1,200 matches
-
numaidecât ușoară. Continuitate? mutație ușoară, cum o descrie Dubet (Dubet, 2003)? adaptare mai mult sau mai puțin dureroasă? Suntem impresionați, dincolo de toate, de stabilitatea, chiar reușita pe termen lung. Iar la început de secol XXI, contrar unui anumit discurs despre decadență cu mare succes în librării, adeziunea față de școala elementară este de acum masivă, la elevi fiind chiar în creștere. Și rezultatele chestionarului pentru adulți merg în același sens: 38% dintre profesorii de gimnaziu din afara ZEP consideră că relațiile elevi-cadre didactice
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Hitler (și a Japoniei), nu-și putea permite o altă perioadă de acalmie. Idealismul era înțeles acum nu numai ca o abordare greșită atunci cînd este dus la extrem (așa cum era și realismul, pentru Carr), ci și un semn al "decadenței finale a liberalismului", care nu și-a putut imagina un război legitim, fie el și împotriva fascismului (Morgenthau 1946: 68-71). Liberalismul a stat la originea unei boli care a tulburat gîndirea politică a Occidentului. "Catastrofele politice și militare din anii
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Critica clerului corupt, prefigurată în primele pagini ale capodoperei boccaccești, va fi reluată și în alte povestiri de-a lungul culegerii, oferind unele din cele mai savuroase imagini și situații, delectând cititorul, portretizându-i o societate guvernată de promiscuitate, de decadență.533 Ceea ce li se impută oamenilor Bisericii este tocmai neglijarea, dacă nu abandonarea totală, a voturilor monahale depuse de bună voie, o dată cu intrarea în cinul monahal sau cu primirea tainei hirotoniei: supunerea voii proprii în fața lui Dumnezeu sau a unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Introducere" Foarte apropiat de fenomenul divinatoriu prin Însăși funcția sa de preot la Delfi, Plutarh a dedicat acestui subiect două dintre cele trei „dialoguri pythice”, De Pythiae Oraculis și De Defectu Oraculorum 1. Acesta din urmă abordează problema - generală - a decadenței sanctuarelor oraculare, fenomen atestat istoric la Începuturile erei creștine și chiar ceva mai Înainte. De aici va porni o amplă dezbatere asupra agenților divinației (daimoni intermediari, pneuma - suflul profetic) care, „părăsind” unele sanctuare, ar fi provocat decăderea lor totală. Cel
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
care R. Flacelière Îl propune În favoarea datării sale: deosebirea radicală care ar exista Între inspirația profetică din De Defectu... și cele din De Pythiae.... Oracolul de la Delfi În vremea lui Plutarhtc "Oracolul de la Delfi În vremea lui Plutarh" Chiar dacă explicația decadenței oracolelor propusă de Ammonios În dialogul De Defectu Oraculorum nu este acceptată de către ascultătorii săi, depopularea Greciei era un fenomen real mai cu seamă În primul secol Î.Hr., care devenise chiar un exemplum al nestatorniciei lucrurilor pe lumea aceasta
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
poartă urmele unei distrugeri violente, Însă paguba nu a fost, fără Îndoială, decât parțială; barbarii au sfărâmat capitelurile, au scrijelit arhitravele și au știrbit coloanele...” 2. Strabon (9, 34), Cicero (De Divinatione, 1, 19) și Iuvenal (6, 553-556) notau semnele decadenței sanctuarului și ale tăcerii care Începea să-l Împresoare. Cicero consultase, totuși, oracolul În tinerețea sa (Plutarh, Viața lui Cicero, 5, 1). Chiar și În această perioadă sanctuarul de la Delfi primește totuși două daruri imperiale: e vorba despre un E
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a aceluiași secol, care se caracterizează printr-un spirit de „moderație ce Îngăduia admirația pentru trecut fără ca prezentul să fie disprețuit”1. E o trăsătură pe care o vom regăsi adeseori chiar În opera lui Plutarh: subiecte ca acela al decadenței oracolelor sau acela al predominanței prozei În oracolele contemporane ar fi putut foarte bine să provoace nu doar o privire nostalgică și plină de regrete față de gloria trecutului, ci și un sentiment al derizoriului generat de situația actuală. Nimic de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și 2. krasis - amestec, alcătuire sau temperament. Efortul său, mai cu seamă În cea de a doua parte a expozeului, constă În a pune În lumină acțiunea celor două tipuri de cauze În procesul oracular și, În special, În fenomenul decadenței oracolelor. Sursa explicită a acestei teorii este Platon, care a studiat „cu cele mai bune rezultate cele două feluri de cauze. Raportând la divinitate originea a tot ceea ce purcede din rațiune (logos), el nu neagă materiei atributul acțiunii necesare În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Critica clerului corupt, prefigurată în primele pagini ale capodoperei boccaccești, va fi reluată și în alte povestiri de-a lungul culegerii, oferind unele din cele mai savuroase imagini și situații, delectând cititorul, portretizându-i o societate guvernată de promiscuitate, de decadență.533 Ceea ce li se impută oamenilor Bisericii este tocmai neglijarea, dacă nu abandonarea totală, a voturilor monahale depuse de bună voie, o dată cu intrarea în cinul monahal sau cu primirea tainei hirotoniei: supunerea voii proprii în fața lui Dumnezeu sau a unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
