8,244 matches
-
Furdui, și Ion Focșa, și Eusebiu Ștefănescu... Cartea lui Candid are ceva în plus: acribia consemnării; și hazul dement; și, mai ales, răbdarea diaristică! Revin la acea reprezentație blestemată cu comedia lui Caragiale: un mare și charismatic actor vroia să debiteze textul unui alt mare creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără o regulă stabilită: spectacolul curgea, dar greu. Partenerii lui erau siderați. Poate vă amintiți prima scenă în care apare Chiriac; textul este arhicunoscut. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lui Creangă efortul creator. Când spunea anecdote pe la ședințele Junimii, era foarte degajat, povestea cu vervă, firesc, fără efort, însă atunci când era pus în situația de a scrie, avea o mare responsabilitate, așa cum mărturisește Eugen Simion: „Scriind greu, Creangă, care debita atât de ușor anecdote, avea respect și aproape teamă de cuvântul scris. Apropierea ce s-a făcut de Flaubert ăcunoscut scriitor francez - n.n ) nu e fără temei-. Și, fiindcă suntem la prima parte a operei, este cazul să amintim
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
într-o conversație normală. Puteți să încercați: după ce ați ascultat la televizor în acest fel, stingeți aparatul și ascultați ce se vorbește în camera dumneavoastră. Veți constata că ritmul este mult mai lent. Anumite posturi de radio de informație continuă debitează cuvintele într-un ritm accelerat ca și cum ar fi o garanție a calității. În afara funcției excitatoare a imaginilor descrisă în subcapitolele 7 și 35 din carte, se pare că debitul ridicat al cuvintelor este o caracteristică a anumitor media într-o
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ar fi fost înregimentat în mișcarea legionară. Adevărul este că a scris câteva articole cu reflecții apropiate de ideologia legionară, dar n-a fost niciodată integrat în Garda de fier. Acuzațiile formulate de Alexandra Laignel-Lavastine se bazează pe informațiile false debitate de o altă autoare, Adriana Berger, fosta secretară particulară a lui Mircea Eliade, după moartea căruia i-a devenit o vehementă detractoare, prin articolul Fascism și religie în România, publicat în 1989, care s-ar fi bazat pe cercetarea dosarelor
Comentarii despre Mircea Eliade by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/8649_a_9974]
-
Joris Ivens, care încercau să demonstreze că filmul documentar este o formă pură de artă. În tinerețea mea, orgoliile erau atât de mari, încât spuneam că oricine poate face un film jucat, să iei doi actori, să-i pui să debiteze niște replici și să filmezi acest lucru, pe când să scoți sens dintr-o multitudine de evenimente reale, asta-i cu adevărat artă. Sigur, lucrurile nu stau chiar așa, dar pe vremea aceea așa gândeam și nu eram singurul. Un artist
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
simplu. A trebuit uneori să scurtez mult din comentariu. La început mi s-a părut că este imposibil, dar de fiecare dată am reușit să mă exprim mai scurt și mai simplu. Uneori se abuzează de răbdarea spectatorului, i se debitează de trei ori mai multă informație decât ar trebui, chiar și în situații puțin importante. Nu pot să-mi explic de ce se face această greșeală. Trebuie să te reduci la esențial sau ceea ce crezi că este esențial, să scoți toate
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
că promovează o „știință materialistă“, că luptă împotriva acelei orientări idealiste și metafizice din știință care fusese promovată de Mendel, Weismann și Morgan. Este evident că fără acordul și încurajarea autorităților, a lui Stalin însuși, nu s-ar fi putut debita asemenea enormități. Ținând seama de faptul că aprecierea oficială a operei lui Darwin era preponderent pozitivă, grupul Lîsenko a decis să-și intituleze orientarea - „darwinism creator“. În realitate, grupul susținea puncte de vedere incompatibile cu bazele teoriei lui Darwin. Cele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
puteau lipsi nici tovarășele devotate cauzei, iată ce a scris Bighiu: „...au luat cuvântul prietena Nuța Pricope care s’a adresat tinerelor fete (cu ce anume?, n.n.) precum și prietenul Rășescu Constantin care s’a adresat tineretului vasluian (ce minciuni a debitat și acest tov., nu vom afla, probabil, niciodată, n.n.)”. Pentru ca treaba să nu fie considerată a fi de mântuială și, mai mult de atât, pentru a-și justifica lefurile grase și traiul de nabab, iată ce mai comiseseră tinerii „progresiști
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
ziua de 1 Mai>> și <<De ce nu s’a transformat seceta într’un dezastru național>>”. Ne am fi bucurat dacă am fi găsit cusută la dosar „teza” referitoare la dezastrul național „evitat” de comuniști pentru a readuce în actualitate minciunile debitate de aceștia relativ la acest fenomen tragic. La punctul 5 din „raport” am găsit o știre interesantă: „...nu avem un ziar local unde să ne popularizăm acțiunile noastre”. Prin urmare, publicația locală „Vreme Nouă” dispăruse din peisajul publicistic după ce-și
