6,703 matches
-
singuri cu deșertul, cu spațiile tranzitorii de ascundere și cu acel zgomot de fond al unei mări care nu există, cu tăcerea și grațioasa înaintare a morții descălțată politicos la ușă. Pe scurt, vînătorul Llewelyn Moss (Josh Brolin) descoperă în deșert la o vînătoare de căprioare scena unui măcel între traficanții de droguri. Un supraviețuitor grav rănit îi cere apă, dar Moss nu are apă la el și o logică simplă îl face să se gîndească la singurul supraviețuitor al pistoliadei
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
desigur mai blînde. Retrospectiva aceasta semănată cu vise, cu istorii prăfuite, cu înțelepciunea rasei celor ce s-au stins se ciocnește de absurdismul unor vremuri de neînțeles, privite într-o lumină crudă care seamănă cu lumina necruțătoare a amiezei în mijlocul deșertului. Explozia de violență din film ar fi argumentul acestui visător depășit de situație că s-a schimbat ceva fundamental cu America, așa cum documentarul lui Michael Moore, Bowling for Columbine ( Cîntec pentru un masacru, 2002) dorea cu orice preț s-o
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
personaje, de tot acest spațiu gol în care personajele intră ca pe o scenă de tragedie. Mi-a amintit de un maestru al tăcerilor prelungite, al expresiilor laconice și al spațiilor vide, de Michelangelo Antonioni, de atracția regizorului italian pentru deșert și piețe pustii. Cu un mare rafinament, frații Coen au creat o atmosferă de film retro nu chiar cu "purecii" care invadează peliculele vechi sau zgomotele scrijelite pe care le face acul de pick-up pe discurile antediluviene, ci printr-o
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
frații Coen au creat o atmosferă de film retro nu chiar cu "purecii" care invadează peliculele vechi sau zgomotele scrijelite pe care le face acul de pick-up pe discurile antediluviene, ci printr-o atmosferă prăfoasă de film vechi, ca și cum praful deșertului s-ar fi depus pe retina camerelor. Efectul îți intră în sînge, așa cum ai senzația că praful îți intră în ochi; în roșcat-cărămiziul platoului deșertic urmele de sînge au culoarea întunecată a vieții, o urmă lungă pe care acest Anton
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
poem, o prietenie, o credință, textul ăsta fonfăit? "Realitatea era alta cu marionetele lui General Motors și Rațiunea pură. Cortizon și Dumnezeul care și-a luat zborul, cu Fanon cel viu, cu Kavafis, Yacine. Totul te-a zăpăcit în sfîrșit. Deșertul ardea, vapoarele duse-n larg, scufundate sub povara cenușii (în vreme ce tu ai dormit într-una), sprijinit de cărți, cu teatrul sub țeastă de aici pînă la Marea Neagră: nerepatriat, călătorit pietriș stupid în zori dus pe totdeauna la care se adaugă
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
la radio, dar nu mai puțin intensă. Viața celor doi, încărcată de acestă tensiune dramatică mai puternică decît cea aparținînd scenei, invadează viața seacă a acestui celibatar care-și poartă hanoracul peste costum și al cărui aspect ascetic ascunde un deșert de tristețe și monotonie. Wiesler asistă la proliferarea răului al cărui agent devotat este, la dizolvarea existenței celor doi, constrînși să facă compromisuri și într-un moment de altruism?, de slăbiciune? intervine și este prins în joc, un joc extrem de
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
și marile ei sensuri. O ultimă mostră: "Două chestii mi-au atras atenția în ultimul timp. Foarte interesant și trist mi se pare că pe toți ostatecii din Irak îi răpesc de obicei indivizi fioroși de genul Spaima Nisipului, Vulpea Deșertului, numai pe ai noștri i-a răpit unul - Mitocanu. Punctul be. Mă uit la copiii de clasa a opta, care dau acum capacitatea, au ceva nedefinit, neformulat, parcă sunt încă asexuați, vorbesc o tentativă de limbă doar, ceva indescriptibil, pot
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
ne e menirea, care condiția/ în zumzetul acesta îngrozitor, în invazia muștelor/ verzi și grase și mari cât pumnul,/ n-aș ști prea bine, bunul meu prieten.// De pretutindeni,/ cartea detună ca o planetă nouă, ca o mare dragoste/ în deșert." Necesitatea separării de biografie și de tentațiile observației directe e, din acest moment, evidentă. Pentru receptarea justă a unui volum șerpuitor ca Intrarea în casă și deopotrivă pentru o lectură proaspătă a operei lui Flora. Începând cu Iedera din 1975
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
