1,965 matches
-
din câte le-am scris, ele întotdeauna vin de la sine, de la Sinea Celui ce m-a trimis aici, între leagănul clipei și stele, cu semnul veciei în soartă, eu niciodată nu mă laud cu ele, nici nu îmi caut mărirea deșartă. Când le scriu aud cum pogoară vuietul sfânt din văzduh și trupul acesta ca o vioară îl simt cum se umple de duh! Cuvintele toate nu-s de la mine, spun unii că sunt „pline de vin”, poemul meu întotdeauna vine
POEMUL DIN DUH... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365438_a_366767]
-
gând să elimine subiectul de examen privitor la acesta. Nu doar la atât se rezuma vina lui. Pe parcursul ultimelor seminarii făcuse promisiunea că, datorită împlicării în desfășurarea lor, Sabina va obține nota zece fără a mai intra în examen. Promisiune deșartă care, în final, nu putea decât să creeze o stare confuză. Cât timp a durat examinarea Sabinei, Albert și-a revăzut expunerea găsind ușoare adăugiri menite să capteze atenția examinatorului. A fost cu totul pe dinafară în momentul în care
XXXI ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365520_a_366849]
-
o viață în isihie, cu mai aspre nevoințe, s-a retras la circa 500 metri mai sus de mănăstire, pe malul râului Silvuț, într-o zonă împădurită, și de o frumusețe deosebită. Și a petrecut astfel, departe de zarva cea deșartă a lumii, un număr de ani, rugându-se neîncetat pentru mântuirea sufletului său dar și pentru sufletele cele chinuite ale semenilor. Aici s-a luptat necontenit cu frigul iernilor geroase, cu ajunările, cu lipsurile de tot felul dar mai ales
CUVIOSUL IOAN DE LA PRISLOP de ION UNTARU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365030_a_366359]
-
ale semenilor. Aici s-a luptat necontenit cu frigul iernilor geroase, cu ajunările, cu lipsurile de tot felul dar mai ales cu ispitele diavolilor care-l amăgeau cu vedenii și năluciri de tot felul, cu duhul desfrânătii și al slavei deșarte, căutând să-l întoarcă de pe drumul cel bun și să-l izgonească din nou în lume. Pentru că diavolii nu ispitesc pe cei păcătoși, ale căror suflete se află deja în stăpânirea lor. Primise de la Dumnezeu darul vindecărilor și multă lume
CUVIOSUL IOAN DE LA PRISLOP de ION UNTARU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365030_a_366359]
-
oala cu sarmale, c-ai pus in ea și... murături. criză de muze am avut și eu o muză îmi făcea pe gratis treaba. dar acum cred că-i lehuză, fincă scriu, dar scriu... degeaba. Muze moderne amu muzele-s deșarte, nu mai sunt ca înainte; îți iau banii de pe carte și rămâi fără cuvinte. nu meriți nicio lacrimă nu meriți nicio lacrimă! ți-am strâns, iubito, un ocean. și de atâta patimă, o să mă-neci într-un lighean. Unor critici
HEPIGRAME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365032_a_366361]
-
să satisfacă nevoia de a pătrunde dincolo de limitele cunoașterii. Este un basm-meditație asupra condiției umane, despre destin, ideal, rostul omului pe pământ, despre căutarea fericirii și a nemuririi, despre timpul care nu iartă pe nimeni căci: „Nemurirea-i/ Visul viselor deșarte”, un adevăr absolut, care trece peste adevărul nostru intim, dar mai ales, poemul este o profundă meditație asupra scurgerii timpului pe care o percepem fiecare în mod diferit: „ani-lumină/ În făptura unei clipe”, ori: „Vremea trece ... să revină/ Și revine
UN NOU VOLUM: „TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE”) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365143_a_366472]
-
a făcut o ploaie noaptea a fugit plângea când s-a împiedicat la poartă la marginea livezii *** Vaporul nopții Taie câmpul lucernit. Dincolo de hubloul galben, umbrele. Norii îi dă ca pe o spumă deoparte, ferit, Ca pe visele toate necoapte, deșarte. Vaporul nopții trece Spre țărmul de cafea Acolo unde, o să pun piciorul, pe mal, De acolo, în viața mea, pe- un alt val O scară rulantă de clipe, În așteptare Aud inima poemului Orizontul e doar o eșarfă ANATOMIA UNEI
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
fost urât să facă? Căci nimic nu are atât de primordial omul între însușirile Lui, ca putința de a fi înfățișat in chip. Iar ceea ce nu poate fi înfățișat în chip nu este nici om, ci vreun avorton. Vezi, prin deșartele tale cuvinte, ce deduci că este Iisus Hristos, cel ce, pentru imensa lui bunătate, a iubit să se facă om adevărat în toate?... Și cum se va crede că și-a luat trup din Sfânta Fecioară Maria - Născătoarea de Dumnezeu
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/365131_a_366460]
-