imaginile apocaliptice ale unui spirit care nu se cruță nici pe sine. E conștient că relatările sale se vor constitui În portretul unui „degenerat și al unui decadent”. Mai mult, e un damnat care gândește În termenii degenerescenței și ai decadenței. Astfel surdinizate, aprecierile sale trebuie privite ca aparținând, În egală măsură, unui scriitor și unui personaj. Incomod pentru dușmani, el e la fel de puțin comod pentru puținii prieteni care i-au mai rămas. Teoretician al acțiunii, el e, În realitate, un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mobil, căreia Îi corespunde plăcerea de a fi lent și aproape imobil; melancolia de a nu fi Însurat și care se transforma, după despărțirile mele, În plăcerea de a nu mai fi; melancolia de a trăi Într-o țară a decadenței și care se transforma În plăcerea de a te bucura de atâtea rămășițe cruțate de urâțenia veacului; melancolia de a nu fi pictor sau poet și care se transforma În plăcerea de a mă Îndopa cu istorie; melancolia de a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
vorbește nici limba germană, iar elecțiunile afective ale spiritului său l-ar fi Îndreptat mai degrabă spre englezi și spre americani, decât spre acești barbari nordici. Dar aici e vorba de fatalitate, de atracția forței brute și conștiente: „Crezând În decadență, nu puteam crede În altceva decât În fascism, care este dovada decadenței, fiind rezistența conștientă la decadență, cu mijloacele determinate de către decadența Însăși”. Între atâtea amănunte aflate În mișcare, ca o stea fixă lucește palid speranța lui că, În Învălmășeala
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fi Îndreptat mai degrabă spre englezi și spre americani, decât spre acești barbari nordici. Dar aici e vorba de fatalitate, de atracția forței brute și conștiente: „Crezând În decadență, nu puteam crede În altceva decât În fascism, care este dovada decadenței, fiind rezistența conștientă la decadență, cu mijloacele determinate de către decadența Însăși”. Între atâtea amănunte aflate În mișcare, ca o stea fixă lucește palid speranța lui că, În Învălmășeala istoriei, nu-i va rămâne, ca soluție onorabilă, decât sinuciderea. Oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
englezi și spre americani, decât spre acești barbari nordici. Dar aici e vorba de fatalitate, de atracția forței brute și conștiente: „Crezând În decadență, nu puteam crede În altceva decât În fascism, care este dovada decadenței, fiind rezistența conștientă la decadență, cu mijloacele determinate de către decadența Însăși”. Între atâtea amănunte aflate În mișcare, ca o stea fixă lucește palid speranța lui că, În Învălmășeala istoriei, nu-i va rămâne, ca soluție onorabilă, decât sinuciderea. Oricum, nu ar suporta triumful evreilor, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spre acești barbari nordici. Dar aici e vorba de fatalitate, de atracția forței brute și conștiente: „Crezând În decadență, nu puteam crede În altceva decât În fascism, care este dovada decadenței, fiind rezistența conștientă la decadență, cu mijloacele determinate de către decadența Însăși”. Între atâtea amănunte aflate În mișcare, ca o stea fixă lucește palid speranța lui că, În Învălmășeala istoriei, nu-i va rămâne, ca soluție onorabilă, decât sinuciderea. Oricum, nu ar suporta triumful evreilor, pe care, la sfârșitul lui 1942
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
consecințele revoluției din decembrie 1989 determinase autorii să reia, în lecția următoare, o prezentare mai amănunțită a condițiilor de viață din anii '80. Ea începea, de altfel, cu ceea ce ar fi trebuit să fie concluzia: "societatea românească prezenta toate simptomele decadenței". Un studiu separat, despre "Opozanți și disidenți", relua reperele cronologice anterioare, cu detalii despre grevele minerilor din Valea Jiului (1977) și despre demonstrațiile de la Brașov (1987). Alte forme de protest au fost lăsate în anonimat. Cu minima explicație că ar fi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
an. Ca și în cazul Bulgariei, nici aici nu întâlnim o dată precisă pentru sfârșitul comunismului ungar, plasat totuși, în acord cu percepția general europeană, în anul 1989. Narațiunea a fost construită pe ideea prăbușirii iminente a regimului comunist, anticipând simptomele decadenței, ca și în alte manuale amintite. Remarcăm strategia neașteptată a autorului care a introdus, imediat după descrierea revoluției din 1956, un larg capitol despre evenimentele internaționale produse până în 1990, inclusiv despre "destrămarea lagărului socialist"50; după care a revenit la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