apelat la tânărul prozator de la Iași Florin Lăzărescu, el preconizând dărâmarea din temelie a Uniunii și nu doar atât: pe locul rămas gol să se toarne sare, spre a nu mai răsări nimic asemănător cu ce a fost. Mai bine deșertul. Acum i-a venit rândul să se pronunțe altui scriitor tânăr, Adrian Schiop. La fel de radical el crede că U.S. trebuie "să dispară, nu să se reformeze". Un congener al acestora. Caius Dobrescu, este repetitiv și sinistru când reproșează USR că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
să exiști. Rostul tău piere. Atunci te gîndești la neființă. Nu pot să nu citez dintr-o carte a lui Nicolae Balotă, pe călugărul Fredegisius din secolul nouăsprezece scriind despre nimic și tenebre: Nonexistența e ceva atît de jalnic de deșert și de groaznic încît nu pot fi vărsate îndeajuns de multe lacrimi asupra unei stări atît de triste." Lumea lui Aureliu Manea, destinul său asumat și parcurs demn este încărcată de sensuri și profunzimi care ne scapă. Acolo unde se
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
sărăcia de fond a acestei viziuni sexualiste sans rivages, a acestei căderi în golul nu doar al lascivității absolutizate, ci și în cel al unei scriituri standardizate, paupere prin monomanie lexicală. întrucît libertinajul excesiv al spiritului disimulează nu o dată un "deșert al amorului", cum spunea Mauriac, vitregit de latura sa spirituală, de noblețea nuanțelor sale practic infinite ce se pierd între vectorii triadei erecție-copulație-orgasm. O bună parte a erosului însuși e sacrificată prin limbajul tip inscripție de vespasiană. Ceea ce se cîștigă
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
forme de divertisment din ce în ce mai abjecte, întâlnirea cu un spirit calofil, format la școala marilor înțelepți, capabil oricând să-ți explice subtilitățile filosofiei antice grecești sau marile adevăruri ale Bibliei este precum descoperirea unui izvor cu apă rece și cristalină în mijlocul deșertului. Citind însemnările lui Constantin }oiu, pur și simplu te simți mai bogat: câștigi în planul cunoașterii propriu-zise, dar și în modul de a privi și a înțelege lumea.
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
zi, înaintea mea. Astăzi sunt de acord că nomen est omen. Iar Catarina găsea că, fiind Sfântul Sebastian martir al Creștinătății, regele omonimul meu s-a simțit probabil obligat să se arunce într-o absurdă bătălie contra arabilor, în plin deșert, în luna august, sub un soare de patruzeci de grade. Cu rafinamente care-ți dădeau fiori, Catarina descria masacrul suferit de armata lusitană, ce cuprindea mii de mercenari veniți din diferite țări. Văzându-mă chinuit de o ursită atât de
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
da din suflet, Dar mulți așteaptă o simfonie, nu doar un sunet. Uităm să respectăm ce avem mai de preț: În loc de iubire oferim mizerabilul dispreț! Aplec ochii în pământ, îndur, sper și aștept... Este secetă de armonie de parcă ar fi deșert... Prea mult suferă unii având o viață risipită în chinuri, Pe când alții au multe agoniseli față de cele necesare... Plăceri îndelungate sau lacrimi curgând ca infinite râuri? Viață saturată sau o clipă interminabilă ce doare? Încă... Și încă un oftat ce-
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
iar regizorul și-a alcătuit filmul pe trei niveluri. Unul este cel al foștilor angajați ai postului și a celor care prin intermediul lor și-au făcut auzită "vocea" venită din marasmul totalitarismului comunist, o voce care nu se disipa în deșert. Postul ajunge la o audiență excepțională de 65% din populația de aproape 24 de milioane a țării, iar în ultimii ani ai dictaturii ceaușiste, lectura cărții Orizonturi roșii a generalului Pacepa, cu amănunte vitriolante despre impostura cuplului prezidențial și a
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
creată acum în Italia, în ceea ce ne privește pe noi românii, o astfel de legitimare ca națiune prin valorile noastre culturale, nu la inițiativa guvernanților români - care găsesc altfel de căi pentru elucidarea mizeriei, prin eventuale cumpărări de "gulaguri" în deșert -, ci la cea a unor italieni, profesori la o universitate din peninsulă, ne putem da ușor seama că evenimentele iscate de pegra societăților în consonanță cu politicienii vremii sunt de mai mare rezonanță decît cele provocate de o elită care
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
