2,824 matches
-
vom mai fi deloc, Pentru-a repara viața stricată De-un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul balanței Numai între bine și-ntre rău, Hai să nu lăsăm șansa speranței Prăbușită-n suflet ca-ntr-un hău. O să se cutremure pămîntul Cînd nu ne vom mai putea ierta, Prin odăi o să ne sufle vîntul, Și-or cădea icoane pe podea. Ce mai faci, dușmanul meu de sînge? Ce departe-am fost pînă acum!... Ca de-un frate,-o dragoste mă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Ori poate nu vom mai fi deloc,Pentru-a repara viața stricatăDe-un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul balanțeiNumai între bine și-ntre rău,Hai să nu lăsăm șansa speranțeiPrăbușită-n suflet ca-ntr-un hău.O să se cutremure pămîntulCînd nu ne vom mai putea ierta,Prin odăi o să ne sufle vîntul,Și-or cădea icoane pe podea.Ce mai faci, dușmanul meu de sînge?Ce departe-am fost pînă acum!...Ca de-un frate,-o dragoste mă strînge
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
pietroiului, ci doar un vuiet atenuat de moloz. Acum, În locul țintei nu se mai găseau decât vidul și devastarea provocate de prima lovitură. De partea cealaltă a porții, la câteva zeci de coți depărtare, unul din posturile de observație se cutremurase, ca și când s-ar fi găsit pe punctul de a se prăbuși la rândul său. — Au folosit din nou drăcia aia, frate! zise unul din cei doi bărbați aflați Înăuntru, ridicându-se anevoie de la pământ și dând fuga să iscodească, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
seama de prezența a două figuri călare, acoperite cu mantii greoaie de călătorie, cu fețele ascunse În glugi, țanțoșe În dreptul pragului uneia dintre colibele din mica așezare. Pesemne urmăriseră cu atenție toată drama, până la deznodământ. Sări ca ars În picioare, cutremurat de o intuiție: acei oameni erau cei doi meșteri din Como. Alergă de-a lungul debarcaderului Încercând să ajungă până la dânșii, dar ajunse la colibă taman la vreme spre a-i vedea Întinzând-o tot Înainte la galop. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ceață, pentru că omul - ajuns și el, ca și Bérenger Saunière odinioară, la o prosperitate cam suspectă - a fost victima unui accident produs În Împrejurări niciodată elucidate. Ei bine, acest proprietar de hotel care se află la originea demenței ce a cutremurat Franța prin anii șaizeci-șaptezeci se numea Nicolae Corbu (sau, după numele său franțuzit, Noel Corbu) și era român! Punct și virgulă... Camarada mea de zbor și-a Încheiat brusc cu o point á de efect povestirea și mă privea triumfătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și declanșat-o. O mică furtună În deșert... Am așteptat ca Sonia Anderson să continue. N-a făcut-o, dar nici nu s-a Întrebat, retoric sau pe bune, care va fi fost motivul pentru care Centrul s-a cam cutremurat la apariția cărții lui Fukuyama. Așa crezusem că va proceda, așa cerea logica dialogului. Tăcerea ei m-a intrigat. Știau ori ba, ea și restul personalului de execuție, cu ce se ocupau cei pentru care lucrau? Venisem cu gândul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se pare. Noroc cu apucăturile lui boeme, ca să folosesc un suav eufemism, altfel nu se știe ce concurent redutabil ai fi avut Într-Însul! N-ați prea fost contemporani, e drept; el a murit În mai ’68, când Parisul era cutremurat de mișcări studențești, iar tu abia depășiseși faza cursurilor primare, dacă nu greșesc prea tare În tentativa de a-ți estima vârsta. Totuși, savanții se concurează și când Îi despart secole, nu doar câteva pârlite de decenii, nu? Ai scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
familie cinstită, atestat încă din timpul lui Ștefan cel Mare. Un fior trecu prin inima lui Broanteș văzând decăderea cumplită în care ajunsese vestimentația otomană. O asemenea risipă de material, proasta alcătuire a croielii, întreținerea de mântuială a capotului îl cutremură. Vădit lucru, era ceva putred în Imperiu. Și totuși, nu-și putea lua ochii din pământ; vederea țigăncușei îi tulbura și mai tare. Iar aceasta, cu imemoriala grație a celor de teapa ei, puse cafelele pe o măsuță și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-l ducă împleticindu-se înăuntru. îl așezară pe un scaun, iar Iovănuț merse iute după tejghea și-aduse un pahar cu apă. Hangiul îl bău pe nerăsuflate, apoi puse capul pe masă și începu să hohotească și mai sfâșietor, cutremurându-se