1,593 matches
-
la culcare, iar stelele se sting, încet, încet, una câte una, lăsând loc să se aprindă razele soarelui răsare, ce-ți vestesc ieșind din adâncurile tenebroase ale mării, o nouă zi, o zi plină de speranțe și de dorințe împlinite. Dalia, în visele ei de fecioară, când nopțile uneori se transformau în ziuă, se vedea în brațele unui Făt Frumos, călare pe un armăsar negru, ce-o răpea și-o purta în galopul calului spre castelul său de cleștar, ascuns într-
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
în galopul calului spre castelul său de cleștar, ascuns într-un vârf de munte, undeva, într-un spațiu necunoscut, înconjurat de păduri seculare, cu stejari și arțari falnici, sub care dansau domnițele îmbrăcate în rochiile lor albe ca spuma laptelui. Dalia adormi înaintea mamei sale Gloria. Cartea îi căzu din mână, odihnindu-se alături, în timp ce ea continuă în vis, să alerge în brațele lui Făt Frumos, pe cărări de pădure, încălecată pe ducipalul cu greabănul puternic, acoperit cu spumă. Un armăsar
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
înger care o salvează și-i dă din nou viață, pentru a o readuce pe pământ, din zborul său fără de întoarcere printre stele. Gloria, înainte de a dormi la rândul său, zâmbea văzând cât de repede a doborât-o oboseala pe Dalia cea plină de vivacitate. După cum se frământa în somn și-a dat seama că fata plutea în lumea visurilor. -“Oare ce poate visa o fată de vârsta sa? La ce se poate gândi acum când pe buze nu-i poți
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
albă-n plete și flori și semeni nainte-i se plecau, veneau la el ca să-i asculte glasul și-n taină își spuneau că îl iubeau. Iar nufărul purta cu drag în suflet adresele la care-a scris mereu unor lalele, dalii, violete, dar n-a primit răspuns ; o știm și tu și eu. Era o floare albă, solitară, bătută de furtuni, sau ploi cuminți și își dorise blând întreaga vară să prindă-n trup iubirile fierbinți. N-a fost așa: chiar
NUFĂRUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361828_a_363157]
-
dedicate florilor, fenomenelor naturale și evenimentelor sociale. Dacă la Dimitrie Anghel florile simbolizează stări sufletești, sentimente profund umane, la Elena Trifan asistăm la semeția florilor:,,Petunia-i regină peste flori... / Trandafirul domnește mândru în palat / Ocrotit cu dragoste de împărat.../ Dalia cea tacticoasă / E mândră de talia-i grațioasă” (Semeția florilor). Autoarea dedică florilor un adevărat imn de admirație: ,, Flori albe de păr, / Flori roze de măr, /flori galbene de ghiocei, / Flori liliachii, flori roșii, / Flori arămii, / Flori ale sufletului, flori
NOTE DE LECTOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365925_a_367254]
-
nr. 942 din 30 iulie 2013. Tu mi-ai trimis din cer culori, Și-ai desenat un cer albastru. Și-ai risipit argint în zări Și-ai înverzit codrul sihastru. Și-albastru-ai pus pe orhidei Și alb și roz trandafiriu Și daliile sub ochii mei, Superbul farmec ce și-l scriu. Tu mi-ai trimis din cer cîntări. Și-ascult în frunze simfonia. Și-aud trompetele pe mari Și în pădure simfonia. Tu mi-ai trimis iubirea Ta Prin ape flori,astre
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
știu și simt, că mă iubești. Citește mai mult Tu mi-ai trimis din cer culori,Și-ai desenat un cer albastru.Și-ai risipit argint în zăriși-ai înverzit codrul sihastru.Și-albastru-ai pus pe orhideiși alb și roz trandafiriuși daliile sub ochii mei,Superbul farmec ce și-l scriu.Tu mi-ai trimis din cer cîntări.Și-ascult în frunze simfonia.Și-aud trompetele pe măriși în pădure simfonia.Tu mi-ai trimis iubirea TaPrin ape flori,astre cerești,Si
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
cocoare. Norii beau din iaz albastru Apa picurând în plete Și, cu trup ca de- alabastru, Trec pe drum fete cochete: Nimfe zvelte și cu nurii Frăgeziți ce dau pe-afară, Dolofani ca și bostanii Și gustoși, precum o pară. Daliile ard cuminte Răsfățându-se-n uluce, Două gâze iau aminte Cum că vara li se duce Și cu ele stau pe gânduri Despre toamna buclucașă Și, sorbind din must, prin rânduri Las o rimă mai poznașă, Ca să ai, iubite prieten
DE TOAMNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365104_a_366433]
-
ori trivialitate. Se spune că un roman fără o poveste este o scriere fără esență și vibrație și, de ce nu, lipsită de valoare. La Virgil Stan există o poveste, în acest caz o furtunoasa idila dintre Cupidon (Ștefan) și Afrodita (Dalia), ce se petrece sub privirile insidioase ale Herei (Gloria). Dragostea are multiple fațete - părți constitutive ale unui tempo cvasi-armonic - „creionate” cu suficientă măiestrie de către autor și presărate în momentele cheie ale eposului sau (uneori, încărcat de lirism). Citind „Zborul spre
