966 matches
-
dat o măciucă În cap unui copilaș În timpul camuflajului. Turnă cafea. Deschide-ți cadoul. — Imediat, zise Helen. Trebuie să fac pipi mai Întîi. Ține tava, vrei? Dădu la o parte păturile cu lovituri ușoare și alergă la baie. Kay trase cuverturile la loc astfel Încît salteaua să rămînă caldă. Patul degaja căldură - o degaja palpabil și-i atingea fața ca un abur sau un fum. Rămase cu tava În poală și rearanjă florile, admiră portocala, Încă enervîndu-se din cauza „L“-ului strîmb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pat, și-i cade un pantof, aterizând pe podea. (Să nu uit să fac ceva În legătură cu pantofii ei: pantofi joși, albastru Închis, care nu-i avantajează deloc laba piciorului, ea având niște piciorușe de balerină.) Cum stă Întinsă acolo pe cuvertura portocalie cu model cu spirale, se uită În sus la mine și oftează: —Nu te Înțeleg, Kate. Uneori am impresia că totul ți se pare o gogoașă umflată, iar În momentul următor pari că nu-ți dorești nimic mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Hap-CIU! Pe când eram Încă studenți, am făcut un tur al Europei cu trenul și Într-o noapte am ajuns Într-un hotel mic din München unde ne-am prăbușit isterici pe pat. Părea un pat dublu, dar când am tras cuvertura s-a dovedit a fi compus din două saltele separate și unite printr-o șipcă de lemn din cauza căreia Întâlnitul la mijloc devenea mai mult un efort decât ceva inevitabil. Totul părea atât de pătruns de spiritul teuton. „Tu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
una dură. Un prieten de-al lui Crawford Încerca să violeze o fată. Chestia ciudată e că ei nu părea să-i pese. Sună tipic pentru Estrella de Mar. Plecă de lîngă mine și se așeză pe marginea patului, netezind cuvertura cu aerul că ar căuta conturul trupului lui Frank imprimat acolo. Preț de cîteva clipe, păru să fi uitat că eram și eu pe undeva prin Încăpere. Se uită la ceas și Își aminti cine era. — Trebuie să plec. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
strîns cu severitate Într-un coc negru; Își pusese o tonă de mascara și ruj pe față, Într-o Încercare evidentă de a-și ridica moralul. Prin ușa de sticlă a dormitorului vedeam amprenta șoldurilor și-a umerilor ei pe cuvertura de mătase și bănuiam că voise să se Întindă acolo pentru ultima dată, cu capul sprijinit de pernele pe care le Împărțise cîndva cu Frank. — Betty Shand a Închiriat o casă pentru mine. Mă scutește de mersul cu mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
slab accent de Lancashire, mă informă că existau ore libere În acea seară și mă invită să-mi las numărul de telefon. După cum știam deja, Bobby Crawford făcea toate lucrurile posibile, domolea toate sentimentele de vinovăție și trăgea la loc cuvertura peste viețile și visurile noastre. 25 Zi de carnaval Residencia Costasol se sărbătorea pe sine Însăși, salutîndu-și fericita Întoarcere la viață. Din balconul biroului meu de la etajul Întîi al clubului sportiv, urmăream șirul platformelor mobile care traversau piața, Împodobite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-mi as cult vocea gâtuită și, oricum, nerecunoscându-mi-o. Să-mi aduci uniforma, te rog! Stau în continuare nemișcată în pat și-mi dau seama că m-a luat frigul. îmi trag peste corpul gol și încă zvâcnind cuvertura de sub mine. Acum de-abia îmi dau seama că e o cuvertură mițoasă, destul de înțepătoare. Aud niște glasuri înfundate în sufragerie și apoi tăcere. O tăcere parcă nesfârșită, inexplicabilă. îmi arunc privirea pe pereți și deodată îmi dau seama că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-mi aduci uniforma, te rog! Stau în continuare nemișcată în pat și-mi dau seama că m-a luat frigul. îmi trag peste corpul gol și încă zvâcnind cuvertura de sub mine. Acum de-abia îmi dau seama că e o cuvertură mițoasă, destul de înțepătoare. Aud niște glasuri înfundate în sufragerie și apoi tăcere. O tăcere parcă nesfârșită, inexplicabilă. îmi arunc privirea pe pereți și deodată îmi dau seama că mă contemplă zeci de ochi din toate părțile. Priviri curioase, priviri zeflemitoare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de parcă minusculul cub de gheață al sfielii și-ar fi multiplicat dintr-odată sclipirea de diamant și ar fi împietrit focul. Strânse cu grijă desenele și le puse într-o mapă albastră. Apoi rămase multă vreme pe gânduri, șezând pe cuvertura mițoasă de pe patul îngust, în întunericul din cameră. încercase în ulti ma vreme să se lupte cu Edi pentru Clara, fără vreun folos însă. Clara dispăruse, dăruindu-i doar formele literelor ei din jurnal și sărutul unui cuvânt: talent. Un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