Daniel Cristea-Enache Se vede un fir testamentar, cu tonalitățile specifice, în ultimele cărți ale lui Octavian Paler: de la Deșertul pentru totdeauna (2001) la Autoportret într-o oglindă spartă (2004) și de la Convorbirile apărute curând după dispariția scriitorului la recentele Calomnii mitologice. Autorul nu s-a ferit, în general, să se distribuie în eseurile sale romanești ca personaj; și inclusiv
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
bea vin negru/ și să nu te-mbeți să nu îngheți să nu putrezești nici în aer nici în pămînt/ tu poți să scrii scrisori către prietenii morți direct pe zidul plîngerii de la ierusalim/ tu poți să trăiești în miezul deșertului o mie de ani fără umbră și fără apă" (ibidem). Beat, asemenea lui Salvador Dali, de energiile ce-l animă, N. Tzone își salută "nebunia" și își etalează în continuare performanțele: "exersez cu succes mersul în degete voi deveni curînd
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
septembrie, cînd cele mai bine vîndute au fost steagurile americane și armele automate? - referința nu e cu totul întîmplătoare datorită cîtorva clues pe care regizorul ni le pasează discret. Kirmani este de origine arabă, moare pe 11 și nu în deșertul Kalahari, ci chiar în centrul orașului, și nu noaptea, ci ziua în amiaza mare. Oricum, Erica pare să fie într-o transă posttraumatică din care nu reușește să evadeze, regimul diurn al poveștii se schimbă cu unul nocturn, coșmaresc, iar
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
și de moderat"; Un fel de idile exotice și cu substrat tragic sînt Florile Bosforului, culegerea incontestabil cea mai rezistentă a lui Bolintineanu, deși lui Călinescu, unul dintre cei care au reimpus atenției pe poet, după o lungă traversare a deșertului, i s-a părut că ele sînt nesatisfăcătoare, atît prin lexic cît și prin senzații"; "în definitiv, erotica lui Bolintineanu, asupra căreia Călinescu a aruncat un discredit ce se dovedește durabil, are meritul de a fi reînnoit anacreontica din generația
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
niciodată, din cîte știu, să se declare nemulțumit de reacțiile publicului. Și nici nu s-a omorît cu firea să-și analizeze și să-și justifice eșecurile. A mers înainte ca un fel de Moise al muzicii de operă prin deșertul tot mai răspînditului dezinteres contemporan față de această veche religie, cu deosebirea că nu și-a îngăduit vreodată să se înfurie pe cei care l-au urmat pe acest drum. Devenise un patriarh pe care nu-l interesau însemnele puterii sale
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
bineînțeles, să-l atragă. Televiziunea trebuie să fie un spectacol non-stop al existenței umane. Un super-serial cu șase miliarde de personaje care: ară pământul, primesc premii Nobel, fac dragoste, iau parte la războaie fratricide, pictează îngeri, mor de sete în deșert, zboară în cosmos. Tot ceea ce înseamnă ceva pentru oameni, tot ceea ce este îmbucurător, dureros, alarmant sau dătător de speranță pentru ei trebuie să-și găsească locul pe dreptunghiul de sticlă luminiscentă. Emisiunile culturale ar putea fi unul dintre cele mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
a istoriei și, prin aceasta, mult mai profund și mai trist. Tu Ya De Hun Shi (Căsătoria Tuyei, China, 2006) de Wang Quanan este un film construit în jurul unui singur personaj, Tuya, silită de împrejurările dificile ale unei vieți în deșert să se recăsătorească. Frumusețea peisajului arid lasă loc frămîntărilor mamei și soției, și a unei umanități care se adîncește treptat ca și peisajul spre un orizont indefinit. În schimb, în London to Brighton (Londra-Brighton, Marea Britanie, 2006), Paul Andrew Williams a
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
poet chinuit de insomnii, iar prietenul monegasc îi pune, într-o scrisoare, cam același diagnostic: "ți-ai făcut din angoasă și durere/ un cifru de existență ("nenoroc de existență"/ cum subliniezi cu aldine)/ iar singurătatea ta orgolioasă e ca/ un deșert unde nu crește nimic"... Salvarea? Mai întâi de toate, o inalterabilă luciditate, cu reflectarea calmă și minuțioasă a dezastrului. Iar apoi, refugierea în spații ocrotite, ferite de toxinele realului. Nimic mai firesc ca lecturile de căpătâi să fie cele din
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
pe creier cu șamponul rețetelor de succes în nouă pași, crede că are -, relevă miza secretă a acestei călătorii inițiatice, împăcarea cu sine și redobîndirea bucuriei de a trăi. Filmul ne reamintește că există oaze de umanitate într-un mare deșert pe care-l formează chiar semenii noștri și că există o micuță rază de soare pentru fie-care.
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]