lipsă de clienți. Mulți oameni speră să dea norocul peste ei și să nimerească o schemă care să-i îmbogățească pe loc. Cerasela, însă, nu crede în noroc. Vede în fiecare zi cum își golesc clienții buzunarele cumpărându-și speranțe deșarte cu zâmbetul pe buze. Dezamăgirea eșecului nu îi face să renunțe. Vin din nou și din nou, aruncându-se orbește în brațele unor iluzii. Nu același lucru îl poate spune despre profesorul din Posmuș. Bărbatul cărunt, înalt și uscățiv, îmbrăcat
PROFESORUL DIN POSMUŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365223_a_366552]
-
eu. Nici nu-ți imaginezi cât am putut de bine Ca să-ți găsesc un loc, care nu e al tău, Nu printre cărți în biblioteca, ci într-un loc, În care, nicicând nu ai știut că este-al meu. Vise deșarte că cineva-și va aminti Să-și bea cafeaua, sau ceaiul ,de care tu ai amintit, Chiar dacă pașii lui aici s-ar îndrepta Nici gând că el să te găsească, apoi citind să te cunoască, Poate ai vrea tu lucru-acesta
CENZURĂ SI SĂRUT de COSTI POP în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365269_a_366598]
-
de 15 ani în cumplita închisoare de la Aiud, unde este deținut în condiții dramatice, fiind eliberat abia în luna aprilie anul 1962. Și-a câștigat apoi existența lucrând umilit ca redactor în diverse publicații pentru uzul exilului românesc, în speranța deșartă de a mai putea publica; speranța nu s-a împlinit nici după anul 1965 în primii ani de relativă liberalizare ai regimului lui Nicolae Ceaușescu, Nichifor Crainic stingându-se din viață pe 20 august 1972, cenzurat și reprimat, uitat de
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > SCARA VIEȚII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului La balconul vieții mele scris-a dorul dulce carte, făcând scară din nuiele morilor de vis, deșarte. S-a julit în genunchi luna cărând umbra mea în spate, norilor le-a stins cununa să simt dragul când, o bate. Soarele, mi-a prins în brațe ochii dulci ai dimineții, toropind sub vrăji de ațe tot pustiul tinereții
SCARA VIEȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366301_a_367630]
-
toate cotloanele din cer împresurând sufletele plecate la Domnul întru veșnicie. Spre dimineață, înainte de a deschide ochii, ca puii cuibăriții sub cloșcă, s-au adunat gândurile-n cap mai decât noianul plecat. Mă mir unde mai încap ! În această iluzie deșartă am izidit truda gândului, musafir bunicilor albi, gingașilor frați și bunilor părinți, care, cu siguranță, ar fi vrut să-mi povestească viața de basm, pe care toți o duc , cei ce s-au ridicat, fără vreme, la sfinți. Să nu
GÂNDURI RĂTĂCITE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366358_a_367687]
-
Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012. transcendență la capătul acestui șir de jinduiri se află un scaun în penumbra mesei se aude un clipocit nesfârșit de uimiri iar pe marginea patului refluxul aruncă speranțe deșarte din lucrurile atinse de ea țâșnește un fior sau poate fiecare poezie se-ntrupează pentru noi - cei orbi. dor indoor pe-acest tărâm oamenii se hrănesc cu versuri și poartă hlamide făurite din bancnote fluide aici este kitsch să fii
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
ne cheamă sub arme. * Dorințe carnale nu vor fi uitate În ani de restriște și impietate. Când eternitatea-mi va săpa mormântul Filele de carte le va citi vântul. BATE VÂNTUL Bate vântul zeului Marte, Nu-i vreme de gânduri deșarte, S-aprind făclii, se aprind ruguri, Tâmplarii au gata coșciuguri. Bat clopote de-alarmă în dungă Ne calcă o oaste nătângă Cu gând să ne fure din aur Să ne lase fără tezaur Bat ploile fețe cupide, Cu tremur de
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
de vreme ce în această umilință a inimii în care credem și mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit acele Sfinte Taine, s-o primim ca pe un medicament al tristeții noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniți de deșartă trufie și stăruință a inimii, să credem că numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine... Stăpâniți de deșartă trufie!"Sfântul Ioan Casian accentuează aici abilitatea ciudată a unora de a găsi un "alibi"pentru
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
o primim ca pe un medicament al tristeții noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniți de deșartă trufie și stăruință a inimii, să credem că numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine... Stăpâniți de deșartă trufie!"Sfântul Ioan Casian accentuează aici abilitatea ciudată a unora de a găsi un "alibi"pentru toate greșelile duhovnicești, de a se îmbrăca pe sine într-o pseudosmerenie, care constituie cea mai subtilă și cea mai periculoasă formă a trufiei
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