tot. Văzând că omul nu are de gând să sfârșească, Metodiu spuse în latină: — Nu vă supărați, am vrea să servim masa... Ce ne-ați putea oferi? — Magna pars mei victus în lacte, caseo, carne consistit - răspunse printre sughițuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și mă aduce la realitate. Poate că sînt nedreaptă. Doamna Oprișan e foarte săritoare, dar uneori mă exasperează cu atențiile. Are ceva de ventuză, vrea să mă absoarbă cu totul, făcînd din mine un fel de secreție a ei. Mă cutremur de scîrbă la gîndul că aș putea deveni - poate că și sînt - o parte din mirosul, din obrăznicia, din limbajul, din osînza ei. Îmi vine s-o strîng de gît și În același timp Îi zîmbesc recunoscătoare. Voi lăsa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de melc ies din ascunzătoare cu ochii lor pipăind o lume secretă cum sfîrcurile femeii, cum organul bărbatului Înaintează prelungindu-și materia spre maluri de limfă, misteriosul, tăcutul pas care atinge pereții oului pe dinăuntru și-i face să se cutremure de chin și plăcere. Care sînt prietenii mei? De cîte ori și cu cîți oameni am vorbit cu adevărat, smulgîndu-mi gîndurile din străfundurile lor - munți cu sîngele afară, un creier stors și senzația că a mai rămas ceva acolo, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și nerușinare, uitîndu-te din ce În ce mai mult. Te-am supt cît am putut și-n pîntecul tău fierbinte m-am bălăcit și am lăsat urme adînci În materia ta somnolentă. Păreai mereu absentă, nici nu știu dacă În vis măcar te-ai cutremurat vreodată de violurile mele repetate. O legătură ciudată și periculoasă ne ține laolaltă, semințiile vechi ar putea povesti mult mai multe despre infinitele chipuri ale devorării și ale plăcerii. Acolo Înăuntru nu e niciodată liniște absolută, niciodată destul calm. Carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și cărbune un vierme minuscul o larvă o nimfă se coace acolo În uterul fiecărei pietre Întind un deget face ochi vede locul prielnic vede conturul bucuriei povîrnișul abrupt accidentul) — Damentango. Primul dans Îl are amfitrioana! țești odios căpitane mă cutremur de această diloghie, fiecare mișcare are două acțiuni distincte dinăuntru dinafară diode pentru redresarea curentului) — Așa, așa, lipește-te bine nebunateco! țo punte În mijlocul ei la distanțe egale de maluri un strigăt ei trec nu-l aud) O Donna Clara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
societate ca a noastră, spun ei, de parcă tristețea ar fi un produs exclusiv social. Există atîția factori extrapolitici și extrasociali care ne justifică tristețea. GÎdește-te numai la faptul că știm că sîntem muritori. Uite-te aici, În jurul tău, nu te cutremuri de pînda bătrîneții, de sfîrșitul tuturor lucrurilor, de neputința de a reface din memorie un chip pe care l-ai iubit cîndva; cîte feluri de tristețe, tristețea adolescentului, tristețea femeii de patruzeci de ani, tristețea poetului — Niciodată nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să ne accentueze infirmitățile conștientizîndu-ni-le. N-am să Învăț niciodată să scriu proză. Iată, v-am oferit această mostră asemănătoare cu osîrdia celui ce se Încăpățînează să-și care lumina În casă cu un ciubăr sau cu muntele care se cutremură ca să nască un șoarece. Poate că Însăși neșansa vieții mele se explică prin inapetența mea la epic, la a emite cuvinte despre ceea ce văd toți și așteaptă de cînd și-au descoperit graiul să le fie mereu confirmat. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a dezmeticit patru ani la rând. Domnilor, se va întâmpla o minune! Ceea ce am văzut e vestea că minunea ce se apropie e de neoprit! După-amiază, m-am așezat la umbra bătrânzlui copac. Undeva a bubuit un tun, care a cutremurat pământul, ceea ce m-a cutremurat apoi și pe mine. Izbucnise. Minunea a ținut trei zile. Unii ucideau, alții mâncau și alții au emigrat. Când s-a terminat, au fost modificate legile privitoare la omor, la mâncare și la emigrare. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rând. Domnilor, se va întâmpla o minune! Ceea ce am văzut e vestea că minunea ce se apropie e de neoprit! După-amiază, m-am așezat la umbra bătrânzlui copac. Undeva a bubuit un tun, care a cutremurat pământul, ceea ce m-a cutremurat apoi și pe mine. Izbucnise. Minunea a ținut trei zile. Unii ucideau, alții mâncau și alții au emigrat. Când s-a terminat, au fost modificate legile privitoare la omor, la mâncare și la emigrare. Acum tu crezi că vor urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
