806 matches
-
către Biserica din Goția ( sud-estul României de astăzi s-a numit în antichitatea târzie Goția - n.a.), demonstrează progresele fă cute de creștinism în teritoriile din sudul Moldovei și vestul Munteniei. În documente nu se vorbește explicit de o populație romanizată, daco-romană, deoarece documentele care țin de ră spândirea credinței creștine nu menționează etnia, credința ține loc de etnie, iar documentele oficiale nu puteau recunoaște existența unei populații romanizate lăsată în puterea barbarilor . Tocmai în secolul al IV-lea, secolul răspândirii creștinismului
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de subzistență . De la Dierna la Pietroasele, Valul lui Constantin adă postea o întreagă viață romană, cu carmată, drumuri, cetăți, sate și ogoare, schimburi comerciale și, constant, infuzia elementelor romanizate și de creștinism latin. Și pentru populația romanizată de la nordul Dunării, daco-romani, daci liberi, carpi, numiți și carpo- daci, orașul lui Constantin, Noua Romă, inaugurată în anul 330, trebuie că a fost un punct de atracție și de fascinație, la fel ca vechea Romă, numai că era mai aproape. Ultimul mare împă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
luând o marjă largă de toleranță în timp: a) perioada traco-ilirico-dacă; b) perioada celto- dacă; c) perioada conviețuirii româno-barbare și a simbiozei româno-slave; d) perioada secolelor XI-XIV, până la întemeierea statelor medievale românești. Revendicându-se de la iliri, celți și daci, de la daco-romani și româno-slavi, localitățile românești, unele întă rite, de tip dava, para, dunum, pyrgos, oppida, cetate, horodiște, holm, altele înconjurate cu un șanț simplu - fossatum -, intrate târziu în atenția cancelariilor domnești, au patina vremii, un aer vetust care le conferă autenticitate
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
este o justificare în această afirmație, avându-se în vedere că unde era domnul era și armata care trebuia înfrântă pentru a se ajunge la scopul expediției militare. Drumul pa Valea Siretului avea avantajul că era deschis, circulat din antichitatea daco-romană, și ducea direct la Suceava. Dimpotrivă, drumul ales pe valea Bârladului, cunoscut localnicilor, era plin de surprize și primejdii, trecând printr-o zonă flancată de dealuri acoperite de păduri, de văi înguste invadate de vegetație tipică, la care se adaugă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
dacă. S-au scurs așa vreo cîțiva ani, Iar via se întinse-n zări, Că hrăpăreții de romani Au pus gînd rău întregii țări. Belșug de băuturi bețive Se raportau în fie-ce an, Și-au declarat, găsind motive Primul război daco-roman. Dar legiunile, se știe Dădură iama prin butoaie Și cînd intrară-n bătălie Mîncară-o mamă de bătaie. În bine vinul a schimbat Altă istorică-ncleștare La Rahova, cînd i-a-nfruntat Pe cruzii turci, Ștefan cel Mare. În ziua-aceea fiind ger, Se îmbătară
BALAD? VITICOL? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84341_a_85666]
-
Țării Moldovei 24, cu pagini admirabile despre domnia lui Ștefan cel Mare, rivalitatea acestuia cu Vlad Țepeș, bătălia de la Războieni; cea a lui Miron Costin 25, din timpurile cele mai îndepărtate până în 1662, cu un tablou foarte viu al căsătoriilor daco-romane și al familiei Borgia. După acești doi istorici care amintesc primul de Froissart, iar cel de-al doilea de Commines, iată-l pe Villehardouin al României, strălucitul povestitor Neculce 26. Cronica anonimă, cronicile lui Filipescu (1679), Radu Popescu, Mustea, Canta
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
plauzibilă atât prin prezența sufixului "ro", cât și prin existența unei stânci calcaroase "Piatra Șoimului" în apropierea cabanei Rarău. Tudose D. susține că elemnetele cele mai impunătoare ale peisajului au impresionat d dintotdeuana, iar toponimul ar data încă din perioada daco-roman romană, derivând din adjectivul latin "rarum", ce înseamnă în limba română "raritate". Caracterizarea fizică și geografică a munților Rarău - Giumalău Masivul Rarău este așezat în partea central-nordic nordică a Carpaților Orientali. Din punct de v vedere morfofuncțional, regiunea face parte
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
simplă privire aruncată asupra manualelor folosite în România i-ar dezvălui că acestea evocă „Istoria Românilor”). Atitudinea domnului Vasile Vieru ia în acest material o formă periculoasă chiar pentru existența statului român, precum și conotații rasiale: la sud de Carpați populația daco-romană a intrat în contact direct cu protobulgarii. „De aceea, populația băștinașă dintre Milcov, Dunăre și Carpații Meridionali se numesc Munteni, ei având culoarea pielii măslinie (brună palidă). O asemenea asimilare a avut loc și în spațiul daco-roman-secui-sas (în secolele X-XII
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
