1,473 matches
-
în biroul lui de la Oficiul de Investigații Criminale al Procuraturii, după un somn rapid, alimentat de prea mult Scotch. Pantalonii îi erau acoperiți cu confeti; echipa de stenografe a diviziei îi ștampilase ușa pe care scria OFIȚER EXECUTIV cu săruturi decadente ale rujului la modă. Etajul șase al Prefecturii arăta ca terenul devastat de după o paradă; Ellis Loew tocmai îl trezise când îi telefonase: să-l întâlnească împreună cu „altcineva” la Pacific Dining Car într-o jumătate de oră. I-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o plastică viitoare. In jocul simultan de prefaceri, nu știai dacă sunt născuți din literatură sau sunt înseși modelele din care literatura extremă se născuse. Baudelaire și Veiiaine, acum clasici la lectură, circulau subt mii de forme umane și omul decadent era omul normal, cel de toate zilele, pe care frații mai mari îl priveau încă cu mirare și care aștepta abia să devie clasic la rândul lui și să fie înlocuit. Subt aparențe întortocheate, suflete simple se trudeau să ducă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
risipa. Procesiunea trece prin oraș, apropiindu-se de platoul din fața acelui oribil palat, în formă de tort de mireasă. Este prima vizită pe care sir Wyndham o face la Fatehpur, iar vederea edificiului gigantic îi accentuează starea de rău. Construcția decadentă, îi provoacă frisoane. Pe măsură ce se apropie, ar putea să jure că pulsează. E ca o glandă. O uriașă excrescență roz. Minty o privește și ea, ținându-și cu o mână marginea pălăriei, ca să nu-i fie luată de vânt. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de foarfece de grădină. — Pe de altă parte, orhideele sunt înșelătoare. Orhideea Găleată atrage insecte cu mirosuri sexuale, le face prizoniere, apoi le dă drumul abia când sunt încărcate de polen. Dorințele musculițelor sunt manipulate cu cruzime pentru binele florii. Decadentă și frumoasă. Dar tu ești mai presus de toate, draga mea, atât de elegantă, deși o depravată. Jonathan aude un zgomot puternic, strident. Cineva a trântit un ghiveci cu flori. — Neîndemânatic, Bridgeman, zice Noble scuturând dojenitor din cap. Jonathan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se potrivește mai bine cu rochia ei venită direct de pe podiumurile de modă de la Paris. Pe mama, care, de când o cunosc eu, n-a avut altă decorațiune decât verigheta simplă, de aur. Pe mama, care consideră ca metodă de răsfăț decadent o baie fierbinte și un ulei organic cu aromaterapie, pe care i-l dă cea mai bună prietenă a ei din Iowa - o fermieră lesbiană / camaradă într-ale artei, care-și face singură săpunul. Pe mama, a cărei garderobă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mod mai plăcut să-ți începi ziua. Am întins brațul peste masă și i-am strâns mâna lui Randall. — Ei, bine, pot să-mi imaginez un mod mai plăcut... dar numai pe ăla. Randall a rânjit către mine. După masajul decadent, îl smulsesem de lângă laptop și-l trăsesem înapoi în pat. — M-am gândit că după masă am putea să mergem pentru niște cumpărături pe Faubourg St.-Honoré, a zis el. E la o scurtă distanță de mers pe jos de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
uitatei stațiuni turistice, perla Carpaților. Anatol Vancea, legitimat ca recepționer la Hotelul TRANZIT din București, ramine două ore, impasibil, picior peste picior în falsa cofetărie de lângă gara Sinaia, așteptând, ce aștepta? nimeni n-ar fi putut spune. Cosmopolita valijoară alături, decadenta revistă colorată în față, aștepta, ce aștepta? Ora douăsprezece, miezul zilei, ora oportună. Era în vacanță, fără gânduri, fără memorie, nimic, nimic,. In sfârșit, nimic, nimic, asta era, cum dorise. Când se va apropia de ora douăsprezece - ora de cazare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
general al partidului, sabotorilor! Bine a făcut Tovarășul că a interzis avorturile și divorțurileși bolile venerice. N-aveți capul decât la futai, estropiaților, nu vă pasă de poporul nostru blând și harnic. Mi-ați distrus personalitatea, asta ați făcut. Falocraților, decadenților! M-ați terfelit, m-ați înjosit, opt ani de zile. Voi informa Secretarul General al Partidului, să știți! Să dați socoteală de etica și echitatea voastră antisocială. Voi avertiza autoritățile noastre de partid și de stat. Să declare starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru viața lui și să priceapă că nu poți veni în regiunea asta citind Beau geste și imitându-l pe Duperey. Făcu o pauză lungă. — Mi s-a încredințat o misiune: să curăț regiunea de orice urmă a vechiului romantism decadent și a paternalismului bolnăvicios și să fac ca această provincie și oamenii ei să fie folositori spre binele nostru comun. Aici există petrol, fier, cupru, fosfați și mii de alte bogății de care avem nevoie dacă vrem să devenim o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