prind trenul de seară. Nu l-am prins. Se auzeau apropiindu-se mulțimile din zona fabricilor, acolo unde voia să mă trimită măicuța care venise după mine anul trecut. Zgomotul semințelor încolțite în sufletele noastre. Ele făceau uneori să se cutremure ferestrele. — Vino. Dacă vor să bombardeze biserica, fără îndoială o vor nimeri cu siguranță. Dar dacă nu, atunci nu vor bombarda nici împrejurimile. Ne ducem la Benjamin. Acum acolo e locul cel mai sigur. Mi-am amintit că ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Luca, trebuie să plecăm. Am încremenit. Hotărârea lui îmi dădea fiori. Unde să plecăm? - Unde să plecăm? m-am auzit rostind, de undeva de foarte departe, ca un ecou al gândului anterior. Altcineva decât mine vorbea. Bogdan, îl văd, este cutremurat de lipsa mea de judecată, iar răspunsul, îl simt, se apropie și va exploda de pe buzele sale furioase. - Unde să plecăm?! Luca, am de rezolvat o problemă cât se poate de complicată pentru facultate, dacă-ți expun cazul, leșini! Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
avu senzația că e o pătură. Discriminare! se gândi acesta din urmă văzând sărutul mustății. Discriminare!, iar în clipa următoare smuci detonatorul ascuns sub haina de Moș Crăciun. Tot în clipa următoare se produseră explozia și o mare de lumină, cutremurând întreg orașul. Era ora 16.00 PM. Înăuntru, în rămășițele magazinului Marks & Spencer, în praful, durerea și muntele de tencuială și pereți prăbușiți, un posibil regizor de film vizitator ar fi văzut imagini care cu siguranță l-ar fi inspirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
motivul pentru care îmi displăcuseră atât de mult din prima clipă în care îi văzusem. Tipa din spatele lui Maro, de exemplu, avea chipul unui bivol. Cea din spatele ei arăta nici mai mult nici mai puțin decât a pisică. M-am cutremurat de spaimă, atât de mare era asemănarea. În partea cealaltă a sălii însă, cea opusă locului unde stăteam, erau chipuri atât de ciudate, încât îmi puseră experiența și imaginația la grea încercare. Oricât m-aș fi chinuit, nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
guturale cu care ne uimise Bobby Giordano. Din câte înțelegeam, era vorba despre o prozatoare de succes, pe nume Aurora Sticlaru. John Epidermic ne asigură, deosebit de violent și de insistent, de faptul că stilul tinerei era o revelație, urmând a cutremura din temelie întreaga suflare literară. Își sfârși discursul urlând ca un nebun și într-atât era de înverșunat, încât aproape că îi smulse un sân din pulover bietei femei, ce chicoti amarnic. Povestirea pe care urma s-o ascultăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
după două intersecții, am ieșit în bulevardul Tverskoi, vizitiul a strâns brusc hățurile și a strigat: — Heeeppp! cu un „e“ ascuțit și metalic urcând șuierător în sus până la obstacolul moale al lui „p“ pe care-l întoarse. Sania s-a cutremurat, am căzut pe spate cu genunchii în sus, apoi am revenit cu fața înainte, drept în spinarea cu caftan vătuit a birjarului. Din față, venea vertiginos strada întreagă, ace de zăpadă ne biciuiau dureros fața și ochii. Când și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ne-am aruncat cu toții unul spre celălalt, vorbind agitați și fluturând din mâini, undeva, jos, se porni un vuiet care creștea amenințător, de parcă în clădire ar fi năvălit un val uriaș care se îndrepta spre noi. Din cauza acestui val se cutremurară geamurile, pereții și podeaua. Apoi vuietul explodă în coridorul nostru prin ușile deschise de la clasele a șasea și a șaptea într-o bubuitură asurzitoare. Lecția se terminase. 9 Pentru a nu fi nevoiți să relatăm cele întâmplate claselor mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
executam extrem de concentrat, m-am simțit victorios când, după ce am consumat mai multe ceainice, Iag a închis brusc ochii, s-a albit la față și, cu capul sprijinit în palme, a început să respire atât de sacadat, încât i se cutremura tot corpul. În încăpere se aprinsese lumina, în jurul căreia au început să roiască muștele. Un automat s-a pornit să cânte o muzică lâncedă care se tot întrerupea. Târziu, când deja se închideau localurile, am mai poposit într-o cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]