805 matches
-
pun cunună Împletită de pelin și Împodobită cu flori; vorbesc ca femeile și ca să nu se cunoască, Își acoperă obrazul cu pânza albă. Toți au În mână cîte o sabie fără teacă, cu care ar tăia Îndată pe oricine ar cuteza (... așa că nici nu pot fi trași la judecată, când omoară pe cineva În acest chip.” Se știa despre jocul Călușarilor că aparținea unei vechi tradiții cu Înclinație spre eres, adică spre păgânism și că reprezintă reminiscențe ale unor vechi rituri
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
României, cu privire la „Țarina Târgului Bacău”, proprietatea târgoveților, dăruită prin act de danie de către Domnitorii Moldovei Grigore Ghica Vodă și Ioniță Sandu Sturza: „Pentru păstrarea acestei moșii în veci la urmașii urmașilor lor s-a legat următorul jurământ: Acei care vor cuteza să lucreze dimpotrivă pentru a răsturna și a clinti orânduielile după poruncile noastre, oricare ar fi, de orice rând sau treaptă ar ține, să fie Afurisit de către Prea Sfânta Dătătoare de viață, nedespărțită și de o ființă Treimii, al Tatălui
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
locuțiune verbală: a) După aceea ziua curse liniștită. Noaptea se lăsa murdară și grea. Puii sunt mâncați fripți. b) Priveam la apa care se strecura lină și limpede. Toți așteptau întristați, deznădăjduiți. A auzit-o întâia oară suspinând ușurată. Cum cutezați a intra nechemați? Se așează zâmbind fericiți pe banca de lângă fereastră. c) Stătui de vorbă vesel, ca niciodată. Numele predicativ circumstanțial stă mai ales pe lângă verbe intranzitive care exprimă mișcarea (a merge, a umbla, a se întoarce, a ajunge, a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
libere; trebuia să le facem vînt sub bancă de cum treceam pragul, așa fel încît să se izbească de perete și să ridice o prăfăraie grozavă; așa era obiceiul casei. (P1) Dar, fie că el nu prinsese mișcarea, fie că nu cutezase să facă la fel, noi terminaserăm rugăciunea, și noul venit tot își mai ținea șapca pe genunchi. (P2) Ceea ce punea el pe cap era [una din acele]* pălăriuțe făcută cu de toate; foarte ciudată: semăna și a căciulă, și a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe actualitatea localității, sprijinită de devenirea istorică și biserică, adică ortodoxismul declarat sat de 500 de ani, biserică nouă de 150 de ani, azi cu oameni cu sufletul cât „aroma” florilor. N-am știut atât de multe lucruri, dar am cutezat să zidesc acest monument care va rămâne și după Internet. În istoria omenirii va urma războiul I.T. (programarea pe calculator) pe lângă care (vrăjitoria, descântecul) paranormalul va fi o floricică, acolo. Vor fi stăpâni acei care vor direcționa pe oameni ce
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
ar fi considerat greșeala lui Ovidiu drept o jignire personală și nu s-ar fi implicat, pentru cineva care ar fi suferit o pedeapsă infamantă și care ar fi avut repercusiuni asupra prestigiului propriei domus. Nici Ovidius nu ar fi cutezat să se adreseze lui Paulus, pentru a-i cere o asemenea favoare mare, cunoscând adevărata cauza a relegării sale. 409 Cf. Ex Ponto, I, II, 69-78 (quarta hiems). 410 Ex Ponto, II, VIII, 71-76; Cf. și Ex Ponto, III, III
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
existența unui fond psihic cu potențial melodramatic, convertibil oricând în valoare estetică. Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să regretăm faptul că, deși a experimentat ca scriitor aproape toate posibilitățile de expresie ale genului în cauză, Lovinescu nu a cutezat să fructifice teoretic observația de mai sus, potrivit căreia, nu-i inutil să insist, literatura se sustrage de la inevitabilul proces de mutație a valorilor estetice exact prin elementele (de fond psihologic, dar și de formă teatrală) ce definesc categoria melodramaticului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Dumuzi cînd s-a îmbrăcat în haine alese, în așteptarea Inannei, ceea ce i-a fost fatal. Și tot o experiență tristă a cunoscut Enkidu în călătoria, la fel de periculoasă, spre „țara depărtată”. Împotriva sfaturilor ce i s-au dat, eroul a cutezat să se îmbrace în haine fastuoase și să ia cu sine arme grele, trezind mînia zeilor infernali care iubesc tăcerea și sobrietatea. Se deduce că portul hainelor, al podoabelor și al armelor cunoaște o secretă reglementare ritualică. Nu are șanse
