821 matches
-
“AȘA A VRUT DUMNEZEU !” Recunoștința mea, mamei, Livia, și soțului, Mihai, pentru susținere și iubire ! Un mandat de deputat în Parlamentul României rămâne, orice s-ar spune, o experiență unică pentru profesorul de carieră, ce a cutezat să încerce o reprezentare a concetățenilor săi în cel mai democratic for instituțional inventat până acum și să se oblige, în urma unui vot popular, să-și asume o bătălie pentru oameni. Patru ani de parlamentarism reprezintă un eveniment demn de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
economice și inginerești, relații internaționale. Alături de noi, să intre în Europa, recunoscuți ca cetățeni europeni. Avem, stimate domnule Vicol, numeroși studenți moldoveni care, absolvind studiile de licență, masterat sau doctorat la Universitatea din Suceava fac carieră strălucită întorși acasă sau cutezând să cucerească Europa. Remarcabilă este evoluția lor nu numai ca specialiști, ci și ca forță studențească, reunită în organizații puternice, extrem de active și cu o personalitate clar conturată. Bravo lor ! Acești tineri sunt cei mai activi ambasadori în relația dintre
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
privit-o, uluit. Bea Își boți zîmbetul. — Ce-am spus? Atunci, pe neașteptate, abia atingîndu-i buzele, am sărutat-o. Era aproape miezul nopții cînd am ajuns la poarta casei unde locuia Bea. Străbătuserăm aproape tot drumul În tăcere, fără să cutezăm să spunem ce ne trecea prin cap. Mergeam separat, ascunzîndu-ne unul de celălalt. Bea pășea semeață cu Tess a ei sub braț, iar eu o urmam la o palmă, cu gustul ei pe buze. Încă mă mai urmărea privirea piezișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a tuturor subiectelor din sfera funebrului, materie pentru al cărei studiu Își dedica o bună parte din timp și din talent. Maică-sa murise cu trei ani În urmă, Într-un straniu accident domestic pe care un medic nesăbuit a cutezat să-l califice drept sinucidere. Miquel fusese cel care găsise cadavrul lucind sub apele din puțul vilei de vară pe care familia lui o deținea În Argentona. CÎnd au ridicat-o cu frînghii, s-a descoperit că buzunarele pardesiului purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
don Ricardo Aldaya, o cumpărase În ultimii ani ai secolului al XIX-lea de la un personaj foarte pitoresc la un preț derizoriu, Întrucît casa avea o faimă proastă. Casasús mi-a zis că era blestemată și că nici vînzătorii nu cutezau să vină s-o prezinte și se eschivau sub orice pretext... 28 În acea seară, În timp ce mă Încălzeam, Bea mi-a relatat cum „Îngerul de negură“ ajunsese În mîinile familiei Aldaya. Povestirea era o melodramă frămîntată care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Jorge Aldaya i-o predase lui Miquel, Sophie a vărsat lacrimi de furie. — Ea știe, șopti. Sărăcuța de ea, știe... — Ce știe? Întrebă Miquel. — Eu sînt vinovată, zise Sophie. Eu sînt vinovată. Miquel Îi ținea mîinile, neînțelegînd. Sophie nu a cutezat să-i susțină privirea. — Penélope și Julián sînt frate și soră, a șoptit ea. 3 Cu mulți ani Înainte să devină sclava lui Antoni Fortuny, Sophie Carax fusese o femeie care Își cîștigase existența de pe urma propriului său talent. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de seamă. — Multă lume are să moară foarte curînd, iar uniformele, de preot sau de soldat, nu stau În calea gloanțelor... Fernando Ramos ne-a mărturisit că nu era limpede cărui corp sau grup Îi aparținea Fumero și că el nu cutezase să-l Întrebe. Mi-e cu neputință să-ți descriu acele prime zile de război la Barcelona, Daniel. Văzduhul părea otrăvit de frică și de ură. Privirile erau suspicioase, iar străzile miroseau aidoma unei tăceri ce se resimțea și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
române” Împreună cu oameni ai locului, iar soliștii de bază erau Însăși redactorii Vasile Filip și Grigore Hoarță. Că era dificilă cântarea, ne-o spune tot profesorul, pentru ca, În vremea aceea, pușcăriile României erau Încă pline și cu oameni care mai cutezau să mai cânte fie ,,Trăiască Regele” fie ,,Deșteaptă-te române”, interzise iar eventualii făptași condamnați, dar punându-li-se În sarcina fapte de drept comun. ,,...Ne puteam pomeni În orice clipă cu cine știe ce reacție dură a oamenilor stăpânirii. Dar nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