– „ZBORUL SPRE STELE” (ROMAN) DE VIRGIL STAN (MANGALIA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364895_a_366224]
-
Grădina, mi-a oferit muzica sa și puterea de a visa... Culorile florilor erau sunete și toate la un loc alcătuiau zeci de melodii îmbibate de iubire, melodii ce se întreceau în frumusețe, cu trilul ciocârliei din zori. Toamna, muzica daliilor robuste se împletea cu cea a tufănelelor și a crizantemelor în lungi și minunate simfonii care îmi șopteau: Tu, copile, ai observat Floarea roșie de mac? S-a ivit, așa, deodată, De soare binecuvântată. Veșnic e îndrăgostită, Și pe poale
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
de enigme în camerele scunde Din care câte una când flutură la rampă Tăcuți vin licuricii și suflă seara în lampă Dar nu deschide ușa se face întuneric Anunțuri interzise atârnă de generic Mai bine ia ghiveciul, acoperă-l cu dalii Și șterge-le de praf aceste vechi medalii Bastonul e cu mine, ies să mă plimb puțin Închiriez cu ora un ultim zepellin Așteaptă că mă-ntorc la patru sau la două O lume de cristal sau poate doar de
O ALTĂ LUME NOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351752_a_353081]
-
perisabilității tuturor lucrurilor, de familiaritatea uimitoare cu moartea”. Dacă sentimentul plenar al naturii îl însoțește pe bătrânul Eguchi, personajul principal din Frumoasele adormite, atât în amintire și în vis (aflat în luna de miere, el “găsise o floare ca o dalie roșie care înflorise mare în fața casei”, iar la Kyoto admirase “cameliile în plină floare”), cât și în stare de trezie (întins în pat lângă trupurile fetelor adormite, Eguchi aude zgomotul valurilor din apropiere ca venind de departe), în romanul Vuietul
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
ce primăverii îi dă glas, m-a cucerit prin strălucire și am iubit-o ceas de ceas. Tu ești izvor de puritate și plină ești de gingășie, regină ești în alba noapte și dulce ca o iasomie. Ai trup de dalie semeață , în sâni miros de busuioc, obrajii roșii ca bujorul și ochii umezi de noroc. Când vocea ta șoptit mă cheamă și buzele m-ating ușor, adie vântul peste nuferi s-aud chemarea ta de dor. Așa te văd numai
CEA MAI FRUMOASĂ DINTRE FLORI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355600_a_356929]
-
îi plac și că tot o să mori, așa că de ce să le ia alta? Dalila apăru în ușă cu țigarea în colțul gurii și cu o cană mare plină cu cafea fierbinte. -O, s-a sculat prințesa.Vrei cafea? o întrebă Dalia pe Gențianne, rânjind și scoțând la iveală un colț de dinte.Semăna cu Baba Cloanța și avea o uitătură de criminal. -De ce mi-ați luat lucrurile? Vă rog frumos să mi le dați înapoi, căci vreau să mă schimb
COŞMAR- FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356164_a_357493]
-
labuțele pe mine ca s-o bag în seama, fără să latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă de flori de piatră, încă înflorite. și admir grădina de flori: cârciumărese în toate culorile și dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafirii încă înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă. Când locuia mama aici, aleea era străjuită în ambele părți de călțunași mirositori. Casa este îngrijită de sora cea mare cu soțul ei care sunt
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
aduce cu sine și câteva boabe“. (Fernand Breudel, Drumul porumbului, MI, nr. 5, 1981, p. 58). Și alte fitonime poartă nume de persoană. Tutunul adus tot din America, a căpătat denumirea științifică (herba) nicotiana, de la numele ambasadorului francez la Lisabona, dalia este nume creat în onoarea botanistului suedez Dahl, iar narcisa ne amintește de un personaj mitologic. Trebuie adăugat faptul că cel care a zis prima dată plantei porumb trebuia să știe că în italiană colombo are sensul „pasărea porumbel“. Acesta
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI PORUMB de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369868_a_371197]
-
idilă dintre „Cupidon” și „Afrodita”, ce se petrece sub privirile insidioase ale „Herei”. În roman, Ștefan, un burlac boem - arătos și bogat, le atrage în mreje, ducându-le în „alcovul” său pe cele două femei (mamă - Gloria și fiică vitregă - Dalia), construind două fulgerătoare povești de dragoste paralele. În acest triunghi al dragostei, la bază sunt dorințele raționale, premeditate, ale celor doi protagoniști maturi, iar spre vârf este dorința sinceră, căutarea febrilă de rost și împlinire a protagonistului mai tânăr. Apar