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
A ajuns să știe istorie, filozofie, geografie, muzică, să vorbească zece limbi. A scris cărți foarte însemnate. Multa lui știință îl așeza printre cei mai de seamă cărturari din acea vreme. Și, apoi, în timpul scurtei sale domnii, Dimitrie Cantemir a cutezat să se ridice cu arma împotriva armatei turcești. Dar prea puternică, această armată i-a înfrânt atunci pe români. Deznădăjduit, Dimitrie Cantemir a trebuit să părăsească țara. Soția sa, doamna Maria, și câțiva prieteni l-au încurajat zicând: Ești bărbat
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
prin țară. Într-o zi ajunse în Târgul Vasluiului. Era îmbrăcat într-o pelerină de negustor, dar pe dedesubt își pusese hainele domnești. Și iată ce văzu: un negustor rotofei se răstea la un țăran, pasămite pentru că acesta ar fi cutezat să-i spună că l-a înșelat. Și-l îmbrâncea și-l lovea pe bietul om ghemuit în genunchi. Cuza merse până la locul cu pricina și-i zise negustorului cu voce domoală: Cu ce a greșit omul acesta? De ce-l
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
fuse-ntre dînșii iscată ... Care fu Zeul ce-i puse pe ei să s-apuce de sfadă? Fiul lui Zeus și-al Letei, Apolon. În ciuda-i pe craiul Molimă grea răspîndise și oastea-i pornise să piară, Pentru ce Atrid cutezase pe ... Hrises să-nfrunte, Cînd cuviosul veni la corăbii, în tabăr-ahee, Ca să-și răscumpere fata cu-o mare mulțime de daruri, Cîrja de aur ținînd cu podoaba de sfinte cordele, De-nchinat lui Apolon, de-ahei se ruga deopotrivă, Dar mai
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Auzi pe Ilona cum așează sticluța pe masă, cum șterge lingurița, cum pășește în vârful picioarelor și se lasă pe scaunul ei de la picioarele patului. Pe urmă simți mângâierea privirilor ei pe obrajii lui, pe frunte, pe buze... Și nu cuteza să clipească, de frică să nu-și risipească bucuria inimii... De-aci încolo Apostol Bologa pierdu socoteala vremii. Doctorul Meyer venea de câte două ori pe zi, îi spunea că n-are nimic, dar să stea în pat până ce-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trezit cu un pumnal în mână, gata să lovească. Se rușină și se uită la locotenentul de honvezi, întrebător. Apoi se uită la Marta și surâse, speriat puțin el însuși de spaima ei. ― Șezi, M... m... Uite fotoliul! bolborosi dânsul, necutezând a-i zice pe nume și trăgând jilțul mai aproape de ea. Atunci interveni ofițerul cu întrebări grăbite despre lupta în care a fost rănit Apostol, despre noutățile frontului, despre perspectivele păcii... Și Bologa, dobîndindu-și stăpânirea de sine, îi răspunse prompt
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
popotă, aghiotantul, prietenul tău... ― Mie aghiotantul îmi spuse, adineaori, la telefon, că nu știe nimic! făcu iar Bologa cu puțină îngrijorare în glas. Gross strânse din umeri, disprețuitor, acuma cu spatele la Bologa, care, din ce în ce mai tulburat, ar fi dorit lămuriri și nu cuteza să i le ceară. După un răstimp, locotenentul de pionieri se întoarse și continuă liniștit, mîngîindu-și barbișonul retezat: ― Ș-apoi, dragul meu, te-aș jigni dacă aș lua în serios metamorfoza ta religioasă, fiindcă, pentru mine, adevărații credincioși sunt sau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu, nu... Trebuie să pice răspunsul din minut în minut, căci în război și în cazuri d-astea merge repede... În război toate merg repede... Apostol Bologa vedea că omul acesta îi cunoaște soarta, dorea să-l întrebe și nu cuteza. Soldatul se strecură afară, în vârful picioarelor, ca dintr-o casă de mort. Plutonierul zise mai încet: ― Fetița plânge și se zbate, vai de sufletul ei... Dar nu mai pot, domnule locotenent, să mă iertați și să nu vă supărați
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul; 33. dacă mi-am ascuns fărădelegile ca oamenii și mi-am închis nelegiuirile în sîn, 34. pentru că mă temeam de mulțime, pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținîndu-mă deoparte și necutezînd să-mi trec pragul... 35. Oh! de aș găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de potrivnicul meu? 36. Ca să-i port scrisoarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
