1,117 matches
-
Jean d’Ormesson și de studiul său. Eroarea nu stă Însă, credem, Într-o comparație poate pripită. Ci În - o repetăm - abordarea de fond a problemei. Recompus din toate trăsăturile care Îi fac specificul inconfundabil În secolul al XIX-lea, dandy-ul, dar și dandysmul Încetează să mai existe după moartea unor Montesquiou sau Beerbohm. Acesta este, cel puțin, punctul nostru de vedere. Toți cei decretați dandy din 1930 până În 2003, indiferent de ideologiile pe care le Împărtășesc, fie că vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Recompus din toate trăsăturile care Îi fac specificul inconfundabil În secolul al XIX-lea, dandy-ul, dar și dandysmul Încetează să mai existe după moartea unor Montesquiou sau Beerbohm. Acesta este, cel puțin, punctul nostru de vedere. Toți cei decretați dandy din 1930 până În 2003, indiferent de ideologiile pe care le Împărtășesc, fie că vin din lumea literelor (Aragon, Scott Fitzgerald, Truman Capote, Tom Wolfe, Paul Bowles etc., etc.), a artelor plastice, filmului și muzicii (Dali, Andy Warhol, Montgomery Clift, Udo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
etc., etc.), a artelor plastice, filmului și muzicii (Dali, Andy Warhol, Montgomery Clift, Udo Kier, Maurice Burnan, Serge Gainsbourg, Freddy Mercury, David Bowie, David Fabian, Brian Molko, Sting, David Byrne, Elton John și, culme a tuturor culmilor, formația pop engleză „Dandy Warhols”1), a modei (aici lista fiind, practic, echivalentă cu „Top 10” al marilor creatori, de la Yves Saint-Laurent la Jean-Paul Gaultier, de la Versace la Gucci sau Ungaro), dar și a sportului (David Beckham, de pildă) sunt cvasidandy. Ei au doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandysmul: eleganța sau excentricitatea sau homosexualitatea sau un tip de marginalitate asumată. Așadar, dandysmul se perpetuează numai fragmentar, parțial, fără consistența și forța de șoc a mișcării din jurul unui Brummell ori măcar Wilde. Nu credem că orice tip șic e dandy, după cum nici că un simplu gay sau orice rebel fără cauză Îi pot asigura dandysmului continuitatea. Să-i dăm Însă În Încheiere cuvântul autoarei de care am fost alături până la acest ultim episod: „În foamea de acțiune, În libertinajul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele 1. Ne sunt servite cu iritare vădită, ba chiar cu dispreț, toate stereotipurile care Îi proiectează pe dandy În ridicol, făcându-i niște simpli filfizoni de import: Înnodatul cravatei, căruia, cum vom vedea, Îi sunt Închinate În epocă adevărate imnuri, e - pentru conservatorul Eminescu - doar prilej de pierdere a vremii. Mustața În furculiță, părul frizat, țigara În colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
straiele, butcele și luxul desfrânat, care vă pregătește un viitor de ticăloșie”2. Cel care veștejește Împrumuturile străine de suprafață, Îngrijorat de viitorul neamului românesc, e zdravănul boiernaș basarabean, domnul Stihescu, opus cu bună știință de către autor elegantului colonel Leșescu, dandy-ul absolut al Ieșilor la 1844. Aceasta să fie chiar convingerea lui Kogălniceanu? Mai mult decât sigur, din moment ce, Încă din 1839, Îl descoperim În Albina românească descriind o „adunare dănțuitoare” (una dintre nenumăratele soirées dansantes din Iași). El nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cari se prenumărau edeclii domnești, baș-ciohodaru, tufecci-bașa, divictaru, cafegi-bașa, stolnici, șătrari, slugeri, medelniceri, cluceri de arie etc., până la serdari, căminari și cluceri mari”1. Simpla Înșiruire a funcțiilor acestora ne taie elanul de a Încerca să descoperim printre ei un dandy. Nici În rândurile boierilor așa-ziși de „starea Întâia, boieri cu barbă”, nu mai mult de 30-40 la număr (agă, spătar, logofăt al credinței), nu ne vine a crede că am putea dibui viitori dandy. Suntem așadar prin 1820. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să descoperim printre ei un dandy. Nici În rândurile boierilor așa-ziși de „starea Întâia, boieri cu barbă”, nu mai mult de 30-40 la număr (agă, spătar, logofăt al credinței), nu ne vine a crede că am putea dibui viitori dandy. Suntem așadar prin 1820. Așa cum apar descrise drumurile, orașele, felul de a trăi al oamenilor cu stare, nimic nu ne dă ghes să bănuim vreo sămânță de Incredibili, de Eleganți sau de Frumoși la Ieși ori București. Darmite niscaiva pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și-ar avea locul. Ce să mai spui citind Un bal la curte În 1827, scrisoare trimisă de Ghica lui Alecsandri taman de la Brighton, În 1889. Dacă deja știm prea bine ce se Întâmplă În high life prin care bântuie dandy-i la Paris ori Londra În anii ’30 ai veacului al XIX-lea, iată ce ne oferă Bucureștiul la 1827. Casa boierului Romanit, unde se desfășoară balul, are tot ce Îi trebuie unui lăcaș luxos, „la standarde europene”, am spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am curățat de pe mulți.” Ion Ghica trăiește anii ’30 ai veacului al XIX-lea la Paris, alături de Iancu Filipescu, Niculae Cantacuzino, Alecsandri, Alecu Cuza. Moldoveni și munteni, ei se descoperă frați: „Ce revelațiune! Eram toți români!”