furăm poftiți - deschise ușa aceeași femeie - În odaia din stîngă. Era o cameră luminoasă, soarele pătrundea prin două ferestre cu lemnul scrijelat, vopseaua - În parte căzută. În dreptul ușii un pat de alamă, obișnuit la vremea aceea. În pat, sub o cuvertură roșie și cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea În anul acela patruzeci și opt de ani; ne dădu „bună ziua” printr-o Înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mîna” pe tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fără vreo motivație, anormalitatea unui regim de dictatură, zeci de ani... Nu mai are importanță, timpul acela a trecut definitiv, odată cu el și noi. Ana aștepta În odaia numită „salon”, cu covoare lînoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, În galben, o mare oglindă ovală, părînd venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aberantă? Ba nu! Deodată zîmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atît de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne Îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „PÎnă cînd?” - și iată-ne pe canapeaua cu cuvertură plușată, apoi nu mai mi-aduc aminte nimic, decît că În zori ne trezirăm din somnul de noapte; m-am Întrebat, uluit, dacă fusese ea În adevăr sau numai reflectarea ei În planul ideilor. Nu știu nici acum exact, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Era anul 1954. 21. Doamna Pavel Își ținea, În ziua aceea de iulie, una din obișnuitele ei sindrofii, În camera de lîngă sufragerie, mobilată printre altele, cu cele două fotolii cu huse vernil cumpărate de curînd și canapeaua joasă cu cuvertură lînoasă pe care stăteau acum comod așezate femeile, trei ale acelei după-amiezi, părînd a ființa dincolo de evenimentele și politica vremii. Se aflau Însă la curent cu Întîmplările cîte erau, cu știrile oficiale și zvonurile circulînd prin oraș, mai ales zvonurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dintre noi mă Îmbrățișa și sărută; nu mă așteptam. O sărutai la rîndu-mi și după o jumătate de oră de conversație ambiguă, Începu amurgul - partea aceea a zilei era vinovată, gîndesc acum, - ne prăbușirăm necontrolați pe divanul acoperit cu o cuvertură plușată, de culoare bej, pe care trupurile noastre, ajutate de căderea roșiatică a soarelui, aveau să plutească Învingătoare ca pe apa unui ocean nesfîrșit. Ea se lumină de-o fericire rară, eu asemeni, Încît, privind, sau numai exultînd, trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se văita, vorbea singură. Trecui În Încăperea alăturată să fac puțină ordine În bibliotecă și pe birou. CÎnd mă Întoarsei În camera de la față, soarele incendia În lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atîrnînd ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născînd o bucurie secretă. CÎțiva trecători; apoi, pe caldarîmul micului bulevard se auziră strigînd la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pămînt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lemn și era foarte comod să lucrezi pe planșeta aceea, nu ți se loveau genunchii de nimic. Patul era de fier, asemeni celor din spital, de fapt o simplă somieră, dar peste ea avea o saltea de lână și o cuvertură dintr-un material simplu de in, cu mari dungi de culoare verde care dădea încăperii un aer tineresc, foarte aerisit, parcă sportiv. De-a lungul lui, în loc de noptieră avea un fel de bancă din stejar lustruit pe care zăceau cărți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea o forță fizică împinsă prea mult dincolo de putința unei comunicări în gândire. Nu mai puteam s-o fac să mă audă. Pierdusem acest drept pentru totdeauna, după ce atâta vreme nu-l folosisem. Îi dădui drumul. Aruncă la o parte cuvertura, părăsi patul, ieși în curte și se întoarse după un timp cu mișcări sigure și se înveli. "Te duci, zise, s-o aduci pe Sibi?" " Vrei să mă însori, mamă? spusei cu un glas absent, ca și când ași fi citit, în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prăpădita