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
căutat să’l lămurim până la urmă am constatat la el lipsă de nebunăvoință (??, n.și subl.ns.)”. Ce a urmat? Probabil și acest „neadaptabil” a fost pus sub supraveghere. Problema neprezentării la plictisitoarele și agasantele ședințe „de partid” unde se debitau teorii fără conținut dar cusute cu multă ață roșie, i-a chinuit foarte mult conștiința tov-ului Olaru N. odată ce nota cu multă obidă următoarele: „...la ședințele noastre de tineret nu a participat Secretarii organizațiilor de bază a Partidului deoarece au
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
responsabilitate implementarea măsurilor privind menținerea unor standarde optime de igienă publică, în toate sferele de activitate ale orașului. Erau inspectate periodic toate unitățile productive din Bacău, stabilimentele de prostituție, orfelinatele, unitățile de învățământ, localurile în care se fabricau sau erau debitate alimentele și băuturile etc. În urma acestor inspecții, medicul de oraș înainta primarului rapoartele de calitate, ce urmau să fie analizate în funcție de normele impuse de Regulamentul igienico-sanitar al comunei sau de Regulamentul pentru industriile insalubre. În sprijinul serviciului sanitar comunal, începând
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Citind acest raport, credem că acest document a fost trimis șefilor supremi și datorită faptului că în ziua de 23 a acestei luni, tocmai se aniversau 3 ani de la lovitura de stat orchestrată de regele Mihai I. Luna august a debitat cu un „meeting”, potrivit obiceiului timpului, despre care secretarul general al CDE Vaslui a scris următoarele: „În ziua de 6 august 1947, C.D.E.-ul a organizat un mare meeting în școala <<Assey Tow>> la care a participat, din partea Comitetului Central
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
legea de asociere. Scrierea relațiilor cu precizarea celor trei elemente definitorii pentru o funcție, este utilă și înseamnă rigoare științifică. Oportunitatea, cum anume și în ce loc să se facă acest lucru rămâne un subiect deschis. Exemplul 1 - Puterea P debitată de o sursă este determinată de tensiunea electromotoare a sursei, de rezistența internă r a acesteia și de rezistența R a consumatorului; domeniul, codomeniul și legea de asociere sunt în acest caz: Exemplul 2 - masa unui corp este determinată de
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
târziu (în Franța, spre sfârșitul secolului al XIX-lea). Sunt țări, în Europa de Nord, de exemplu, unde această repartizare a funcțiilor și locurilor face încă obiectul unor discuții. Sub aparențele ei pozitiviste (și uneori tocmai în virtutea specializării ei), istoria artei a debitat multă vreme o Revelație, de două ori dogmatică: prin prejudecăți și prin ignoranță. Până de curând, École du Louvre era o facultate de teologie profană. Sanctuar al unui Dumnezeu unic: Arta, substantiv singular. Prin tradiție, artele sunt etnologice sau chiar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a fremăta, a fi plin, încărcat”) și la zevs „atotfăcătorul, zămislitorul”. A blestema este cuvânt compus (bles tema), cum rezultă din lat. blasphemo, vgr. βλασ-φημέω „a huli, a cleveti”. Prima parte este în lat. blato „flecar”, blatio „a spune, a debita”, alb. flas „a vorbi, a pronunța (cuvinte), a bârfi, a vorbi de rău”, rom. a flecări. Partea a doua este în vgr. φημη, φαμα „cuvânt (fanatic), profeție”, lat. fama „zvon, renume”, rom. faimă. În felul acesta, chiar dacă blestemul nu poate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ejecția de lapte, sinergismul cu prolactina fiind indispensabil lactației normale. Pentru ca glanda mamară să asigure secreția lactată normală în perioada de alăptare, este necesar să se dezvolte corespunzător în timpul sarcinii sub influența hormonilor estrogeni și progestativi, iar ulterior hipofiza să debiteze cantități suficiente de prolactină și oxitocina, în vederea întreținerii activității sale secretorii la un nivel suficient de ridicat. În timpul sarcinii, oxitocina având perioadă de înjumătățire scurtă (3 minute), este inactivată rapid de o oxitocinază plasmatică. Odată cu ajungerea sarcinii la termen, activitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
