțină descoperire, concluzionând că invenția este sfârșitul căutării iar descoperirea este începutul ei<footnote Idem, op. cit., pp. 21-23. footnote>. În această cursivă trecere de la un “despre” la altul, autorului nu-i putea scăpa actuala problemă a regionalizării și globalizării, aclimatizată și în domeniul muzicii. Aici, Liviu Dănceanu vede globalizarea ca pe un fenomen diferit de procesul relațional de dependență care acționează în
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
apărute în Adevărul și editorialele sale de azi e o diferență și o distanta atît de mare, încît numai cine își mai amintește de lumea presei de atunci poate înțelege de ce, uneori, editorialele lui C.T. Popescu par un fel de cursive, iar adesea sînt niște cursive, adică opinii personale pe care ziarul care le găzduiește și le poate asuma sau nu. Cristian Tudor Popescu își amintește azi de o scenă din '90, pe care o suprapune unei amenințări de la începutul acestui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
sale de azi e o diferență și o distanta atît de mare, încît numai cine își mai amintește de lumea presei de atunci poate înțelege de ce, uneori, editorialele lui C.T. Popescu par un fel de cursive, iar adesea sînt niște cursive, adică opinii personale pe care ziarul care le găzduiește și le poate asuma sau nu. Cristian Tudor Popescu își amintește azi de o scenă din '90, pe care o suprapune unei amenințări de la începutul acestui an, în editorialul sau intitulat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
la o adică, prin el. De ce doar intelectualitatea? Pentru că DEX: "Pătură socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă", tra, la, la. (În dicționar nu există cuvîntul căcat, există numai caca, subst. în limbajul copiilor.) Am pus în cursive neomogenă fiindcă-mi plac italicele - aduse din Italia -, ele însemnînd latinitate, adică una din caracteristicile profund nocive ale păturii. Ce dăunează grav sănătății. Rezultă că rușii sînt latini. Astfel, deși el însuși un mare gînditor și deja împușcat de Fanny
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
N-are nimic supărător în ea? HAMLET: Nici vorbă de așa ceva; totul e doar o glumă, se folosește otrava doar în glumă: n-are absolut nimic supărător. REGELE: Cum se numește piesa? HAMLET: Cursa de șoareci. Cum se scrie? Cu cursive. Piesa ne-nfă-țișează o crimă comisă în Viena 7: pe duce îl cheamă Gonzago, iar pe soția lui Baptista. O să vezi îndată: e-o mostră de ticăloșie, și ce dacă? Tu și cu mine, Sire, avem cugetul curat: nici usturoi n-
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
aglomerată - a câtorva inițiați norocoși. Pentru care fragmentele scrise aiuritor vor conta, la urma urmelor, mai puțin decât liniile reale de forță ale cărții. Cum să ne raportăm, stilistic, la un astfel de epilog împiedicat, care nu onorează o carte cursivă în planul întins al argumentării: "Dacă, întrebându-ne cine a fost Eminescu, așteptăm un răspuns perfect - o formulă identitară ca sistem de enunțuri univoce riguros închis, aidoma unei definiții -, cădem în eroarea mamei idolatre. Pretenția de a intra în posesia
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
pas capital vers la decouverte du style, conçu comme but en soi, comme fin intrinsèque, était fait". Reluarea aceleiași fraze, în versiunea definitivă, îi oferă o topica mai persuasiva, elimină alternativele inutile, propune un cuvînt mai propriu (am indicat în cursive segmentele modificate): "Rompus à un art de penser purement verbal, leș sophistes s'employèrent leș premiers à réfléchir sur leș mots, sur leur valeur et leur propriété, sur la fonction qui leur revenait dans la conduite du raisonnement: le pas
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
explicative: "La realité, îl ne s'en soucie guère: îl sait qu'elle dépend des signes qui l'expriment et dont îl importe d'être maître. Îl y parvient. Son esprit, attaché aux mots, se délie de șes racines". Textul cursiv lipsește din volum, precum atatea altele, judecate fără îndoială pletorice sau inutile, urmînd "gustului" sau "pentru scurtături, pentru formele condensate" pe care il notează undeva, în Caiete. Frază următoare, luată, ca și exemplele anterioare, din primele două pagini ale formei
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