asta! Ai fi vrut s-o protejezi... Ei da, lasă că te-am văzut eu... Oiță! exclamă cu o voce înaltă, imitîndu-mă în strigăte, ai vrut să faci pe berbecul!" Sări în pat, unde se așeză turcește și netezi cuvertura în fața ei, ca și când m-ar fi invitat să jucăm împreună pietre sau să-și dea în cărți, să-mi ghicească norocul... "Hi hi, bem și noi acuma ceva, iubitul meu?... Și parcă auzisem și eu de fructe, banane, "smochine", puse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rău decât să fi omorât un om?", reluai. Da, o, da... Da, și deodată izbucni în plâns, se rostogoli, se zvârcoli pe o parte și pe alta și, ca să se ajute, ca să se agațe de ceva, își înfipse mâinile în cuvertura patului... O, nu noi l-am omorât, el s-a sinucis, săracul, am simțit, când am strigat "Victoraș, vrea să mă omoare", mi-a dat drumul, în clipa aceea putea să mă arunce... Și-a dat seama că nu e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urmă existența anterioară. Chiuveta era plină ochi cu veselă murdară, deși spălătorul de vase era gol. Purta un halat care, parcă îmbătrânea la fel de repede ca și proprietara lui. În camera de alături, lângă pat era un morman de cearșafuri și cuverturi. Jones dădea târcoale prin bucătărie, nădăjduind că va da peste vreo bucățică mai de doamne-ajută. Zadarnică osteneală. Bucătăria se menținea într-o stare de curățenie acceptabilă, în ciuda lipsei de cooperare a ocupantei acestor locuri. ― Hei, Bob! behăi un glas din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
când se lovi cu fruntea de metal. Apoi uită de durere. Copilul era rezemat de cealaltă parte a unei mici camere sferice: una din sferele de de-compresiune a sistemului de aerisire a coloniei. Era înconjurată de o învălmășeală de cuverturi și perne, ca și de o colecție heteroclită de jucării, animale împăiate, păpuși, bijuterii fanteziste, reviste ilustrate și pungi de mâncare goale. Se găsea și un picap cu baterii. Era prada ei strâsă în cursul expedițiilor în colonia devastată. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
îi păru asurzitor în liniștea profundă. Când spațiul dintre somieră și perete fu suficient, ea se ridică grijulie, cu spatele lipit de perete, și întinse mâna dreaptă spre vibratorul pe care-l pusese pe saltea. Degetele căutară pe cearșaf și cuvertură. Arma dispăruse. Femeia se ridică și se uită. Ea totuși lăsase pușca pe pat! O mișcare abia perceptibilă îi reținu atenția și capul se răsuci spre stânga. Nu se terminase mișcarea și ceva oribil cu multe picioare și ghemuită lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
decât curiozitate simplă, indiferentă. Era o nevoie de a ști provocată de senzația că ceva nu era în ordine. Gândindu-se la numeroasele dispozitive aspirante pe care le simțise atașate de corpul său, Gosseyn ridică încet brațele. După aceea, îndepărtă cuvertura subțire de pe partea superioară a corpului său. Părea să fie ceea ce simțise el: un cearșaf. Acesta se mișcă ușor și astfel, după doar câteva clipe mâinile și brațele îi erau libere pentru următoarea mișcare. Cu mare atenție, pipăi și patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mai târziu aveam s-o simt băgând mâna pe sub fustele și rochiile femeilor), splendoarea culorii tari și inconfundabile de cerneală roșie tipografică (imprimată din greșeală pe mici porțiuni din dosul ambalajului, în pete vii și cărnoase), bucuria de-a trage cuvertura transparentă pe cap (ca perechea de chiloți a femeii iubite, uitată lângă pat), impregnându-mă de zeci de mirosuri reale sau posibile, deveneau insuportabile. Dacă Freud ar fi avut habar ce-mi trecea prin cap, și-ar fi rescris Știința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
singură formă. Cutiuțele cu mirodenii erau încolonate după mărime, iar magneții de pe frigider întorși cu fața în sus, unul lângă altul. Noptierele respectau desenul mochetei; patul, la fel, fixat pe-amplasament. Pernele staționau corect, sub pătură, cu puiuleții deasupra, iar cuvertura venea la linie, fără cute sau burți. Oglinzile străluceau, nu găseai o urmă de deget pe ele: doamna Ioana le lustruia cu ziare, cum se obișnuia pe vremuri. Doar cărțile mele rămâneau nemișcate, o teamă religioasă și instinctivă o oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]