împotriva cărora, în viață, omul încearcă să se apere. Ea este școala viciului. Ia aminte și judecă. Când cei mai buni dintre noi aud din Homer sau din vreun alt poet tragic cum îl imită pe eroul întristat, cum se debitează o lungă tiradă de gemete sau când i se cântă nefericirea lovindu-se în piept, știi că simțim plăcere, că acceptăm să-l urmărim cu simpatie și că admirăm serios talentul poetului care ne face să simțim astfel cele mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mișcările pe care i le cere celălalt, astfel încât să facă pe toată lunea să creadă că erau deja înțeleși. Nu același lucru se întâmplă cu un actor care joacă numai din memorie: el nu intră niciodată pe scenă decât ca să debiteze cât mai repede ce-a învățat pe de rost și de care este atât de preocupat, încât, fără să ia seama la mișcările și gesturile camaradului său, își vede de drum, într-o furioasă nerăbdare de a se elibera de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cât vei fi de sărăcăcios și de slab. Vei vărsa lacrimi degeaba, vei fi ridicol, o să se râdă. Nu vei juca o tragedie, ci un bâlci tragic. Crezi dumneata că scenele din Corneille, Racine, Voltaire, chiar și Shakespeare, se pot debita cu vocea dumitale de conversație și pe tonul folosit la gura sobei? Și nici întâmplarea spusă la gura sobei cu emfaza și gura larg deschisă ca la teatru. (...) Dar o experiență pe care ai repetat-o de o sută de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
De aici, această poză continuă, această umflare a comediantului care are o nevoie irezistibilă de a ieși în față. Dacă vorbește, dacă ascultă, aruncă ocheade publicului; dacă vrea să scoată în evidență o bucată, se apropie de rampă și o debitează ca pe un compliment. Intrările, ieșirile sunt măsurate, și ele, ca să iasă în evidență. Într-un cuvânt, interpreții nu trăiesc piesa; o declamă, încearcă să-și scoată din ea fiecare un succes personal, fără să se preocupe câtuși de puțin
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
alte cuvinte, comicul din această celebră schiță caragialiană satisface toate definițiile care esențializează fie teoria contrastului, fie pe cea a superiorității, fie pe cea a relaxării. În același mod se poate găsi o ilustrare a definiției lui Kant în ,,aforismele" debitate de Mitică, în ,,culmile" impregnate de umor spiritual, ca să nu mai vorbim de ,,farsa" Conu Leonida față cu reacțiunea, bazată pe acest procedeu al eliberării după o încărcare a tensiunii psihice, prin lămurirea derizorie care declanșează brusca decomprimare. Henri Bergson
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acest summum ipostazial al obiectivărilor literare în diacronie. Conu Leonida, de exemplu, este conceput ca sinteză a trei vechi tipuri comice originare în mimusurile grecești și în atellanele romane, preluate în commedia dell'arte: Senex, il Dottore și Pappus. Inepțiile debitate cu seninătate ("dacă e republică, nu mai plătește nimenea bir"), confuziile (revoluția cu reacțiunea apoi zaiafetul cu reacțiunea), sentințele stupide din domeniul medicinii (celebra definiție a "fandacsiei"), mania oratorică, veselia absurdă etc. fac din acest personaj un "strămoș al lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumea lui Caragiale este posibilă, și chiar nuvele sale fantastice creează un univers în care incredibilul este foarte apropiat de probabil. La Eugen Ionescu, în schimb, irealul a invadat realul și orice distincție între cele două planuri este anulată. Absurditățile debitate de Cațavencu, nonsensurile lui Farfuridi, aberațiile conului Leonida nu pun problema veridicității lor, iar personajele, deși grotești, caricate, schematice, pot găsi corespondenți recognoscibili în realitate. Lumea ficțională a lui Eugen Ionescu este, pe de altă parte, perfect autonomă. Fiecare replică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acționate de forțe nevăzute și incompatibile cu intenționalități intime. Se dezvăluie astfel acel gol existențial și acea nuditate sufletească despre care vorbea Ibrăileanu, ilustrată semnificativ prin orbecăiala absurdă a Conului Leonida sau prin "nongândirea" reflectată de tiradele vide de sensuri debitate de Farfuridi și Cațavencu. Trecând în revistă o posibilă tipologie a personajelor farsei tragice moderne, Romul Munteanu constata: "Aruncat pe un traiect existențial fals, în care valorile degradate sau false apar ca un superlativ al vieții, personajul din farsa tragică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a lui Marin Sorescu. În privința celui dintăi, piesele într-un act de tipul Neguțătorul de ochelari (1928), Interpretări la cleptomanie, Patriotul, ilustrative pentru un comic al absurdului frust, găzduiesc hipotextul caragialian, dar anticipă meritoriu și procedee vădit ionesciene. Astfel, nonsensurile debitate de Acuzatul din Interpretări la cleptomanie, amintesc de prelucrarea caragialiană a snoavei populare din Minciună. Se știe că aici flăcăul cel isteț reușește să doboare "jumătatea de om" ucigașă prin puterea minții, exploatând în fapt, paradoxul, nesesizat de acesta, din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]