lui, nepăsător, îmi vor purta departe visele, pe aripile lor, cocorii! Locul în care aș alege să visez, ar fi departe de cărările umblate ca, furișat, din lumea tumultoasă, să pot să evadez să-mi construiesc visele în eternitate. Furtunile deșarte mă vor ocoli mereu, îndepărtate de a viselor magie, deasupra mea, va străluci etern, un gingaș curcubeu oprit în ochii mei din marea lui călătorie, căci nu-mi doresc să fiu decât un visător, să pot să stau oricât să
RONDELUL VISĂTORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365657_a_366986]
-
Publicat în: Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului transcendență la capătul acestui șir de jinduiri se află un scaun în penumbra mesei se aude un clipocit nesfârșit de uimiri iar pe marginea patului refluxul aruncă speranțe deșarte din lucrurile atinse de ea tâșnește un fior sau poate fiecare poezie se-ntrupează pentru noi - cei orbi. dor indoor pe-acest tărâm oamenii se hrănesc cu versuri și poartă hlamide făurite din bancnote fluide aici este kitsch să fii
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
rațiunii pure? - C. Costin: “Adie-n eter un “vânt de mare farsă”- veche, încâlcită, mohorâtă poveste; “dați-mi un dram de țărână și voi crea o altă lume”- asta s-o crezi tu, bătrâne Immanuel Kant; dar ca dorință și deșartă visare poeticească de filozof cu geniu merge ( a voi să fii tu un nou Dumnezeu e un lăudabil viciu omenesc aproape nepedepsit!);” (La poarta neantului) - Omenesc, prea omenesc, Nietzsche, dar nici el cu superlativele sale filozofice, supraomul, dincolo de bine și
CALISTRAT COSTIN- SOLUȚII LA ‘NEANT’ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366114_a_367443]
-
mi s-ar frânge/ Cum te-nvăț apoi să zbori?”, (...) „Cum să te cuprind în zare/ Pe un țărm de nemuriri?”, (...) „Cum să te învăț a trece/Prin tărâmul dragostei?”, în poezia „Te-ntreb” poeta obosește să mai pună întrebări deșarte și, în final, se consolează: ” Te-ntreb și nu primesc niciun răspuns./ Mă pierd în ceață ca o destrămare;/ Misterul tău încă nu m-a străpuns,/ Rămâne-vei în veci o întrebare.” Uneori, dorul o face pe autoare să plece
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
cine este cu adevărat, el este doar ceea ce se crede că este, de aceea cu greu va accepta să se schimbe vreodată. El nu știe să fie recunoscător și nici să ceară iertare dacă a greșit. Orgoliul este numit „mândrie deșartă” în Biblie, întrucât orgolioșii devin, în final, cei mai nefericiți oameni. Gândul îmi fuge la talentatul pictor Salvador Dali, orgolios și imprevizibil, cum ajunsese să se plimbe pe străzile New York-lui cu un clopoțel, pe care îl folosea pentru a
VREMEA ORGOLIILOR de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366206_a_367535]
-
Ordine socială și morală. Uneori, autorul descoperă și vocea cu adevărat poetică potrivită cu asemenea dezlănțuire apocaliptică și, cel mai frecvent, imensele elanuri distructive se apropie de discursul arghezian: „Nu mă tem de moarte, chiar de mă iubește/ Cu vorbe deșarte nu mă amagește.// Nu mă tem de Sfântul, căci mă știe bine,/ Când colind pământul, El stă lângă mine.// Nu mă tem de dracul, ca el sunt și eu/ Mă place ortacul că îl cred ateu// Când citeam scriptura din
VIRGIL CIUCĂ, UN ROMÂN AMERICAN ŞI POEZIA CA DISCURS MORAL ŞI REVENDICARE SOCIALĂ de AURELIU GOCI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366229_a_367558]
-
poate fi înlocuită cu nimic pământesc, oricât ar fi de sublim, că omul murdărește cu mâinile tot ce creează cu sufletul, ba chiar că e nevrednici și de Dumnezeu, adică nimic nu-l poate salva și ridica deasupra multor și deșartelor lui nevoi trupești...deși astăzi sclav, prizonier al nevoii de pâine și de adăpost, ca cel din urmă dintre nemernici, afirm în acest ceas de supremă sinceritate că viața nu e posibilă fără credință”. De fapt, ” Spre o altă flacără
PANAIT ISTRATI A SCRIS, ÎNCĂ DIN ANII ”30, NECROLOGUL OCCIDENTULUI ATEU, ESEU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366223_a_367552]
-
Există și o astfel de imagistică inspirată de poezia în versuri libere (deși aici există și rimă, si ritm)”: “Pandative de crengi / Agățate de raze / Pandative de flori și liane / Îmi însoțesc pașii spre eternitatea / Nupțialei tăceri / Pandative de gânduri deșarte / Oglindite în bolta albastră / Alintate de-o vorba măiastra / Pentru suflete moarte / Din ziua de ieri.Mângâiate de mâini diafane - / Pandative de rugi / Însoțite de cruci -/ Înconjurat de icoane / Din trecutele veri [....] Se poate remarcă și un sentiment de religiozitate
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]