850 matches
-
trimite spre o persoană specială, inteligentă; dacă linia capului este palidă, arată o personalitate lipsită de acuitate; linia capului dacă linia capului este roșie, arată o personalitate cu atenție slabă; dacă linia capului este lungă, arată o personalitate cu imagine debordantă; dacă linia capului este groasă, arată o personalitate cu o gândire dinamică, rațională; dacă linia capului este subțire, arată o personalitate indecisă; dacă linia capului este are o bifurcație, arată o personalitate adaptabilă; dacă linia capului este o linie simplă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Lupu. Nu-i sesizați esența, substanța cu totul particulară a individualității ei. ― Probabil că nu vă înșelați. ― Mă întreb cum e posibil? Are un farmec greu de definit poate, dar care te reține imediat. Intră grație aici, sensibilitate, o feminitate debordantă, fără nimic agresiv, fantezie și o tinerețe înduioșătoare. Coborî privirea: Colegul dumneavoastră mi-a spus că pentru moment n-o voi putea vedea. ― Chestiune de câteva zile, preciză maiorul. V-aș fi recunoscător dacă în acest interval nu veți încerca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plutonier și să ajungă la cel de colonel, parcurgâmd un traseu continuu ascendent, până la funcția menționată mai sus. In al doilea rând, a conșiderat că este de datoria sa, ca în acest mod, și în această perioadă, cu o infracționalitate debordantă, să atragă atenția cititorului că un plus de de precauție poate deveni, uneori, bariera dintre normalitate și nenorocire și, de ce nu , dintre viață și moarte. Relatarea șimplă, fără pretenții academice, cu întâmplări ce ne cufundă în farmecul copilăriei de altă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
comediei mute, ca și la vârsta arca dică a desenului animat hollywoodian. Pentru cei ce au înclinația unei călătorii în timp, la bordul uneia dintre mașinile ciudate ale profesorului Belpomme, viața celor doi prieteni/dușmani evocă grația ludică și fantezia debordantă a peliculelor lui Mack Sennett, dar și vivacitatea demonică a lui Donald Duck sau Woody. Banda desenată este, odată cu Pif și Hercule, nu numai ocazia de a experimenta antropomorfizarea animalelor, dar și spațiul în limitele căruia verosimilul este suspendat. Ceea ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ai universului lor sunt gata să le ofere privilegiul de a se juca cu noile lor creații. Totul arată la fel de inocent ca în ziua în care s-au născut. Și dacă Pif și Hercule sunt campionii comediei ce are energia debordantă a unei pelicule cu Louis de Funès, Teddy Ted sau Capitaine Apache sunt emblemele unui spațiu pe care banda desenată nu îl poate ignora. Vestul sălbatic devine locul în care sunt plasate dilemele eroilor sau cavalcadele la capătul cărora se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
scuti de efort, Zeliha Încuviință imediat din cap, poate chiar cu prea multă Însuflețire. — Și pentru ce anume veniserăți, domnișoară pacientă de la ora trei? Zeliha reuși să ignore absurditatea Întrebării. Știa deja prea bine că tocmai acea veselie feminină necondiționată, debordantă Îi lipsea teribil În viață. Unele femei erau zâmbitoare consacrate; zâmbeau cu un simț spartan al datoriei. Cum poate Învăța cineva să facă Într-un mod atât de natural un lucru atât de nenatural, se Întreba Zeliha. Dar alungând Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să cadă. Ochii recepționerei s-au făcut mai Întâi mici, apoi s-au deschis larg, iar zâmbetul de pe chipul ei a dispărut fără urmă. Zeliha nu se putu abține să nu se simtă ușurată. Până la urmă, veselia aia feminină necondiționată, debordantă scosese la iveală din adâncul ei o latură răzbunătoare. — Am programare... spuse Zeliha răsucindu-și o buclă pe după ureche și lăsând restul părului să-i cadă pe umeri ca o burka neagră și groasă. Ridicase capul, scoțându-și În evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Shushan? a Întrebat mole Armanoush. Vreau să vorbesc cu bunica. Abia În momentul ăla Barsam Tchakhmakhchian s-a hotorât să-i spună. Încă de seara târziu mătușa Zeliha se plimba În sus și-n jos prin cameră, cu o energie debordantă, pe care nu știa cum s-o stăpânească. Nu-i putea mărturisi nimănui din casă cât de prost se simțea și, cu cât Își Îngropa mai mult sentimentele, cu atât se simțea mai prost. Mai Întâi s-a gândit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mă plictisește de câteva ore, spuse el vesel, arătând spre amicul său Paul, un tip Înalt, brunet, cu nas lung, acvilin, și o privire opacă. Era și timpul să schimbăm subiectul. Energia pe care o degaja David era atât de debordantă și zâmbetul său atât de cuceritor, Încât femeile Îl plăcură imediat. Paul era Îmbrăcat destul de normal, dar David purta ostentativ un costum Îngrozitor de cowboy. — Ce costum... interesant aveți! zise Diane, ca să spargă gheața. — Creație proprie! răspunse el mândru. Destul de neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
