1,183 matches
-
și oșteni credincioși în număr îndestulător. Când s-a întors la Stambul, a găsit pe marele său stăpân mai puțin înclinat să stea cu dânsa de vorbă despre treburile împărăției. Soliman avea din când în când mâhniri posomorâte. Unii din curteni credeau că duhul lui Mustafa șahzadè tulbura somnul părintelui său. Robii de la iatac l-ar fi auzit pe sultan, noaptea, grăind cu cineva și tânguindu-se: —Împăratul slăbește... ziceau unii. De aceea împăratul, mai slăbit fiind, se îndemna mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vedea că nici n-am nevoie de vorbe. Liniștește-te, rămâi frumoasă și zâmbește-mi. Baiazid a primit poruncă să se înfățișeze la împărăție. S-a înfățișat cu ochi de spaimă; a intrat șovăind în chioșcul unde l-au călăuzit curtenii. Privirile lui au căutat furiș pe muți cu juvățurile lor. Dar muții nu se vedeau. Nu-i nimic, împărații au și alte mijloace tot așa de sigure ca să te scufunde dintrodată în umbra nopții. Împăratul și doamna Roxelana se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o toarne în burduf. Date fiind dimensiunile acestuia, fiecare sătean și-a spus că și-ar putea îndoi laptele cu o cantitate zdravănă de apă, fără ca nimeni să-și dea seama. Astfel că, a doua zi de dimineață, regelui și curtenilor săi le-a fost turnat un lichid aproape transparent care nu avea alt gust decât cel al zgârceniei. Totuși, dacă îmi aduc aminte de trecerea mea prin acel sat, aceasta nu este din pricina năravului de nevindecat al locuitorilor săi, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-se seamă de doliul care îmi lovise familia. Totuși, nu am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea la câte un murmur, arătând totodată cu mâna că nu trebuia să mă întrerup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiar în seara asta un sol la casa lui Zeruali. Îi veți porunci să părăsească orașul nostru pentru cel puțin doi ani. Să se ducă în pelerinaj, apoi să se întoarcă pentru o vreme în satul lui de baștină. Toți curtenii ascultau cu lăcomie. În câteva ceasuri, zvonul avea să facă înconjurul orașului. Nimeni nu va mai cuteza să-i dea binețe proscrisului, nimeni nu se va mai încumeta să-i facă vreo vizită și iarba va crește curând pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mi potoli evidenta curiozitate: — După călătoria noastră comună la Constantinopol, am trecut ades pragul Sublimei Porți, ca sol al lui Aruj Barbă Roșie, Dumnezeu să aibă milă de el! apoi al fratelui său, Khaireddin. Am învățat limba turcă și limbajul curtenilor, mi-am făcut prieteni la diwan și am negociat alipirea Algerului la sultanatul otomanilor. Cu asta am să mă fălesc până în ziua Judecății. Mâna lui mătură aerul într-un gest larg. — Acum, de la hotarele Persiei până pe coastele Maghrebului, de la Belgrad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
săi mijlocul de a pătrunde în el. Atât era de abruptă și alunecoasă stânca încât, chiar nici Brunello nu a reușit să se cațere pe ea. Piticul nu a deznăjduit însă, ci, cu învoiala lui Agramant, i-a pus pe curteni și cavaleri să organizeze un turnament întrecere în luptă -în acea vale. Aceasta, cu scopul de a-l scoate pe Rogero din izolarea sa și stratagema a reușit. Rogero a venit să se lupte, iar Agramant i-a dăruit un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
parte de un rând de ferestre arcuite prin care adie un vânt ușor, făcând să pâlpâie flacăra unei lămpi de alamă, frumos ornamentată, suspendată în tavan. Lumina ei își joacă umbrele tremurătoare peste fețele celor cincizeci și mai bine de curteni adunați aici, strângându-și șalurile în jurul umerilor și tragând meditativ din narghilea. Servitorii așteaptă în umbră cu cărbuni aprinși, cu prize de tutun mirosind a măr, sticle de vin cu gâtul îngust și tăvi de argint cu dulciuri. Bărbații sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un moment aproape perfect, ce aduce un zâmbet trecător pe figura nababului. Mushaira reprezenta dragostea sa pentru poezie, unul din puținele lucruri bune care simțea că i-au mai rămas lui, un conducător fără putere, într-o epocă de înjosire. Curtenii erau pătrunși de aceeași simțire. Numai rândul de englezi din spate nu pare impresionat. Englezii în tunicile lor rigide, pe ale căror chipuri trandafirii iluzia unui trecut mugal se năruie ca o oglindă