. Români, dar nu și dandy, chiar dacă toți se străduiesc să țină pasul cu moda, chiar dacă Îi admiră pe spilcuiții francezi. Între aceștia, de pildă, un tânăr mărunțel, extrem de bogat și elegant, un conte cu care Ghica se Împrietenește la Paris. Felul În care Îi descrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din șicul parizian. Iată-l transpus În savuroasa frazare a lui Ghica: Coletti e „cam muchelef la haine”. Răscolind dicționarele, observăm că muchelef explodează Într-o arteziană de sinonime: „elegant”, „spilcuit”, „aranjat”, „cochet”, „dichisit”, „fercheș”, „ferchezuit”. Toate extrem de potrivite unui dandy de pe malurile Senei, ce poartă „venghercă de postav negru cu brandenburguri și cu chiostecuri, pantaloni nohutii largi de se vedea numai vârful botinei de lac; jiletca de catifea vișinie, cu găitan de fir de jur Împrejur și mai multe lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de aur la ceasornic”. Cu un glosar alături, aflăm că pantalonii sunt de culoarea năutului, adică gălbui, că vengherca e o haină scurtă de postav sau că, de pildă, chiostecurile sunt un fel de șiret elegant. Să fie acesta un dandy? La drept vorbind, nu, pentru că pe atunci un simplu costum elegant nu te putea strecura În casta dandy-lor autentici. Chiar dacă face parte din lumea bună, chiar dacă trece dintr-un salon sau club În altul, Coletti are doar ceva din dichiseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
drept vorbind, nu, pentru că pe atunci un simplu costum elegant nu te putea strecura În casta dandy-lor autentici. Chiar dacă face parte din lumea bună, chiar dacă trece dintr-un salon sau club În altul, Coletti are doar ceva din dichiseala unui dandy. Nu totul. Dacă am cerceta temeinic literatura română dintre 1830 și, să spunem, 1890, citind din scoarță În scoarță felurite scrieri În proză (memorii, scrisori, jurnale, nuvele, romane), am remarca mai mult ca sigur un oarece „sincronism” Între dandysmul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
colț de pânză neted.... Adaugă la acestea rasul În toate zilele, pudra de orez, puțin roz de suliman, carmin pe buze, parfumuri de toate speciile”. Dacă ar fi să socotească banii cheltuiți pentru o asemenea „cadână bărbătească”, autorul crede că dandy-ului de pe Dâmbovița i-ar trebui lunar 1319 galbeni, la care se adaugă uluitoarea sa garderobă: „6 perechi de ghete, 12 jiletci, 24 de cravate, 4 fracuri, 4 surtuce, 4 jachete, 4 paltoane, 32 de cămăși, 96 de perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fie despre tablouri de epocă, În care la Iași ori București răsar tineri fercheși În carne și oase, fie despre pagini de proză unde eleganții români devin personaje. Adică ficțiuni. Dar autorii acestor pagini? Sunt ei oare În realitate niște dandy? Chiar dacă majoritatea Își petrec tinerețile la Paris, chiar dacă simt cei dintâi briza Occidentului, din câte ne-a stat la Îndemână să le reconstituim, viețile unor Ghica sau Kogălniceanu, ca și, de altfel, ale tuturor pașoptiștilor, nu au nimic În comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
chiar dacă simt cei dintâi briza Occidentului, din câte ne-a stat la Îndemână să le reconstituim, viețile unor Ghica sau Kogălniceanu, ca și, de altfel, ale tuturor pașoptiștilor, nu au nimic În comun cu felul de a fi al unui dandy. Verva lor de Întemeietori culturali, atașamentul patetic pentru o sumă de valori sacre (propășirea patriei, binele obștesc, emanciparea culturală etc. etc.) sunt tot ce poate fi mai opus detașării ironic superioare a dandy-ului. De aici, poate, și ușorul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu felul de a fi al unui dandy. Verva lor de Întemeietori culturali, atașamentul patetic pentru o sumă de valori sacre (propășirea patriei, binele obștesc, emanciparea culturală etc. etc.) sunt tot ce poate fi mai opus detașării ironic superioare a dandy-ului. De aici, poate, și ușorul lor dispreț pentru filfizonii români, pentru felul „de suprafață”, „găunos” În care a fost preluat un model apusean ce Își avea locul și rostul său În „civilizațiuni bătrâne”. Nu Într-o cultură atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