MD, cel care, dintre noi toți, are cele mai mari șanse de a sfîrși aidoma.“ Glumițe rasiste și obscenități alese despre sexul femeilor abundă În poezioarele și caricaturile din revistă. Conținutul newsletter-ului actual este cu mult mai reținut, dar sinceritatea debordantă a membrilor este Încă acolo. În primul număr pe anul În curs Wakefield găsește un comentariu satiric semnat de Comisarul pentru Prezervarea Siturilor Istorice despre cumpărarea casei istorice vecină cu cea a lui Wakefield. „Bunul nostru prieten P. a achiziționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Rimbaud, Lautréamont și Marinetti: cu ocazia apariției volumului Zeii trec, D’Annunzio rămîne al acestuia din urmă, cronicarul Viitorului (coincidență onomastică... futuristă!) publică un articol despre „campionul versului liber, de o sinceritate împinsă pînă la brutalitate, senzual, cu o imaginațiune debordantă”. Atmosfera de emulație simbolistă din redacția ziarului, dezbaterile la care luau parte scriitorii și artiștii simpatizanți, disocierile între decadentism și simbolism, contactul cu colecțiile revistelor franceze postsimboliste Akademos și La Plume, cu literatura unor autori „revoluționari” precum Whitman și Gorki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o Întrebă Maja. — Bineînțeles! râse spaniola. Ești mama Camillei. Numele acela o pălmui. Camilla nu voia să se Întoarcă acasă după petrecere. Continua să vorbească despre tatăl lui Kevin Buonocore. Zicea lucruri oribile, fără sens. Întotdeauna a avut o fantezie debordantă, Camilla. Îi pusese o mulțime de Întrebări nebunești, voia să știe dacă și Elio ucisese pe cineva, dacă are gloanțe În pistol, dacă are o pușcă de război și unde o ține ascunsă, și dacă m-a luat vreodată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe dumnealui. BĂRBATUL CU ZIARUL: Cum vreți. Da’-i infinit mai bine... (Pauză, Fiecare așteaptă într-o stare de paralizie, oarecum înfrânți. Treptat expresia feței BĂRBATULUI CU ZIARUL se transformă, urcând de la o mină victorioasă și regăsită spre o suferință debordantă.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Scoțându-și cocoloașele de vată din urechi, către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Aveți dreptate... Cam foșnește... Ne-ar trebui niște antifoane autentice. BĂTRÎNUL CU BASTON: Orice antifoane ți-ai pune... Nu asta-i problema. Dumnealui e plătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îl privea cu o indiferență superioară. Gândi că îl privea nu era o formulare fericită. Nu... Magicianul tăia din el cu privirea, parcă ar fi dorit să facă un sandviș cu felii dintr-un scriitor ratat, he, he!, ce imaginație debordantă ai, demnă de o cauză mai bună... Simți pe umeri mâinile Magicianului. Nu-și dăduse seama că se ridicase de pe fotoliu și se apropiase cu pași neauziți. Din prima clipă avusese senzația că Magicianul plutea, nu mergea, plutea prin încăpere
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
secolului trecut. Arareori, reușeai să-l abordezi. Atunci, ți se revela un om deschis, chiar pasionat, plin de Înflăcărare și cu multă energie spirituală. Își susținea convingerile de excelent român cu aplomb, cu hotărâre și, uneori, cu umor specific moldovenilor. Debordanta-i energie intelectuală și uimitoarea-i volubilitate te Îndemnau să te Întrebi cum ai putut crede despre dânsul că-i tăcut ca un sfinx. Însă, cel mai adesea, profesorul se strecura discret pe ulițele satului, evitând orice comunicare, cu excepția salutului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la 48 de ani, Grigore Caraza reprezintă o adevărată legendă vie a românilor, cu atât mai mult a nemțenilor. În prezent locuiește la Piatra-Neamț și, În ciuda anilor foarte mulți În care a Înfruntat regimul comunist, continuă să fie o prezență debordantă, realistă și un patriot desăvârșit.” Socotim că, acum, este momentul de a Începe să ne referim numai la carte, analizând-o. Se cuvine să precizăm, Întâi, că titlul inspirat „Aiud Însângerat” ni se pare cât se poate de potrivit și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
același timp, greu și una, și alta, mai ales ultima. Asta pentru acordurile primei părți, dumnezeiești. Pentru ceea ce urma, un vîrtej infernal, alți muzicanți, la fel de iscusiți dar atinși de păcate, de plăceri, chiar aflați după un pahar-două de vin negru, debordanți, cu gîndul la Margaretele lor năbădăioase și nerăbdătoare. Epuizați, după o vreme, ar fi aruncat viorile, tromboanele și clarinetele, ar fi spart toba, s-ar fi dus În lumea largă, lăsînd În urmă, nădușiți, unul În brațele celuilalt, un alt
