1,681 matches
-
treceau fiori. „Cu tine, lord M.Joseph, va fi greu!” *** Somnul era binefăcător după drumul lung și baia fierbinte. Se privea în oglinda de cleștar. Părul greu și des strălucea strâns într-un conci sobru. Rochia bleumarin cu guler de dantelă albă îi sublinia frumos silueta, făcea cinste onorabil unei guvernante. Trase aer în piept și coborâ la cină. Masa era frumos aranjată, sfeșnicele ardeau și luminau camera. Lady Annie stătea în capătul mesei și sorbea din păhărelul de lichior. Lângă
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
Cunoscut sub numele de IBRAIL- de pe vremea când era raia otomană, spațiu cosmopolit unde tinerii marinari străini acostau în portul vechi, un amestec de Orient și Occident, un oraș viu, unde femei cu pălării cu boruri largi și mănuși de dantelă se plimbau la amiază cu trăsura , cu un comerț înfloritor și bogat... această viață a dispărut la sfârșitul celui de-al doilea război mondial...cât de mult mi-ar fi plăcut să mă nasc la IBRAIL! O.C.- Ce studii
INTERVIU CU POETA SI PUBLICISTA ANGELA BACIU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 127 din 07 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344260_a_345589]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > METAMORFOZE Autor: Ada Segal Publicat în: Ediția nr. 1722 din 18 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului AMPRENTĂ Amprenta razelor de Soare, Pe sticla ferestrelor, E un zâmbet ce apare, În pragul diminețior. Ploaia își înscrie amprenta, Pe dantela unui nor... Curcubeul își presară, Amprenta culorilor. În pădurile bogate, Timpul, înscrie cu inele, Ani ce trec peste copaci, Vremuri bune, vremuri grele. Amprenta mării, inspumată, Înscrisă în nisip, pe țărmuri, Povestește de iubirea, Unei nimfe din adâncuri. Pe alei
METAMORFOZE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343941_a_345270]
-
abur lângă sor-sa, în piept ca abajur. Și-ntr-un oraș, pe-aici, picat din lună, Mai rătăcesc idile cu ochi lipsă, Și-a răsărit și în trotuare floarea jună, Și marte îndulci-va babele-n elipsă. Răzorul a-ncolțit dantelele de noapte, Vor crește din adâncuri cocktailuri de andante ! Referință Bibliografică: Sonet XLIV / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Auraș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SONET XLIV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342785_a_344114]
-
Autorului Din cremene de rouă scântei scot pomii veseli ai lunii mai corvoadă de-nălțare albă scuturându-și visul de scumpă floare dalbă în palma prea deschisă-n lumina de soreli Din creanga stupidoasă, cu iriși de-ndrăzneală curg - în dantele moi -, culori senine parcă și inima de lemn a noastre inimi cearcă înduioșind în noi renașterea-petală În primăveri pocnite, întoarse din fir sobru ce-al iernii îngheț suge pictând reîmplinirea ni se topesc în cercuri iubirea și privirea uitând în
FLORI DE MĂR de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344064_a_345393]
-
Oh, români petenera Yayay petenera Yayay petenera Nu au fost fetițe bune Na"s lache chaioria La înmormântarea ta. Tire phuviate garadimaste. Fetițe care dau cosite Chaioria șo den chungria Unui Christ mort, Îkhă mule Christeskă, care poartă eșarfe cu dantelă albă Save phiraven parne dikhle dantelasa la sărbători. Bare ghesende. Înspăimântători oameni au fost Trashimaskă manusha sas La înmormântarea ta. Tire phuviate garadimaste. Oameni cu inimile Manusha pengă ilentsa în capetele lor, ande pengă share, care te-au urmat, plângând
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
le facă ghem, să intre în război și să tragă de spată, să miște fusceii, sau să calce pe pedale pentru a schimba ițele. Tot pe atunci i-a dat primele lecții de brodat, de împletit ciorapi, sau de croșetat dantele. Apoi a învățat-o să adune buruienile de leac sau de ceai, cum să le usuce să nu mucegăiască și tot așa, una câte una, tot ce trebuie să știe o tânără pregătită de măritiș. Mai târziu după clasa a
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
plină de veselie, cu toată splendoarea ei cam ofilită. (...) Leon gusta pentru întâia oară nespusa delicatețe a podoabelor femeiești. Nu întânlise niciodată asemenea farmec în vorbire, atâta sobrietate în îmbrăcăminte, asemenea atitudini de porumbiță somnoroasă. Îi admira exaltarea sufletului și dantelele fustei. De altfel nu era o femeie de lume și o femeie măritată, cu un cuvânt, o adevărată amantă.” Dezgustătoare, zice procurorul, este și următoarea expunere: „Căuta să se convingă întruna că întâlnirea viitoare va fi foarte fericită; dar după
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