nature, îl va du moț au vécu: l'expression constitue la seule experience originelle dont îl soit capable". Cioran o reduce în volum la esență ei: "L'artiste va, lui aussi, du moț au vécu: l'expression constitue la seule..." (cursivele sînt ale autorului) etc. Pasajul introductiv al eseului se termină cu constatarea, care reapare și în alte contexte, ca "în viață spiritului există un moment în care stilul, erijîndu-se în principiu autonom, devine destin". În forma inițială, tranziția spre discuția
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
succesul romanului, ar fi interesantă prima etapă a receptării, până la acordarea premiului și până la declanșarea scandalului. Ce s-a întâmplat după aceea nu mai contează, pentru că nu vizează câtuși de puțin romanul, ci biografia scriitorului. Forma narativă e simplă și cursivă: romanul prezintă sub forma unui jurnal reflecțiile lui Ovidiu exilat la Tomis de Augustus și uitat acolo și de succesorul său, Tiberiu. Acuza principală era că poezia sa din Ars amandi a contribuit la coruperea tineretului, îndemnat la orgii, una
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
picotind la lectura de seară - Vonnegut nu e nici psiholog, nici teoretician, chirurg al dramelor de conștiință sau creator de suspans mai mult decât e cazul. E, pur și simplu, scriitor de ficțiune, autor de tipuri, de situații, de materie cursivă, făcută din viață decupată după niște șabloane. Firește că, scrise oarecum la normă (scriitorul e un tată de familie care trebuie să-și rotunjească veniturile, după demisia de la General Electric), povestirile, pe de-o parte, nu sunt egale, iar pe
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
J.R., eroul filmului lui Scorsese. Și chiar dacă ultimul nu se confruntă cu Ignațiu de Loyola, epifania lui e mult mai strict religioasă, mai puțin artistică, decât a personajului lui Joyce... Ca și scriitorul irlandez, Scorsese nu are vreo apetență pentru cursivele narațiuni lineare; preferă să spună povestea prin intermediul impresiilor, deci prin detalii, prin mobilitatea camerei. Un băiat din mica Italie, Elizabeth Street (Harvey Keitel în rolul său de debut), se îndrăgostește de o fată (Zina Bethune); relația e fundamental alterată de
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
cumpăram Cuvântul aproape în fiecare zi, pentru că știam că, în afară de editorialul directorului ziarului, care avea de altfel să-mi devină profesor pe la mijlocul deceniului următor (l-am numit pe controversatul - și controversabilul, desigur, dar totuși uluitorul - Nae Ionescu), găseam acolo și cursivul lui Sebastian, alături de semnătura mereu prezentă a lui I. Călugăru, uneori articole ale lui Eliade, iar o dată pe săptămână sinuoasa cronică literară a lui Perpessicius. Ei bine, cursivul lui Sebastian nu-l ratam niciodată - și nici nu-l uitam de la
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
controversatul - și controversabilul, desigur, dar totuși uluitorul - Nae Ionescu), găseam acolo și cursivul lui Sebastian, alături de semnătura mereu prezentă a lui I. Călugăru, uneori articole ale lui Eliade, iar o dată pe săptămână sinuoasa cronică literară a lui Perpessicius. Ei bine, cursivul lui Sebastian nu-l ratam niciodată - și nici nu-l uitam de la o zi la alta. Nu-l uitam pentru că depășea întotdeauna cotidianul. Nu-l puteam uita, pentru bunul motiv că, oricât de mărunt ar fi fost faptul de la care
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
acutizat se agravează printr-o tendință a romancierului de-a lua ŕ la legčre această "impopularitate", a se comporta cu ea în chip frivol: "examinată mai de aproape, frivolitatea lui Ivasiuc se arată a nu fi decît pedanteria. O pedanterie cursivă, de o ținută elegantă, aproape fără cusur, dar nechibzuită și imperioasă ca orice exces, roasă de ambiția de a transforma ocaziile ivite în pretext și în teren de desfășurare pentru habitudini ale raționării care scapă autocontrolului". Rodul rebarbativ de "filozofeme
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
Și, tot așa, în nu mai puțin de 22 (douăzeci și două) de strofe, sfîrșind prin a obosi prin monotonia acelorași efecte. Dl. Grăsoiu are dreptate cînd apreciază că poezia În jurul unui divorț este, de fapt, o schiță în versuri cursive, cu surprize și efecte comice, urmărindu-se epicul și în deznodămînt. Pentru a-și menține popularitatea, poetul nu a ocolit, în fapt, nimic. În De profundis a și mărturisit: "Scriu versuri proaste, deci exist!/ Mi-e dor, mi-e foarte
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