295 Cacofonia voluntară este, aici, un semn al văditei ironii auctoriale. 296 "Sterilitatea și opera comprimată", în Nicolae Balotă, op. cit., p. 293. 297 Irina Petraș, Curente literare, Editura Demiurg, București, 1992. 298 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, Editura Univers, București, 1995, pp. 233 și urm. 299 Ibidem. 300 Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999, p. 86. 301 Mihaela Constantinescu, op. cit., p. 48. 302 Ion Bogdan Lefter
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
deprimarea ulterioară a sensului divin din lumea religioasă greacă. În mod cert, susținătorii unei asemenea idei se aflau inițial în cercurile clasei culte; succesiva lor divulgare prin disputa cinico-stoică a avut efecte distructive asupra credinței altor medii mult mai populare; decadența religiei clasice grecești a fost facilitată și extinderile politice din bazinul mediteranean oriental. Perioada domniei diadohilor (323-146 a.Chr.) a dus la definitiva dizolvare a vechilor orașe-stat ale Greciei antice, contribuind la rândul ei la destrămarea cultelor religioase sprijinite până
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dus la dezlănțuirea unor persecuții religioase împotriva comunității lor, nu sunt străine intențiilor religioase, intenții care se regăsesc formulate diferit în interpretarea credinței ca religie de către aceștia. Conceptul de păgânism, interpretat în sens de absență religioasă ori de idee a decadenței religiozității antice, accentuează considerația insuficientă de care s-a bucurat tratarea acestei chestiuni în istoria cercetării. 4.3. Creștinii în viziunea lui Lucian din Samosata Lui Lucian din Samosata (125-180) îi datorăm un tratat despre istoriografie în care, vorbindu-ne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dispreț, după cum am văzut mai sus. Prin disprețuirea creștinismului, Iulian își propusese restaurarea imperiului pe baza tradițiilor păgâne, prin renașterea păgânismului lipsit de putere și în agonie, cu templele sale în bună parte închise, devastate și cu sacerdoții în plină decadență. Acțiunea sa era foarte dificilă. Păgânii, după implicarea directă a lui Constantin și a fiilor săi în viața creștină, erau deja în minoritate cel puțin în Orient, unde arătau indiferență față de lumea antică și se resemnară în fața istoriei favorabile creștinismului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lumi-na variabilelor religioase. Abordând analiza care urmează, cititorul trebuie să se raporteze mereu la faptul că aici, mai mult decât în alte domenii, valorile sunt, în același timp, idealuri. Ele sunt adesea trădate de comportamente, mai ales în perioadele de decadență. Dar tot ele sunt cele care inspiră reînnoirile și reformările. Valoarea care se află în centrul mesajului creștin este dragostea, care poate să ia diferite aspecte: generozitate, caritate, bunătate, grijă, împărtășire... și poate să inspire o serie de alte valori
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
societate se bazează pe constrângerea unor membri de către alții. Sursa: adaptat după Dahrendorf (1958) O versiune diferită în cadrul perspectivei sistemice o reprezintă teoriile ciclice de genul teoriei declinului occidentului a lui Spengler, în care civilizația e concepută ca fază de decadență a culturii; sau de genul teoriei circulației elitelor a lui Pareto. Ele înlocuiesc viziunea liniară a schimbării cu una ciclică, plecând de la ipoteza că viața socială se desfășoară conform unor modele repetitive. Această idee se bazează pe observarea unor fenomene
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
bază funcții ale spiritului uman -, Ratzel conform căruia cultura își are bazele în caracteristicile mediului geografic -, Frobenius (1985) cu teoria zonelor de cultură înțelese ca mătci ale "paideumei", ale unui suflet colectiv, supraindividual al popoarelor sau Spengler (1996) cu teoria decadenței culturii, în care civilizația ar fi ultima fază în evoluția acesteia. În România, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca reacție la liberalismul pașoptist inspirat de idealurile Revoluției franceze și preocupat de progres și reforme proiectate
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în configurarea personalității psihice, sensibile mai ales la "natură" și la sentimentele legate de ea: "trecutul muntean nu trezea într-însul nici un răsunet" "sufletul îi bătea la Iași, în cavoul trecutului moldovenesc; prăpastiile Râpei Galbene, lângă care se afla, și decadența târgului părăginit nu le vedea; peste dânsele aruncase podul selenar al imaginației lui aprinse". Memoria afectivă impune mai apoi "tranziția" firească de la istoria neamului la biografia personală (de la "rasă" la "individ"), până când Eminescu izbutește să și-o amintească pe Veronica
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]