ia locul femeii absente. În această pictură, Anna, o persoană în vârstă, sobră, îmbrăcată în negru, a fost înfățișată din profil, într-un decor auster, parcă de doliu. Totul în jurul ei arată cernit. Singurele lucruri ce dau strălucire imaginii sunt dantelele sumare cu care ea și-a împodobit capul și rochia, batista de dantelă pe care o ține în mâini și aurul verighetei din deget. Pe scurt, mama lui Whistler pare o femeie resemnată, cu un fiu faimos, și care, în timp ce
LA CE SE GÂNDEA DOAMNA WHISTLER? de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377657_a_378986]
-
îmbrăcată în negru, a fost înfățișată din profil, într-un decor auster, parcă de doliu. Totul în jurul ei arată cernit. Singurele lucruri ce dau strălucire imaginii sunt dantelele sumare cu care ea și-a împodobit capul și rochia, batista de dantelă pe care o ține în mâini și aurul verighetei din deget. Pe scurt, mama lui Whistler pare o femeie resemnată, cu un fiu faimos, și care, în timp ce el întinde cu pensula culoarea pe șevalet, se gândește la ceva sau la
LA CE SE GÂNDEA DOAMNA WHISTLER? de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377657_a_378986]
-
Nici într-un caz nu e vorba aici despre oarecare metamorfoză, ci doar de etape ale gândirii transpuse prin transfigurare în emblematicul eu fără teama de neîncredere în sine, câtă vreme argumentele necesare există până și la o simplă „Atingere”: „Dantela bisericii/ trebuie privită/ din toate unghiurile/ și admirată/ de către toate simțurile./ În biserică ar trebui/ Să intrăm desculți/ și să pășim șoptit.../ Icoanele mă privesc/ și-mi zâmbesc tăcute./ Doar clopotul cântă./ Cântă ce eu nu pot exprima/ prin privire
DANIEL MARIAN DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379068_a_380397]
-
din compartimentele mobilei. Până la servirea prânzului mai era timp să se spele de pe drum. Le era foame, fiind sculați dis-de-dimineață și porniți la drum. Săndica a început să se dezbrace de pantalon și bluziță. Rămasă într-un chiloțel roz cu dantelă fină pe margini și sutienul de aceeași culoare. Intră în camera de baie, unde dădu drumul la apă, reglând temperatura în așa fel încât să fie cât mai reconfortantă. Lui Mircea i-a venit imediat ideea năstrușnică de a intra
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
NOSTALGIA PARADISULUI, prin NOSTALGIA POVEȘTILOR SACRE: „Încetul cu-ncetul, totul s-a colorat, pe când Roșiuț se transforma într-un inorog alb, alb ca spuma laptelui, la fel ca Inorogul Tată și Mama Inorog. În depărtare, spuma roșiatică a zorilor croșeta dantele, spre răsărit. Cei trei inorogi și-au luat rămas-bun de la toți și, cu lacrimi în ochi, s-au făcut nevăzuți pe o poartă apărută, de nicăieri, în trunchiul Marelui Stejar. Au dispărut în lumea basmelor, de unde nu-i putem reînvia
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
azur. Și te-așezi cu mine-alaturi Să ne-ncumetăm la vorba, Si prin semne-amândouă Tocmai când e luna nouă Ciupim coarda de teorbă . Te-nțeleg atunci de ce Îmi pătrunzi în mădulare Ca un duh vrăjit de iele În alcovul cu dantele Molcomă, îmbietoare. Noapte bună , noapte alba, Adună-ți stelele și pleacă Spre alt țărm,spre alt popas Căci soarele de prinde glas Cu raze calde te-mbracă. Stare de veghe Doar o petală singura-și veghează fructul Sub pânza ne-ntinată
POEZII de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379362_a_380691]
-
să reînceapă plimbările cu căpitanul. Trandafirii începuseră să se scuture când Lavinia își făcu apariția pe terasa cu balansoarul lor. Părea schimbată cumva, iar Letiția i-o spuse imediat. - Sunt fericită, surâse Lavinia, îndreptând cu mișcări mângâietoare gulerașul alb din dantelă, care îi împodobea rochia fină. Mă voi căsători cu Gherman. Azi va veni să îmi ceară mâna de la tata. - Cum se poate? Ai fost plecată mai bine de o lună! - Da. Lavinia se așeză senină pe balansoar și își făcu
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
pian, la o ceașcă de-absint, Ne-mblânzit de culori, mâini durute de jar, Interzis te-aș păstra, descântat de alint. Pumni de stele arunci, în nesomn mă petreci, Plimbi pe nori de hârtii netrimise scrisori, Lași săruturi și zaț pe dantelele reci, Amalgam de nonsens în dogoare de șfori. Vals nebun pe tăiș cu tavanul drept cer, Umbră ta de nisip îngeri vii îmi strecoară, Dezrobești vis uitat în estuare de ger, Fără leac, ochii tăi, incep iar să mă doară
OCHII TĂI, UMBRA TA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379399_a_380728]
-