stârnise vâlvă. Nici un pericol; pentru un uzbec, confuzia, ratarea Berlinului era o treabă obișnuită. Deci, autorul articolului citat mai sus, nepotul lu' nea Costică, moșteni hazul, forța comică a bunicului crâșmar. Reproduc articolul Paradă perversă al procurorului Costel Balcan, folosind cursivele: ...Un grup numeros de țigani, cu steaguri, cu muzici, chiote și tămbălău se îndrepta, ocupând toată șoseaua, dinspre gară către sediul poliției (din Urziceni n.n.). Din față îi filmau două camere de luat vederi, iar alaiul era condus de trei
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
fac romanului Înainte să moară Brejnev, acesta ar fi, cu siguranță, cel mai categoric. Restul sunt - recunosc - negociabile, așa cum e și indicat să se întâmple în cazurile unor asemenea cărți-document, individuale și nițel jucate, inteligente și cât se poate de cursive. "Mi se pare foarte mult pentru un început", conchide, în prefață, Andrei Bodiu. Îi dau dreptate, nu însă fără o ușoară scădere de ton. Ca și calculele matematice, verdictele se pot rotunji prin lipsă. Ceea ce nu le împuținează cu nimic
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
trăite chiar de oameni aflați în familia scriitorului, ceea ce presupune, cel puțin la modul teoretic, o mai profundă implicare partizană a acestuia. De ce, atunci, roman non-fictiv și nu carte de interviuri? Pentru că autorul a optat pentru o formulă editorială mai cursivă, cu siguranță mai vandabilă și foarte probabil ușor ecranizabilă. în plus, titulatura "roman" permite asezonarea mărturiei brute cu elemente fictive și judecăți, ce țin de talentul și simțul estetic ale autorului, menite să confere farmec și valoare literară operei. De
Iubire hollywoodiană la Dachau by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14351_a_15676]
-
în principal pentru diatriba sa împotriva lui Machiavelli), Croce, Spinoza, Rousseau, Hegel, până la diplomatul britanic Jonathan Powell, care și-a analizat mare parte a carierei politice luându-i ca reper opera. Cartea merită însă a fi citită deoarece, dincolo de stilul cursiv și aerisit al scriiturii (al cărei autor este, în definitiv, de formație jurnalist, știind deci să pună punctul pe i), există câteva bucurii aparte în această lectură, unele efemere, altele de mai lungă durată. Mai întâi, volumul lui Unger ne
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
care le cunosc. Doamna Cornelia Bucur este, mă grăbesc să spun, o traducătoare deosebit de calificată. îmi mărturisesc handicapul nu pentru a-i aduce vreo critică, ci doar ca să spun că el îmi diminuează plăcerea lecturii pentru că o face mai puțin cursivă. Poticnelile provin din tendința instinctivă de a retraduce mental anumite formulări, de a-mi reprezenta forma originală, ceea ce-mi distrage atenția de la conținutul textului. Și atunci ne-au terminat este însă o carte prea pe gustul meu ca s-
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
se dezvoltă cu sprijinul mediatorului; disputa se poartă doar cu privire la diferență de interese nedescoperite, pentru care sunt chemate să găsească soluții adecvate, conciliabile; apropierea și flexibilitatea uneia față de cealaltă poate fi rapidă și este materializata într-o comunicare tot mai cursiva; părțile se prezintă la mediator fiecare cu părerea și opinia ei, iar când se finalizează ies prietene și împăcate; la sfarsitul procedurii de mediere, ambele parți recunosc că au greșit tocmai datorită faptului că doar aici, în cadrul medierii, au reușit
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
-un citat" ( ibidem). În schimb Cuvîntul genuin identifică, absolvă, "scoate la mal": Ne-au scos cuvintele pe mal/ Eram goi ca la-nceput/ Din ce eram eu nenăscut/ Înger cu versul meu s-a văzut" ( ibidem). Cerul devine, pe rîu, "cursiv" cum un Text, "versul" se asociază cu "inversul", într-o "neliniște de Rai". Poeta își mixează scrisul nu numai cu rugăciunea, ci și cu un ritual exorcistic, indice al unei vitalități tulburi, arhaice: Și-am scris la lumina pupilelor duble
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
un extras din foileton: „Futuriștii vor vedea că despre ei nu scrie nimeni și vor înceta să se mai maimuțărească și să o dea în bufonerie! Pe prima pagină al fiecărui număr de ziar să se dea cu litere mari, cursiv: Noi nu scriem din principiu despre futuriști. Noi suntem Plenipotențiarii Membri ai Cooperației de Muncă din Rusia a Trecerii sub Tăcere a Futurismului în Presa Periodică”. Iar unul dintre pictorii ce aveau să ajungă celebri, Mihail Larionov, spunea într-un
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]