patra nici nu voiau să se gândească la un viitor de muncă În care obiectele Îngrijirii lor nu și-ar schimba niciodată chipurile și trupurile, În afară de faptul că ar deveni tot mai lamentabile cu fiecare zi care ar trece, mai decadente, mai jalnic descompuse, chipul ridându-se, cută după cută, la fel ca o stafidă, membrele tremurătoare și ezitante, ca un vapor căutându-și inutil busola căzută În mare. Un oaspete nou fusese Întotdeauna motiv de bucurie pentru căminele apusului fericit, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
am comentat eu. „E clar că Agliè al nostru se preface că-l Întruchipează. Gentilom matur, cam fezandat, cu bani de risipit, timp liber de călătorit și o propensiune pentru supranatural”. „Un reacționar coerent, care are curajul de a fi decadent. În fond, Îl prefer burghezilor democrați”, zise Amparo. „Women power, women power, și mai și cazi În extaz pentru o sărutare de mână”. „Așa ne-ați educat voi, timp de secole. Lăsați-ne să ne eliberăm puțin câte puțin. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de o oglindă unicat, înaltă, pălită, absolut venerabilă și încadrată într-o ramă grea, din lemn de cireș, ramă împletită bogat, cu ghirlande din vrejuri de viță de vie și ciorchini de struguri o culme inefabilă a hedonismului baroc și decadent oglindă ce cobora abrupt, imediat de sub plafon, susținută numai într-un soi de șurub ornamental năstrușnic, cu partea terminală expusă, teșită ingenios într-o matriță rar recognoscibilă, închipuind un menorah. Drept policandru, o roată de alamă de mărimea naturală a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și astfel devine sursă a noilor forme de sclavie. Rămâne problema posibilității de a face o paralelă între consecințele pe care Horkheimer și Adorno le atribuie iluminismului și nazismului (și mai târziu iluminismului și societății consumiste, tipică marilor democrații burgheze decadente) și deducția că «noii filosofi» se mișcă între iluminism și marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este în mod cert legat de iluminism, este ultima sa consecință. Istorismul idealist transcendental este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
învăluit de masca enigmatic zâmbitoare. Existența cotidiană ascunde dincolo de falsul său chip energii cu mult mai copleșitoare decât intrigile de palat. Negativitatea și dinamica acestor impulsuri indică un gigantic bal mascat unde, însă, regii și prințesele au fost înlocuite de către decadenții unei umanități palide și desuete. Acești pioni mobilizați pe scena supraviețuirii mundane se ciocnesc violent în confruntări ridicole și epuizante. Miza giganticei conflagrații se rezumă la himerica perspectivă a unui mai bine terestru. Înfrângerea celuilalt este asumată drept mijloc pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ele. Și totuși, prefăcându-se că nu știu nimic, ele continuă să spună ce este drept, să proclame ce ar trebui să fie. Să fie limpede, a pune în practică această pars destruens nu este o simplă postură, un estetism decadent. Dimpotrivă, nu se justifică decât pentru că aceasta ne permite să participăm la această pars construens care este acțiunea: să reflectăm la creativitatea omului fără calități, la vitalitatea vieții cotidiene, la etica în gestație. Să facem curățenie pentru a permite construirea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ochii închiși la constrângerile rațiunii moralizatoare, bacantele celebrează o legătură societală al cărei fir roșu este constituit din pasiune, emoție și alte afecte pe care nu le putem numi. Astfel de sărbători dionisiace postmoderne nu sunt apanajul unei anumite clase decadente. Desigur, putem repera manifestările lor paroxistice în producția cinematografică sau romanescă. De asemenea, este instructiv să revelăm exagerările coregrafice ale Istoriei lacrimilor, arta vizionară a lui Jan Fabre. Dar aceste forme dezlănțuite nu mai sunt excepții anomice. Ele tind să
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