siguranța militară a cetății. Acum trebuie să mai aibă grijă și de integritatea imperiului. Inima îi plânge cu lacrimi de sânge. Se gândește la prietenele ei, copilele și tinerele alături de care a stat închisă în acest sfânt lăcaș. Câteva au cutezat totuși, după toți acești ani, să-și schimbe viața. Nu le-a fost foarte greu să se căsătorească căci ofereau nume mai râvnite chiar decât zestrea. Nici una însă n-a avut noroc. Câte mai trăiesc, își duc zilele în resemnare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
impertinentei: — Tu aia, care faci glume fără rost, ia vino încoace! Tânăra preoteasă se apropie tremurând. — Nu tot Fascinus te-a păzit și pe tine de deochi când erai bebeluș? o ia la rost Occia. Fata tace, roșie la față, necutezând a spune nimic. Bun! Măcar i-a închis gura, ei și celor tentate să o imite. Își înăsprește vocea: — El este atât protectorul generalilor, cât și al copiilor, deci este normal să-l cinstim... Ușor plictisit, regele o întrerupe: — Ceea ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
L-am Întrebat de ce suspecta subteranele. „Păi fiindcă, dacă există Stăpânii Lumii, nu pot să stea decât În subsol, e un adevăr pe care toți Îl ghicesc, dar pe care puțini Îndrăznesc să-l exprime. Poate că singurul care a cutezat să scrie asta negru pe alb a fost Saint-Yves d’Alveydre. Îl cunoașteți?” Poate că-l auzisem pomenit de vreunul dintre diabolici, dar amintirile Îmi erau neclare. „E acela care a vorbit de Agarttha, sediul subteran al Regelui Lumii, centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai vizitează casele bombardate? — Da, zise Helen. Mickey Își luă paharul și-și Îngustă ochii. — Ar trebui să Încerce o dată, murmură ea, să scoată pe careva de sub dărîmături. Kay rîse. Helen Își luă din nou paharul, de parcă n-ar fi cutezat să răspundă. — Fată dragă, Îi zise Binkie lui Mickey, pentru că veni vorba de scoaterea cadavrelor, ai auzit ce s-a Întîmplat echipajului de la Stația 89? Fritz a bombardat un cimitir și a lovit mormintele. Jumate din sicrie au fost aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe care o descoperise, era plină de secrete. Instinctele o împinseseră întotdeauna spre fantastic, iar acum descoperea că realitatea era diametral opusă față de tot ce gândea și reprezenta Andrew. Siguranța lui, cândva atât de atragătoare, părea acum îndrăzneală copilărească. Cum cuteza? Cum putuse să-și pună tichia de bufon și puritatea lui frumos mirositoare înaintea misterelor infinite ale universului? Pe măsură ce mica lor constelație se destrăma, Andrew, împins de forțe opuse, începu să vorbească de știință și religie rațională și de superioritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Auzi pe Ilona cum așează sticluța pe masă, cum șterge lingurița, cum pășește în vârful picioarelor și se lasă pe scaunul ei de la picioarele patului. Pe urmă simți mângâierea privirilor ei pe obrajii lui, pe frunte, pe buze... Și nu cuteza să clipească, de frică să nu-și risipească bucuria inimii... De-aci încolo Apostol Bologa pierdu socoteala vremii. Doctorul Meyer venea de câte două ori pe zi, îi spunea că n-are nimic, dar să stea în pat până ce-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trezit cu un pumnal în mână, gata să lovească. Se rușină și se uită la locotenentul de honvezi, întrebător. Apoi se uită la Marta și surâse, speriat puțin el însuși de spaima ei. ― Șezi, M... m... Uite fotoliul! bolborosi dânsul, necutezând a-i zice pe nume și trăgând jilțul mai aproape de ea. Atunci interveni ofițerul cu întrebări grăbite despre lupta în care a fost rănit Apostol, despre noutățile frontului, despre perspectivele păcii... Și Bologa, dobîndindu-și stăpânirea de sine, îi răspunse prompt
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
popotă, aghiotantul, prietenul tău... ― Mie aghiotantul îmi spuse, adineaori, la telefon, că nu știe nimic! făcu iar Bologa cu puțină îngrijorare în glas. Gross strânse din umeri, disprețuitor, acuma cu spatele la Bologa, care, din ce în ce mai tulburat, ar fi dorit lămuriri și nu cuteza să i le ceară. După un răstimp, locotenentul de pionieri se întoarse și continuă liniștit, mîngîindu-și barbișonul retezat: ― Ș-apoi, dragul meu, te-aș jigni dacă aș lua în serios metamorfoza ta religioasă, fiindcă, pentru mine, adevărații credincioși sunt sau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu, nu... Trebuie să pice răspunsul din minut în minut, căci în război și în cazuri d-astea merge repede... În război toate merg repede... Apostol Bologa vedea că omul acesta îi cunoaște soarta, dorea să-l întrebe și nu cuteza. Soldatul se strecură afară, în vârful picioarelor, ca dintr-o casă de mort. Plutonierul zise mai încet: ― Fetița plânge și se zbate, vai de sufletul ei... Dar nu mai pot, domnule locotenent, să mă iertați și să nu vă supărați