în contact direct cu protobulgarii. „De aceea, populația băștinașă dintre Milcov, Dunăre și Carpații Meridionali se numesc Munteni, ei având culoarea pielii măslinie (brună palidă). O asemenea asimilare a avut loc și în spațiul daco-roman-secui-sas (în secolele X-XII). Adică spațiul daco-roman constituia de acum Transilvania (intracarpatică), Banatul, Crișana și Maramureșul, unde dacoromanii, ungurizându-se cu secuii și germanizându-se cu sașii, au format etnia ARDELEANĂ (așa în text), reprezentații săi având culoarea pielii portocalie-tutunie”. „Reiese că „națiunea română” are trei culori: roz-alb-gălbuie
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Ibidem, p. 367. 17 Acad. Al. Graur, Nume de persoane, Editura Științifică, București, 1965, p. 52. 18 Marius Sala, Aventurile unor cuvinte românești, vol. II, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p. 217. 19 Vasile Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, Libra, București, 2000, p. 142: "istoric-religios nu văd cum putea să se prefacă Sf. Ioan în Ileana Cosânzeana". 20 Eugen Lozovan, op. cit., p. 27. 21 Alexandru Ciorănescu, Dicționar etimologic al limbii române, Editura Saeculum I.O., București, 2002, p. 854
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca în Basarabia și nordul Bucovinei, populația ținutului Herța, majoritar românească, a fost supusă persecuțiilor de tot felul, inclusiv politicii de deportare și de rusificare forțată. Dar mândrii români herțeni, asemenea celor nord-bucovineni și basarabeni, nu și-au uitat originea daco-romană, nici limba maternă, nici datinile, obiceiurile și tradițiile strămoșești. Pe teritoriul micului ținut Herța s au născut mari personalități ale culturii românești. Îi amintim doar pe scriitorul Gheorghe Asachi, reformatorul învățământului național din Moldova; poetul George Sion, autorul nemuritoarei poezii
DIN TRECUTUL BASARABIEI, BUCOVINEI ŞI ŢINUTULUI HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
diagnosticul de mai sus, dar simplul fapt că se vorbea despre mine ca despre o persoană importantă mă făcea să fiu tare mândru de mine, ca și cum aș fi fost proprietarul minelor de la Roșia-Montană, înainte de începerea exploatării aurifere de către strămoșii noștri daco-romani. Într-una din zilele mele de convalescență, când starea sănătății îmi revenise aproape la normal, Silvia a întrebat-o pe mama: Mama, ne dai voie mie și lui Titi să ne plimbăm puțin prin parc, iar apoi să vizităm Grădina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
decât Bizanțul. Românii descoperă că sunt „o insulă latină Într-o mare slavă“, izolați, aici, În Răsăritul Europei și dornici să se desprindă, navigând spre vest. Invocarea Romei Însemna marcarea apăsată a identității românești și totodată voința de occidentalizare. Romani, daco-romani sau daci? Și totuși, „purismul“ latin Începe, spre mijlocul secolului al XIX-lea, să fie pus sub semnul Întrebării. Era un semn de maturizare politică și intelectuală. Odată cu Întemeierea României (1859), proclamarea independenței (1877) și a regatului (1881), românii au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dacii nu aveau cum să dispară. Descoperirile arheologice au adus apoi și probe materiale În acest sens. Latinismul, cel puțin În formele lui extreme, a fost abandonat, și s-a ajuns la un consens privind originea, nu pur romană, ci daco-romană a poporului român. Românilor a Început să nu le mai fie rușine de daci. Le-au descoperit tot felul de calități: noblețea caracterului, curajul, spiritul de sacrificiu... Se citează Îndeosebi aprecierea elogioasă a lui Herodot despre geți: „cei mai viteji
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
putea compara cu Grecia sau cu Roma. Arheologul modern este interesat de orice urmă de viață, oricât de modestă. Pentru el, nu există culturi „interesante“ și „neinteresante“. Și așa, dacii intră În istorie. Latiniștii Începeau istoria națională fie o dată cu războaiele daco-romane și cucerirea romană a Daciei, fie chiar de la fondarea Romei. De la sfârșitul secolului al XIX-lea Însă, primul capitol revine dacilor. Cea mai importantă sinteză apărută În această perioadă, Istoria românilor din Dacia traiană (1888-1893), scrisă de Alexandru D. Xenopol
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
posibile. Primul dintre ele (dominant cândva): românii sunt romani, nu mai convingea pe nimeni. Al doilea: românii sunt daco romani, dar mai mult romani decât daci. Al treilea: românii sunt În aceeași măsură daci și romani. Al patrulea: românii sunt daco-romani, Însă mai mult daci decât romani. Și, În sfârșit, al cincilea: românii sunt daci! Toate soluțiile și-au avut adepții lor (și discuția nu e Încheiată, fiindcă nici nu are cum să fie). Se află aici un indicator ideologic interesant
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