de lumină. Brazii îi răspund șoptit și-l îndruma Să o ia rostogolit,unde ciuta lasă urma, Iar eu însoțesc izvorul pe poteca din pădure. Salturi face,stropi aruncă peste tufele de mure. Și-apoi,cănd ajunge-n vale, În dantelă îmi îmbracă stâncă și mi se prăvale În mărgele de argint,ochii mei,într-un alint, Sufletul cu bucurie îl cuprind. Vântul își acorda-arcusul,note-s adierile, De prin brazi îi răspund viorile. Al meu suflet poposește,în căuș de
VRAJA MUNTELUI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379452_a_380781]
-
cărbune Iar păru negru curge-n valuri... Zei și demoni i se închină De peste munți și valuri... Joacă galbenii șirag Pe sânii de fecioară... Obrajii....câmp de maci aprinși Și gura....primăvară... Trupul de viespe se ascunde În falduri și dantele... Bat picioarele pe câmp Strânse în obiele... Iar când noaptea peste șatră Îmbracă totu-n stele... Sunt toți flăcăii-n jurul ei Mânați de gânduri rele... Toți o iubesc cu foc, dar ei Nu-i pasă nici de fel... Ea
MELANCOLIE DE VARA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379539_a_380868]
-
azur. Și te-așezi cu mine-alaturi Să ne-ncumetăm la vorbă, Și prin semne-amândouă Tocmai când e luna nouă Ciupim coardă de teorba . Te-nțeleg atunci de ce Îmi pătrunzi în mădulare Ca un duh vrăjit de iele În alcovul cu dantele Molcoma, îmbietoare. Noapte bună , noapte albă, Adună-ți stelele și pleacă Spre alt țărm,spre alt popas Căci soarele de prinde glas Cu raze calde te-mbracă. Citește mai mult Noapte bună, noapte albăTe-aduni din hăuri,noapteși strângi forfota din
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
pian, la o ceașcă de-absint, Ne-mblânzit de culori, mâini durute de jar, Interzis te-aș păstra, descântat de alint. Pumni de stele arunci, în nesomn mă petreci, Plimbi pe nori de hârtii netrimise scrisori, Lași săruturi și zaț pe dantelele reci, Amalgam de nonsens în dogoare de sfori. Vals nebun pe tăiș cu tavanul drept cer, Umbra ta de nisip îngeri vii îmi strecoară, Dezrobești vis uitat în estuare de ger, Fără leac, ochii tăi, încep iar să mă doară
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
pian, la o ceașcă de-absint,Ne-mblânzit de culori, mâini durute de jar,Interzis te-aș păstra, descântat de alint.Pumni de stele arunci, în nesomn mă petreci,Plimbi pe nori de hârtii netrimise scrisori,Lași săruturi și zaț pe dantelele reci,Amalgam de nonsens în dogoare de sfori.Vals nebun pe tăiș cu tavanul drept cer,Umbra ta de nisip îngeri vii îmi strecoară,Dezrobești vis uitat în estuare de ger,Fără leac, ochii tăi, încep iar să mă doară
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
timpului. Ela l-a alungat de nenumărate ori. El a refuzat să plece. A urmat-o pas cu pas, precum un câine credincios. Și-a propus să îl uite. El nu a voit să moară. E străveziu și delicat ca dantela croșetată de mama ei, cea cu ochii veșnic triști, buzele strânse și întotdeauna tăcută. Praful s-a așternut peste visul Elei, peste ceea ce ar fi trebuit să fie, dar nu a fost niciodată. -Ce să fi fost??? A uitat și
VISUL ELEI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381095_a_382424]
-
Pe piscurile-ascunse din Olimp. Strivind liniștea surdă dintre noi, Ne respirăm unul pe celălalt. Cu piepturile fremătând, apoi, Înspre uitare ne-avântăm în salt. Dac-ar putea vorbi tălpile mele, Ce drumuri colțuroase-au străbătut, Cu inima le-ai croșeta dantele Să vindeci rănile care-au durut. Îți duc în spate crucea de granit, Cu lanțuri mari de tine, eu mă leg, Întreabă-mă dacă eu ți-am dori Secunda grea ce nu o înțeleg. Întreabă-mă de-mi amintesc acum
ÎNTREABĂ-MĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381124_a_382453]
-
rânduite și că se reîntoarce dacă nu duce cu el bănuțul de argint busuiocul și câteva lacrimi Ana s-a reîntors am văzut-o în vis avea părul despletit ochii adânciți mâinile slabe și degetele lungi purta cămașa albă cu dantela cusută în ajunul paștelui în care a plecat... și-a rotit ochii prin casă apoi s-a oprit la mine nu clipea inima îmi zvâcnea ca o rană m-am trezit cu ochii umezi am privit dincolo fereastra ea dispăruse
GESTURI, DOAR ATÂT CÂT DUREAZĂ UN VIS de TEODOR DUME în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381213_a_382542]
-
care țese cuvinte de vis, el se ascunde într-o gravură pe unde zboară fluturi de sidef, așa e lumea, iubito, are câteodată miros metafizic, motanii lui Emil Brumaru cântă în fotografii la flaut iar fluturii lui rod mereu la dantele de pe poalele femeilor rătăcite, mopetele lui Ivănescu își ascund dorințele intime într-un fond bancar psihologic depus la Banca sentimentelor, dacă privești abisul din spate cu ochii minții e imposibil să nu cazi într-un plictis ivorin de zădărnicie care
INEPŢIILE GOLULUI DIN NOI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373517_a_374846]