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la noi nu plăteau nimic ! Din mulțime se detașează Mugur Isărescu, un lord nimerit unde nu trebuia, Theodor Meleșcanu, președintele A.P.R., un frate al P.S.D. rămas nefinanțat, un profesor universitar serios, avocat, Antonie Iorgovan supranumit ,,părintele constituției”, care a cutezat să se ia la trântă cu Ion Iliescu și să candideze în numele ecologiștilor. Tot la P.S.D. a ajuns până la urmă, parlamentar; Teodor Stolojan, președinte la P.D. apoi la P.D.-L, căruia i am consacrat câteva editoriale, Ion Dinu-independent, și alți
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
-i lase să se defuleze pur și simplu, fiindcă erau cei mai buni. Putea să se avânte în mijlocul unei bătălii fără să-i fie teamă de ceea ce nu vedea, cu oricare dintre ei pentru asigurarea spatelui: orice inamic care ar cuteza să-l atace prin surprindere ar fi fost eliminat la fel de sigur ca și cum ar fi avut ochii în spate. De aceea îi lăsa el să se distreze, să blesteme ACE-ul, armata, Compania și pe el însuși. Știa că la momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sabia îl taie - grăi spătarul Vulture cu ochii în depărtare. Dacă nu-l tai dumneata, îl taie alții. Capete să fie, că săbii sunt destule. — Vai, cum grăiești cu mine, spătare Vulture!... Nu mai departe decât alaltăieri, n-ai fi cutezat să-ți ridici glasul mai sus de unde-ți stătea capul. — Alte vremuri, alte glasuri, mărite Doamne! spuse spătarul. Degeaba înălțam eu glasul, dacă mneata nu plecai urechea. Urla prostimea afară și mneata n-o auzeai, dondăneai pe latinește. — De ce urlau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorbă, dar îmi povestea tata că în timpul când eram plecat le organizase pe celelalte pe schimburi: două dădeau la catâri, două se ocupau de tata, două se odihneau și ea conducea. Ba o dată când m-am întors din Pocuția, a cutezat să-mi spună că n-au decât un rând de pijamale și că vor două. Ei, dacă asta vrei, ia treci tu la veterani, m-am gândit, și i-am făcut vânt. Aș fi trimis-o și pe grecoaică, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
locuri publice și, hai să fiu rea, chiar în jurul meu, la colegi... De ce să-i condamn? Cine sunt eu? Am devenit o sălbatică în relațiile de acest fel! De când am terminat facultatea... Ia, să te văd, Laura...câți bărbați au... cutezat să te sărute pe tine? Doar doi sau trei, în treacăt și, dacă mă gândesc bine... nici n-am simțit ceva care să mă atragă, să mă provoace ori să mă înfierbânte cât de puțin. Păi, vezi? Câți bărbați au
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de a le arăta celor care se îndoiesc de faptul că Sfânta Fecioară Maria vine în ajutorul nostru de fiecare dată când o chemăm din tot sufletul. Cei care ați cunoscut binefacerile Maicii Domnului de la Giurgeni, sau cei care veți cuteza să veniți de-acum înainte să vedeți cât de simplu și de tainic ne ia pe toți în grija ei de mamă iubitoare, lăsați la o parte prejudecățile omenești și adăugați o pagină de iubire personală în acest inventar al
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
se mișcă pe valurile negre ale oceanului învolburat. Luciditatea este încă prezentă atât timp cât se poate întreba: "De ce? De ce mă simt atât de tulburată ?" În străfundurile ei se conturează răspunsuri la întrebări pe care și le mai pusese fără a fi cutezat să meargă până la capăt și să găsească răspunsuri. Simte nevoia să se confeseze cuiva, să exorcizeze din ea un rău încă nedefinit. Se scoală, iese din iatac. Teodora, dormi ? Pot veni în pat la tine ? Desigur, fetița mea, vino. Ti-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din prelungirea cuptorului bătrânesc, Dora nu scoate, multă vreme, nici o vorbă. Încearcă să își adune gândurile și să pătrundă cu ele în tainițele ferecate ale sufletului ei, acolo unde nu cutezase să pătrundă până acum. Teodora nu întreabă nimic. Știe că va veni momentul când Dora va începe să vorbească. Dora își caută cuvintele, își drege glasul și, în sfârșit începe : M-au tulburat cele transmise de tata despre mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]