față de dacii rămași relativ puțini. Să privim și marea frescă a Ateneului Român din București, unul dintre monumentele emblematice ale Capitalei. Operă a pictorului Costin Petrescu, inaugurată În 1937, se Înfățișează ca o amplă istorie În imagini a românilor. Fuziunea daco-romană este simbolizată prin idila dintre o dacă și un legionar roman. Iată-l și pe Traian; el apare, măreț, În postură de Învingător. În zadar Îl vom căuta Însă pe Decebal: lipsește! În schimb, este reprezentat Apolodor din Damasc, arhitectul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a colonizării, dacii au rămas majoritari. Ponderea lor „biologică“ În alcătuirea poporului român a fost, așadar, mai mare decât a coloniștilor romani. Iată o evoluție semnificativă. Românii au Început prin a se considera romani, au trecut apoi prin faza de daco-romani, pentru a ajunge la condiția de daci romanizați. Această ultimă sintagmă pare a corespunde cel mai bine conștiinței istorice actuale. Stimulați de descoperirile arheologice, dar și de o Înclinare naționalist-autohtonistă, dacii s-au distanțat de romani. Limbă romanică, dar sânge
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Prin identificarea mitologică cu romanii, mai Întâi, apoi, prin amplificarea, și mai mitologică, a civilizației dacice, se compensa, În imaginar, marginalitatea istoriei românești. România se deplasa dinspre periferie spre centru. Trecutul imaginar oferea ceea ce nu putea oferi prezentul real. Sinteza daco-romană Însemna, În plan ideologic, o soluție de echilibru Între naționalism și europenism. Respingerea romanilor și asumarea exclusivei moșteniri dacice Însemnau despărțirea de Occident și cufundarea În autohtonism. Pe o asemenea interpretare istorică a mizat În perioada interbelică extrema dreaptă. Paradoxal
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
al lui Pitagora, zeu get și protector al neamului românesc... O sinteză complicată Bătălia originilor s-a desfășurat, așadar, Între romani și daci. Abordarea mitologică tinde spre simplificare și promovează purismul rasial: românii nu pot fi decât romani, daci sau daco-romani. Ideea unui amestec mai complex, etnic și cultural, diferit, În plus, de la o perioadă la alta, este rareori luată În discuție. Și totuși ceea ce frapează În România și dă originalitate sintezei românești este tocmai multitudinea și varietatea elementelor care au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
trecut pe aici, dar mulți dintre ei nu numai au trecut, dar s-au și așezat, conviețuind și, În cele din urmă, amestecându-se cu populația autohtonă. La drept vorbind, izvoarele epocii Îi menționează doar pe ei, uitându-i pe daco-romani. Este o lungă listă, unde figurează goții și gepizii (germanici), hunii și avarii (veniți din Asia Centrală), slavii, maghiarii, pecenegii și cumanii (de origine turcă) și, În sfârșit, tătarii (marea invazie din 1241), ultimul val migrator dinaintea Întemeierii statelor românești. Însă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au dovedit-o, sau cel puțin au afirmat-o. S-a făcut o confuzie Între urmele materiale și caracteristicile etnice (inclusiv limba). În fapt, rezultatele obținute sunt echivoce și cu dublu tăiș. Se constată, după o primă fază de continuitate daco-romană, o răsturnare arheologică completă În jurul anului 600, odată cu instalarea slavilor. Totul se schimbă: aspectul locuințelor, inventarul lor și chiar ritul funerar. În mod curios, arheologii din perioada comunistă au tras de aici concluzia unei neîntrerupte continuități etnice românești! În termeni
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
morfologia și sintaxa) sunt Într-o măsură covârșitoare latine. În ce privește vocabularul, lucrurile se prezintă ceva mai complicat, iar polemicile nu au lipsit. Între 1870 și 1879, lingvistul Alexandru Cihac a publicat, la Frankfurt, un dicționar etimologic român (Dictionnaire d’étymologie daco-romane). Rezultatul studiului său era surprinzător (și cu atât mai surprinzător cu cât românii fuseseră educați până atunci În spiritul respectului moștenirii latine). Concluzia era că, din totalul de 5 765 de cuvinte luate În considerare, 2 361 erau slave, doar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
faimosul Tezaur de la Pietroasa, atribuit celor din urmă), până la bijuteriile Coroanei. Remarcabilă este și copia fidelă a Columnei lui Traian, Însă nu Înălțată ca la Roma, ci cu scenele detașate, astfel Încât poate fi urmărit cu ușurință Întregul „reportaj“ al războaielor daco-romane. Există și un Muzeu de istorie al orașului București, instalat, peste drum de Universitate, Într-o casă aristocratică din veacul al XIX-lea (Palatul Suțu, construit În 1832-1834). După 1989, sa deschis și Muzeul Cotroceni (Într-o aripă a palatului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
toate popoarele balcanice, de altfel. Problema care se pune aici este ce s-a întîmplat cu populația după retragerea administrației romane din 270. Istoriografia română contemporană pune accent pe continuitatea populării ținuturilor României actuale, inclusiv a Transilvaniei, argumentînd că populația daco-romană a continuat să ocupe această regiune și i-a absorbit sau i-a izgonit pe rînd pe invadatori. Oricum, probabil că în secolul al zecelea majoritatea populației care locuia la sud și la est de Munții Carpați erau români, vorbind
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]