spartă, bună de aruncat. Englezii și Firoz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbați, aproape în beznă. Figurile le sunt luminate doar de lămpi cu petrol, cu fitilul astfel ajustat încât să arunce o lumină slabă, portocalie. Pran distinge barba proeminentă și nasul acvilin al diwan-ului. Cea de a doua figură aparține unui curtean slab, cu ochelari cu ramă metalică și turban înalt. Cea de a treia figură este a tânărului englez blond, care părea teribil de neliniștit la mushaira. Acum arată și mai rău. Părul i s-a lipit de cap din cauza transpirației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nesaț dintr-o țigară. — Doamne, Isuse, exclamă acesta, observându-l pe Pran. Chiar ați vorbit serios! Este o nebunie. Nu cred că vă așteptați de la mine să fac așa ceva. Cuvintele îi sunt adresate diwan-ului, care ridică indiferent din umeri. Tânărul curtean râde. — Vă cer iertare cu umilință, domnule Flowers, spune el, dar s-ar putea. — Ești un porc, domnule fotograf, scuipă englezul. Ar trebui să... Ce-ar trebui? întreabă curteanul cu politețe. Englezul geme și lasă capul pe masă. — Clic, clic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cuvintele îi sunt adresate diwan-ului, care ridică indiferent din umeri. Tânărul curtean râde. — Vă cer iertare cu umilință, domnule Flowers, spune el, dar s-ar putea. — Ești un porc, domnule fotograf, scuipă englezul. Ar trebui să... Ce-ar trebui? întreabă curteanul cu politețe. Englezul geme și lasă capul pe masă. — Clic, clic, zice fotograful chicotind. — Du-te dracului! îi răspunde Flowes, cu capul culcat pe brațe și vocea înnăbușită. Khwaja-sara se întoarce spre Pran. — Ți-l prezint pe domnul Jonathan Flowers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu prudență degetele prin barba pârlită. Sunt sigur. Și a fost mulțumit de băiat. O să-i spunem lui Flowers să-l mai aducă, asta vom face. Khwaja-sara se întoarce brusc, cerându-le să vorbească mai încet și alungându-i pe curteni. Pran este dus într-un alcov, unde se întinde pe un pat și cade într-un somn chinuit. Se tot trezește și adoarme la loc, încearcând să-și dea seama ce s-a întâmplat cu el, să înțeleagă cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că e vreun nativ ignorant față de ce se petrece în lume. În timpul zilei, invitații săi sunt distrați cu polo, tenis sau vânătoare, o activitate la care toată lumea din palat, de la cel mai rigid englez până la cel mai mlădios dandi, de la curteanul aspru până la cea mai timidă moștenitoare, poate lua parte fără discriminare. Masacrul păsărilor de la lacul Fatehpur este doar o eliberare, un ritual complex, care domolește pasiunile ce domină viața din interiorul palatului. O partidă de vânătoare de la Fatehpur este întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
începu campania cucerind micile fortărețe de frontieră una, câte una, până când nu mai rămase decât Takamatsu. Îngrijorat de această întorsătură negativă a evenimentelor, Muneharu le trimitea mesaje repetate seniorilor săi superiori, membrii clanului Mori, cerându-le întăriri. Unul după altul, curtenii plecau cu apeluri tot mai disperate, dar condițiile nu-i permiteau clanului Mori să contraatace. Și ar fi fost necesare câteva săptămâni până să poată aduna o armată de patruzeci de mii de oameni, cu care să pornească spre Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceva ce merita de o sută sau de o mie de ori valoarea ustensilelor rare, a vinurilor fine, a delicateselor sau a altor daruri pe care le adusese. — Să așteptăm un moment aici. Se pare că pe poartă intră un curtean. — Trebuie să fie guvernatorul. Aceia par a fi aghiotanții lui. Guvernatorul, Murai Nagato, împreună cu însoțitorii săi, se opriseră la poarta principală și păreau să aștepte discret ieșirea palanchinului unui aristocrat. Nu peste mult, câțiva samurai aduseră doi-trei cai murgi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și a succeselor sale militare. De asemenea, urma să anunțe construirea unui nou castel important, la Osaka. Banchetul dură trei zile. Un șir nesfârșit de oaspeți își croia drum spre castel, iar străzile înguste ale orașului erau blocate cu trăsurile curtenilor, cu slujitorii și caii acestora. Kazumasa realiză în cele din urmă, că pe umerii lui Hideyoshi fusese așezată mantia lui Nobunaga. Până în ziua