steaua cea mare! Și l-a îmbunat? Mai-Baka se uită cu tristețe la soldat: - Nu vezi? și-i arătă steaua. Ne privește cu mai multă mânie. - Dacă zeul are s-o vadă... Începu Agbongbotile, dar Mai-Baka făcu ceea ce n-ar fi cutezat să facă niciodată: îl întrerupse pe bătrân. - Dacă zeul ar fi văzut-o, nu putea să nu se încînte de frumusețea ei. Zeul știa că Ntombi i-a fost hărăzită lui. - Dar dacă zeului nu i-a plăcut fata și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
va răspunde măcar la jumătate din ele îl va aduce slujitor în palat, iar dacă vreunul ar izbuti să cunoască toate răspunsurile îl va înfia. Întrebările nu erau grele, dar încurcate. Cea din urmă suna așa: cum este lumea? Mulți cutezară, dar nu i-au plăcut răspunsurile nimănui. Robii îndrăzneți s-au ales cu bice. Numai robul negru Auta dădu răspunsuri care plăcură puternicului stăpân. Întrebat cum este lumea, robul a răspuns: "Cum vrem s-o vedem!" De la început luîndu-l la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
judecă înainte de clipa când e prea târziu. - Și tu? întrebă Auta cu glas nehotărât. - I-am dat dreptate. Mergem la Muntele de Foc. Auta clătină din cap. Se gândi că oricât l-ar fi iubit Marele Preot, de-ar fi cutezat să i se împotrivească chiar și cu dovezi grăitoare, toată dragostea s-ar fi prefăcut numaidecât în mânie și mânia în omor. Cine erau acești străini? Așadar mai avea o dovadă că zeii erau născociri omenești, căci erau închipuiți ca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe toți crocodilii din Hapi, și jur pe Piscul Sfânt, te-aș crede zeu! Auta începu să râdă. Dar nu mai era vreme de râs, căci mulțimea de robi ajunsese în dreptul peșterilor de sus, unde altădată nimeni n-ar fi cutezat să se ducă. Luntrea se opri pe un umăr de munte. Auta și Iahuben ieșiră repede, nerăbdători să-l găsească pe Mai-Baka. Îl văzură. Se auzi un strigăt de femeie. Sclavii fugari, cei douăzeci și nouă (Mpunzi încă nu se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spre Muntele de Foc și învățîndu-i cum să găsească drumul. Robii îl cunoșteau și nu se temeau de dânsul. Auziseră că ar fi plecat cu zeii și se lăsară cu bucurie liberați de greutatea lanțurilor, ceea ce singuri n-ar fi cutezat să facă. Dar îndemnul nu i-l ascultară. Le păru mai bine să se împrăștie spre pădure. Numai Mpunzi rămase. Marele Preot fusese văzut plimbîndu-se prin grădina palatului, singur și posomorât. Pe soldați, Marele Preot i-a învățat că atunci când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și cu vin spunîndu-i că trecuse o noapte și o zi, și că strălucitorul, înțeleptul și slăvitul stăpân trebuia să se hrănească. Și se hrăni. Primejdia era acum departe. Porunci să fie coborâte pânzele, ca să plutească mai încet. Nimeni nu cuteză să întrebe de ce. Mai trecu astfel o noapte, o zi, și încă o noapte. Numai când fu chemat și întrebat unde se afla cârmaciul îngenunche în fața Marelui Preot și spuse: - Slăvite stăpâne strălucitor, pune slujitorii să străpungă cu sulița inima
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spuse de cârmaci, și abia într-un târziu înțelese că Abraam îl socotea pe Min Dumnezeu. Bătrânul se sculă cu greu din țărână și nu mai îndrăzni să vorbească neîntrebat. Numai când cei șapte se îndreptară spre pasărea lor ciudată, cuteză și el să-și încalece asinul și urmări apoi îndelung zborul ei argintiu prin aer, până nu mai zări nimic. Abia atunci se întoarse în Țoar. Luntrea pluti deasupra țării Ta Kemet, ocolind orașele mari și așezîndu-se lângă un orășel
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Paragraful final denunță cu umor alte două puncte vulnerabile ale exprimării adverse, sfârșind calamburistic: "(...) în sacsie, domnul Motru vrea să fie regional și oltenesc, iar în "două vorbe, care prin ele însăși" preferă gramatica domnilor Schluder și Berger; și nu cutezăm să-i facem nicio... imputoare". Am greși dacă am plasa calamburul arghezian sub semnul facilității; el este un spirit. Bergson definește spiritul astfel: "o anumită dispoziție de a schița scene de comedie, dar a le schița atât de discret, atât
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
s-a suit în corăbioară, și a tras mreaja la țărm, plină cu o sută cincizeci și trei de pești mari: și, măcar că erau atâția, nu s-a rupt mreaja. «Veniți de prânziți», le-a zis Isus. Și nici unul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: «Cine ești?» căci știau că este Domnul. / Isus S-a apropiat, a luat pâinea, și le-a dat; tot așa a făcut și cu peștele. / Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]