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369929_a_371258]
-
pe care unii dintre eroii și le asumă, iar alții le neagă cu vehemență. Povestea în sine nu are ceva senzațional, dar surprinde prin epicul articulat, bine structurat, prin situațiile create și pasajele descriptive generoase. Finalul acesteia este oarecum intuibil, Dalia nu se căsătorește cu boemul Ștefan, ci face o altă alegere, care cu certitudine îi va aduce mai mult echilibru, pace sufletească și împlinire prin iubire. Deși se dorește un roman modern de dragoste, „Zborul spre stele” are „ceva” din
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369929_a_371258]
-
Jose Garcia Marquez, și anume: „Nu te iubesc pentru ceea ce ești, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.”. Un alt lucru îmbucurător este acela că poeții și cărțile Armonii Culturale au devenit lecturile favorite ale unor personaje de poveste - Dalia (vorbim aici despre poeta Georgeta Minodora Resteman și cărțile sale de versuri „Descătușări - Fărâme de azimă” și „Rătăcite anotimpuri”). Din punctul nostru de vedere, lucrarea este încă o reușită - în arealul romanului de dragoste, iar Virgil Stan - un savuros cronicar
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369929_a_371258]
-
în părelnică avalanșă, mai în amonte de „năzdrăvăniciosu-i haz-de-necaz“ și după «instrucțiuni pentru ratare prin vers» (p. 24), se revelează în poemele lui Nicolae Sârbu neasemuitele dimensiuni ale textului auto-pro-jetat în sfera categorial-estetică a tragicului: «Tot navetând între urzici și dalii / Ni se destramă plânsul de pe ram, / Când ne primesc în vid hamalii / Cu hăuliri nedescifrate-n ham. // Și zilnic faci în lacrimă reci falii, / Înfiorat e-abisul de sub piele. / În sus, pe valuri, spartele vitralii / Cu jind chemând și ciungii
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
meu, acum, sunt ele. Viața m-a binecuvântat cu flori, Le-am ales pe cele mai frumoase, Îmi luminează zilele, în zori, Si noptile-s de vis în a mea casă. O frezie, o garoafa și o lalea, Orhideea, o dalie și-o sânziana, Și trei bujori, cu toti-s viața mea, Mulțumesc de dar, sotiei-mama. Din prima zi când s-au născut, Am primit tot, un cer al meu, Ce mi-aș putea dori mai mult, Copiii mei, sunt Dumnezeu
DUMNEZEUL MEU, ESTE FEMEIE! de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362632_a_363961]
-
Ales de bucătărese Să le-aducă dulceața la mese. Crinul își înalță cupele semeț, Considerat de alții mai isteț, Fiindcă-i ocrotit de Dumnezeu Și îmbrăcat în haine de mister. Petunia-i regină peste flori Din asfințit și până-n zori. Dalia cea tacticoasă E mândră de talia-i grațioasă. Garoafa mai fragilă și sfioasă Este dusă cu drag acasă, În dar la câte-o cas-aleasă. Crizantema cea bărbătească Îți aduce mirosuri mai aspre, Din răpciune în brumar, Uneori și în gustar
GRUPAJ POEZII FLORI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362703_a_364032]
-
cu un brâu deasupra ferestrelor de la etaj, plin de stucaturi, cu figurine de îngeri, lei sau războinici antici. Grădinița era o splendoare, cu trandafirii înfloriți și cu gladiolele multicolore ce-și etalau elegantele cupe florale sub mângâierea soarelui de după amiază. Daliile cu florile lor mari, parcă erau flori de floarea soarelui, înalte și cu tulpini puternice. În apropierea chioșcului trona un lămâi plin cu flori și cu fructe în toate fazele de dezvoltare. Mai târziu a aflat că era pe timp
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
ca în toată perioada anului, mai puțin iarna, să aibă plante înflorite. Pentru acum primăvara avea de plantat atât din rezervele proprii, cât și din cele procurate de la magazinele de specialitate sau din schimburile dintre pasionații cu horticultura, anemone, begonii, dalii sau iriși. Lăcrămioarele existente în grădiniță trebuiau să fie rărite prin aprilie când vor răsări, deoarece se înmulțiseră prea tare și nu mai puteau alte plante să se dezvolte și cum el nu avea prea mult teren, era nevoit să
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
Cuptor, cum îi mai spuneau bătrânii lui iulie. Săgețile ascuțite ale soarelui se strecurau printre umbrelele cu acoperiș din stuf, montate pe plajă ca niște adevărate ciuperci răsărite din nisipul auriu. Razele se înfigeau fără milă în trupul fragil al Daliei, ce dormita pe șezlongul de sub umbreluță. Nu avea curajul să se expună direct soarelui stând cu cearceaful pe nisip. Era prima zi de plajă și nu risca să facă insolație, așa că o lua gradual stând pe șezlong la umbra ciupercii
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]