aceea, crezuse, cu tărie, că seniorul său, Ieyasu, avea să-i succeadă lui Nobunaga, dar timpul petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și se întâlni cu Hideyoshi, chiar în aceeași zi. — Când Ise se va supune, poți ocupa Castelul Nagashima, îi spuse Hideyoshi. Mediocrul prinț porni din Kyoto către Ise, în al nouălea cer. Era ora din zi când se aprindeau lămpile. Curtenii veniți în vizită plecaseră și nu mai rămăsese nici un oaspete. Hideyoshi făcu o baie, apoi, în timp ce se întâlnea cu Hidekatsu și Maeda Geni pentru cină, un vasal îl informă că tocmai sosise Hikoemon. Vântul făcea să foșnească jaluzelele de trestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sclavă care-i aduce o tavă cu bucăți de pepene, un veșmânt nou, o eșarfă de turban din mătase de Zandan. Și un mesaj șoptit. — Stăpânul te așteaptă după rugăciunea din zori. Sala de primire e deja ticsită, reclamanți, milogi, curteni, apropiați, vizitatori de toate rangurile și, printre ei, Studentul-cu-Cicatrice, venit, fără Îndoială, după vești. De Îndată ce Omar deschide ușa, glasul cadiului Îndreaptă asupra lui priviri și murmure: — Bun-venit imamului Omar Khayyam, bărbatul pe care nu-l Întrece nimeni În cunoașterea tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ecoul unei furii foarte recente, nu este sigur că are să poată, și de această dată, să Îmblânzească fiara. Hanul a rămas tăcut, nemișcat, Încremenit parcă Într-o deliberare insondabilă; apropiații săi Îi așteaptă primul cuvânt ca pe un verdict, unii curteni preferă să iasă Înainte de furtună. Omar a profitat de confuzia generală ca s-o caute din ochi pe Djahane; aceasta stă rezemată de o coloană, cu fața Îngropată În mâini. Oare pentru el tremură așa? În cele din urmă, hanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l străbată pe un pod mișcător de bărci legate una de alta. La Samarkand, sala tronului este adesea plină, dar tăcută, asemenea casei unui răposat. Hanul Însuși pare potolit această Încercare, duse sunt accesele de furie și ridicările de glas. Curtenii se arată copleșiți din această cauză. Semeția lui Îi liniștea, chiar dacă Îi cădeau victimă. Calmul său Îi neliniștește, Îl simt resemnat, Îl cred Învins, se gândesc la propria salvare. Să fugă, să trădeze deja, să mai aștepte, să se roage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Asasinii. I-a Însoțit pe sultan și pe vizirul acestuia pe calea Bagdadului. Ține să se afle acolo pentru execuție. Este ultima masă a lui Nizam, un iftar, ospățul care consfințește Întreruperea postului, În a zecea zi de ramadan. Sfetnici, curteni, emiri, toți sunt neobișnuit de sobri, potrivit cu luna sfântă. Masa e așezată sub o iurtă enormă. Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de făcut decât o sută de pași. Împrejur, inevitabila zarvă a taberelor regale. Soldați, slujitori, negustori ambulanți. Câteodată, râsul Înăbușit al unei curtezane. Cât de lung pare drumul, iar el se târăște singur. De obicei, Îl Înconjoară o cunună de curteni, dar cine vrea să mai fie văzut Împreună cu un proscris? Până și solicitanții au fugit, ce-ar mai putea căpăta de la un bătrân căzut În dizgrație? Cineva se apropie, totuși, un om de treabă Înveșmântat Într-o haină peticită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dintr-odată, dureri de pântece, sfâșietoare. Malik Șah urlă de durere, tovarășii săi tremură. Mânios, Își azvârle cupa, scuipă ce mai are În gură. S-a frânt În două, măruntaile i se golesc, delirează, Își pierde cunoștința. Împrejur, zeci de curteni, de soldați și de slujitori tremură, privindu-se cu neîncredere. Nu se va ști niciodată ce mână a strecurat otrava În licoare. Sau În oțet. Sau În carnea de vânat? Dar fiecare face socoteala: s-au scurs treizeci și cinci de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Început, Îi arătă toată considerația, mergând până la a-l prezenta, cu mare pompă, femeilor din haremul său. Dar reformele Întârziau să apară. O Constituție? Conducătorii religioși l-au convins pe Șah că aceasta ar fi contrară Legii lui Dumnezeu. Alegeri? Curtenii l-au avertizat că, dacă ar accepta să-și pună În discuție autoritatea, ar sfârși ca Ludovic al XVI-lea. Concesiunile străine? Departe de a le anula pe cele existente, monarhul, aflat tot timpul În lipsă de bani, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]