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trei săptămâni s-a urcat într-un TIR găsit de ocazie care se îndrepta spre capitală. Ținta lui era Gara de Nord iar șoferul va face un mic ocol să își lase noua cunoștință în preajma gării. Omul a fost încântat de veselia debordantă ce a întrezărit-o în tânărul acela drăguț, care nu s-a sfiit să-i dezvăluie că timpul irosit la lucrările de pe podul unde fusese repartizat să dea cu lopata, îl considera pierdut după cum trebuia să facă obligatoriu și în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pot suporta astfel de experiențe până la sfârșit. Există totdeauna o primejdie serioasă în menținerea unor conținuturi care se cer obiectivate, în închiderea unei energii cu tendință de explozie, deoarece poți atinge un moment când nu mai poți stăpâni o energie debordantă. Și atunci prăbușirea rezultă dintr-un preaplin. Sânt trăiri și obsesii cu care nu se poate viețui. Nu este atunci o salvare în a le mărturisi? Experiența teribilă și obsesia îngrozitoare a morții, atunci când sânt păstrate în conștiință, devin ruinătoare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e frică de luminile din el. Forma nebuniei este determinată de condiții organice și temperamentale. Cum majoritatea nebunilor se recrutează dintre depresivi, este fatal ca forma depresivă să fie mai frecventă la nebuni decât stările de exaltare plăcută, veselă și debordantă. Este atât de frecventă melancolia neagră la nebuni, încît aproape toți tind spre sinucidere, o soluție atât de grea până nu ești nebun. Aș vrea să înnebunesc într-un singur caz. Când aș ști că aș ajunge un nebun vesel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
formelor vitale nu se însumează într-o convergență transvitală sau într-o intenționalitate transcendentă, ci se realizează într-un ritm nebun, în care nu poți recunoaște altceva decât demonia devenirii și a distrugerii. Iraționalitatea vieții se manifestă în această expansiune debordantă de forme și conținuturi, în această pornire frenetică de a substitui aspecte noi celor uzate, fără ca această substituire să însemne un plus apreciabil sau o însumare calitativă. O relativă fericire ar simți omul care s-ar abandona acestei deveniri și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
numai existența ca obiectivitate sensibilă, ci și moartea. Astfel se explică de ce temerii de moarte, ce se manifestă la anumiți depresivi, interpretările curente nu-i găsesc nici o justificare mai adâncă. Cum se poate ca într-o vitalitate mare, uneori chiar debordantă, să apară frica de moarte sau cel puțin problema morții? Mirării acesteia, caracteristică mentalității curente, nu i se pot opune decât marile posibilități de înțelegere esențială închise în structura stărilor depresive. Căci în aceste stări, în care dualizarea cu lumea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
exterior corespondent felului ei specific sau să transforme acest exterior într-o viziune potrivită naturii ei. Căci există o corespondență intimă, în toate stările mari și adânci, între planul subiectiv și planul obiectiv. Ar fi absurd să concepi un entuziasm debordant într-un mediu plat și închis; dacă totuși s-ar întîmpla, aceasta s-ar datora unei excesive plenitudini ce ar subiectiviza întreg mediul. Ochii omului văd în exterior ceea ce îl frământă în interior. Cadrul este de cele mai multe ori rezultatul unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
melancolia cere un infinit exterior? Fiindcă este în structura ei o dilatare și un gol cărora nu li se pot stabili granițe. Trecerile de limite se pot realiza fie în mod pozitiv, fie negativ. Exuberanța, entuziasmul, furia etc. sânt stări debordante a căror intensitate sparge orice bariere limitative și crește dincolo de echilibrul normal. Este un avânt pozitiv al vieții, rezultat dintr-un plus de viață, dintr-un exces de vitalitate și dintr-o expansiune organică. În stările pozitive, viața trece dincolo de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tristețea nu explodează, nu irită pe om până acolo încît să zguduie elementele ființei. Nu este caracteristic că se vorbește de un oftat, de un suspin, de tristețe, dar niciodată de un strigăt de tristețe? Ea nu e o stare debordantă, ci una care se stinge și moare. Pentru nota diferențială a tristeții, este extrem de semnificativă apariția ei atât de frecventă după marile satisfaceri și împliniri vitale. De ce actului sexual îi urmează tristețea, de ce după o beție formidabilă sau după un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]