putem Întâlni manifestări ale dandysmului În România de imediat după Unire? În perioada, așa cum o Învățăm din manualele de literatură, a lui Odobescu și Hasdeu? Mai mult ca sigur. Dacă ne-am putea Îngădui să urmărim, de pildă, figuri de dandy români sau ruși În paginile de proză ale lui Hasdeu (cu precădere În Însemnările autobiografice), am descoperi probabil lucruri surprinzătoare. Însă pentru că nu avem pretenția (și, În această fază a documentării, nici putința) de a face o istorie a dandysmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dar inofensiv, al rozelor, un alt scriitor român care-ar putea intra, fie și pieziș, În galeria dandy-lor: Alexandru Macedonski. High life În București tc "High life În București " Dar până să-l descriem pe autorul Nopții de Decemvrie ca dandy, să recompunem atmosfera bucureșteană „atunci când veacul se năștea...” 3. Am ales deloc Întâmplător această formulare, deoarece cartea lui Ion Bulei, tablou minuțios și plin de vervă al lumii românești Între 1900 și 1908, ne-a ajutat, Între altele, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
era Însă «Epoca lui Claymoor». ș...ț Un personaj puțin comun acest Mihai Văcărescu. Mare inițiat Într-ale modei - un arbitru al eleganței bucureștene - bun cunoscător al vieții mondene și al eternului feminin, om cult...”4 Cine e de fapt dandy-ul dâmbovițean, om de lume, cultivat, homosexual notoriu, excentric până peste poate (unghii date cu ojă, meșă colorată, păr și mustață pomădate), cronicarul monden la Românul, Naționalul, La Lanterne mondaine, La Roumanie Illustrée, dar mai ales, vreme de 24 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de Maria-Theresa, Claymoor e notoriu În Înalta lume bucureșteană. Luându-și-l drept ghid În anul 2000 pentru o rubrică „de moravuri bucureștene vechi” din Ziarul de duminică, Dan C. Mihăilescu Îi compune un portret strălucit: „ș...ț Personaj fabulos, dandy scandalos În toate, pederast notoriu, Încurcat uneori În fraude mondene și financiare, campion al modei și saloanelor bucureștene, Claymoor a fost Vocea Elitei românești din preajma «anilor nebuni», cronicarul monden en titre. Nu râdeți: cronicile lui «rivalizează» cu Însemnările lui Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
detestă: stilul high life „fără fond”. Să ne Întoarcem Însă la Macedonski. Portretul lui, așa cum se decupează din cele peste 600 de pagini 4 pe care Adrian Marino le dedică biografiei sale, ne apare nu de puține ori suprapus imaginii dandy-ului „clasic”, Într-o ajustare balcanică dintre cele mai excentrice. Originile și statutul social (familie boierească, scăpătare, declasare, evadare În boemă), profilul psihologic (narcisism exacerbat, sentimentul de a fi unic și excepțional, deseori la limita patologicului, oroarea de vulgaritate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
stridențelor din aceste „accidente”, l-ar putea descrie pe Macedonski drept un individ cu o personalitate tipică „pentru «pozeuri», cabotini și ratați”1. Și, am adăuga noi - În același registru depreciativ (deoarece el funcționa Încă În cultura română) -, pentru un dandy. Înainte de orice cuvânt ori gest, portretul Însuși al poetului (imortalizat mai ales după 1900 În fotografii, tablouri sau desene) este portretul unui dandy. Chiar dacă lui Eminescu Îi va părea o „fizionomie de frizor”, chipul ciudat, sfidător, de „mască teatrală”, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Și, am adăuga noi - În același registru depreciativ (deoarece el funcționa Încă În cultura română) -, pentru un dandy. Înainte de orice cuvânt ori gest, portretul Însuși al poetului (imortalizat mai ales după 1900 În fotografii, tablouri sau desene) este portretul unui dandy. Chiar dacă lui Eminescu Îi va părea o „fizionomie de frizor”, chipul ciudat, sfidător, de „mască teatrală”, cu părul vopsit negru, pomădat și mustața răsucită „În chibrit”, dată cu ceară cosmetică, trădează „o profundă combustie interioară, cu umbra damnării spiritualizată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
instantaneului fotografic. Iar rezultatul pare descins din cel mai autentic tratat de dandylogie: „În opoziție cu platitudinea burgheză șdandysmul, n.n.ț revendică prin semne vizuale, exterioare eleganța și finețea interioară a spiritului, și Macedonski a fost neîndoielnic un astfel de dandy, cu observația că el a citit tablele legii În felul său, balcanic ș...ț. Poetul nu cultivă eleganța meticuloasă și discretă a lui Brummell, nu este, cu alte cuvinte, un fashionable ori un dandy flegmatic și distant, precum Baudelaire, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]