avea grijă. Chiar dacă deocamdată nu vrei. Sau te prefaci că nu vrei. Soluția ar fi restaurator de tablouri! Poți să fii sigur că n-ai să fii pus în situația să servești regimul. Obiectul muncii tale o să fie arta burgheză decadentă. Sau arta Evului Mediu îmbâcsit de misticism. N-o să-ți bage nimeni pe gât "Bădița cu tractorul" să-l restaurezi. Fiindcă bădița abia a ieșit la arat. Și încă n-a apucat să se ferfenițească. Mă refer la tablou. Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poem nu-și va primeni disperarea, adînc, În pămînt, voi scuipa sîmburii iluziei, și, Împovărînd primăvara cu o altfel de Înmugurire, abia atunci el nu va putea fi povestit sau explicat... Asta e sigur. Aș putea lua Înfățișarea unui zeu decadent..., dar cîtă spaimă aș produce-atunci, cînd dinspre el se va auzi un țipăt ivit ca dintr-un staul Însîngerat. De ce miroase, În jur, totuși, a sînge ? de ce dinspre el vine o liniște ascuțită, liniște de pleoapă defunctă și cum de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
băgătanului“, bolșevica demonizare a „chiaburului“ și-a „burjuilor“, totul vizând smintirea rosturilor ancestrale în numele „luptei de clasă“ și pentru răsturnare cu orice preț. Deși e dintotdeauna însuși motorul dezvoltării, bogăției i s-au adăugat preponderent la noi atribute negative: epatologică, decadentă, vanitoasă, extravagantă, dementă, iresponsabilă, insațiabilă, falimentară, cinică, imorală, scuturată de pofte drăcești, ce mai: bampirul care suge sân gele poporului... De la „ciocoii“ lui Filimon la „cronica“ lui Petru Dumitriu, sute de nume literare, din vârful până-n subsolurile ierarhiei, s-au
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prin ochelarii săi cu ramă fină, fără să aibă aerul că ne vede, cu un dispreț politicos. Facem și noi parte din Europa pe care el vrea s-o arunce în aer! Nici n-ai zice că sub distincția lui decadentă se ascunde un suflet de terorist. Dacă s-ar îmbrăca normal, l-ai putea crede profesor de greacă veche. De altfel, vorbește curent, aflu, șapte limbi, performanță cu care nu cred să se poată lăuda altcineva de pe "Lumea Renașterii". Și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
al domnului căpitan Vadim de la România atotcuprinzătoare se arată oricui vrea să știe ce și cum din punctul de gândire al propriei dumisale gândiri. Este un apărător al plaiului, un om care pe față îți spune cum e cu Vestul decadent care doar răul ni-l dorește. Pe când spune astea toate, tocmai parchează un Nissan, un Crysler, un Mazda, un Ford în fața cutărui stabiliment luxos, pe urmă repejor se solidarizează cu nația cea săracă, îi plânge de milă pe când reprezentanții ei
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
n-au creat niște orașe geometric trasate, cum e ultra-sofisticata noastră metropolă. Curburile și disproporțiile clădirilor și ale străzilor indică un instinct artistic autentic, un simț al intensității, un fior de credință într-o certitudine interioară. Nu-i o civilizație decadentă, îmbătrânită, ci una tânără și viguroasă, plină de încredere în viitorul ei. Și totuși a încetat să existe, s-a prăbușit brusc, ca și cum, după ce ar fi străbătut, dintr-un salt, secole întregi de evoluție, ar fi intrat în declin, destrămându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și tot ce câștigi îți vor fi ca pielea de om pe sub degete“. Teoria complotului era un slogan la ordinea zilei. De la Președintele Ahmadinejad până la ultimul amalleh din sud, toți credeau în forțele sioniste, gata să boicoteze Iranul, în America „decadentă, imperialistă“ și în ziariști BBC care le uzurpau Revoluția, precum șoarecii o bucată uscată de brânză. Era miercuri, 3 iunie 2009, și, la douăzeci și două treizeci, o întâlnire istorică urma să se-ntâmple: o dezbatere în direct, à l
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a milioane. Cartea de față este și o modestă încercare de a aduce un omagiu unei linii de sensibilitate intelectuală care își are în Hugo Pratt exponentul ei cel mai ilustru. Aflat la granița dintre spații și epoci, postmodern și decadent, Hugo Pratt lasă ca moștenire maturizarea simbolică și vizionară a prozei grafice. Pe acest drum îl urmează Milo Manara, cel împreună cu care Hugo Pratt va semna câteva texte dominate de aceeași poezie indicibilă care este amprenta stilului său. Dino Battaglia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Wallach, Jean-Louis Trintignant și Klaus Kinski pătrund în imaginarul european, iar Vestul sălbatic populat de eroi fără de teamă și de prihană își pierde, definitiv, inocența. Solitu dinea și cinismul devin atributele unui discurs vizual ce combină, în doze atente, rafinamentul decadent și apelul la reperele culturii populare. De la Karl May la Sergio Leone, parcursul străbate vârstele culturale. Și ca acest cerc al fascinației Vestului să fie închis, cititorii lui Pif descoperă că România însăși își are, la debutul anilor ’80, propria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]