1,480 matches
-
cultură, atâția câți au mai rămas în funcții. Vânătoarea de vrăjitoare a și început: vitrinele magazinelor Fondului plastic au fost golite aproape în întregime, la fel galeriile de artă, consignațiile, de tot ce ar fi putut să miroasă a artă decadentă, occidentală. Ne vom întoarce la ițarii strămoșești, la saloanele romantice ale anilor 50, dar nu și la meniurile acelor timpuri. Printre primii sacrificați dintre intelectuali, eseistul Octavian Paler, scos de la conducerea ziarului România literară, pe care-l făcuse cel mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
peste o sută de scrisori dumitrașciene, și împreună evocarăm posibilitatea editării acestui neobișnuit de bogat corpus [dacă luăm în calcul totalitatea corespondenților aurelini], vioaie analiză spectrală a deceniului nouă, radiografie culturală a generației optzeciste, în adidași & blugi, dar și a decadentei Epoci de Aur ceaușine, cu toate splendorile ei urît mirositoare [...] * * * A, erea să omit povestioara Grupului Sigma, din care, la începutul anilor optzeci, ar fi urmat să facă parte și Aurel, celibatarul dumitrașcian [...] Atragem ferm atenția posterității că grupului cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Ioan Gură de Aur, nu este de ajuns să dai naștere, ci trebuie și să educi bine tineretul"85. Tot ce s-a făcut, fie că a fost vorba de ajutorare, fie de sprijiniri, s-a făcut pentru susținerea obiceiurilor decadente; dar, cu siguranță, acest lucru nu este de ajuns pentru Biserică; este necesar că bunele obiceiuri ale ecleziaștilor să-și regăsească rădăcina și să-și tragă seva din aceeași vigoare și deplinătate a doctrinei lui Cristos, căci nu este vorba
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mă simțeam atras de efectele facile obișnuite În reprezentațiile de operetă. Într-o primă versiune, la Cardiff, am fost influențat de filmul cu același titlu al lui Stroheim, care și azi mi se pare cea mai Îndrăzneață interpretare a lumii decadente, dezorientate a acestei operete, În care naționalismul artificial și retoric ascunde o lăcomie aproape animalică pentru tot ce e material. Imagini destul de deșucheate din film apăreau adaptate și În versiunea mea scenică. Nu țin să le descriu, pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ignorate (de exemplu, Enciclica Fides et Rațio, capitolul 4, 1998). În lumina scandalurilor din lumea corporatist... de la finele deceniului trecut, îndemnurile sfanțului p...rinte cap...ț... o semnificație crescut.... Nu arareori, a criticat tentațiile hedoniste, materialiste ale lumii contemporane, o decadent... moral... ce sap... la baza societ...ții. De aici, pledoaria pentru viața de familie, pentru educație (școal...), pentru respectul fâț... de legi, pentru datoria împlinit..., nevoia de solidaritate uman.... A fost un mare apostol al p...cii; a pledat pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
veniți, ceva mai puțini rămași! Dar... sahaja yoghini! Ce vreau să scot în evidență aici, este că evoluția spirituală a cerut și sacrificii, euforia începutului fiind înlocuită treptat de conștientizarea misiunii pe care o aveam de îndeplinit în această lume decadentă în care eram obligați să existăm. Iar conștientizarea misiunii și metodele urmate s-a întâmplat diferit, funcție de om, funcție de Spirit. Alături de noii mei prieteni (îi pot numi fără reticențe - frați) mi-am însușit o nouă înțelegere asupra lumii și m-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
că nu ar da vreun pretext unor bănuieli răutăcioase? Vi se pare că, o conduită care nu ar face distincție între atitudinea persoanei sacre și a celei din lume, ar fi în avantajul candorii evanghelice? Chiar și fumatul (atât de decadent!) nu-i poate determina pe cei ostili să creadă că, până la urmă, și preoții sunt la fel ca toți ceilalți oameni? Cine citește acest text, să-și impună regulile logicii, și să știe să-și înfrâneze rebeliunile sentimentului, ale obișnuințelor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lumii“, animați de vaste curiozități și dorinți de a cunoaște; superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm În brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: lite ratura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de secoli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu noi, tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Basarab, unde a descoperit-o fratele meu Pompiliu, căruia i-a cerut câțiva gologani de-o țuică... Cum scria Tacit la moartea Messalinei: „Nimeni nu o plângea, căci urâciunea păca telor ei Îneca orice compătimire.“ În acea epocă de huzur „decadent“ sau fin de sișcle, situată În limitele unui cerc larg cu marginile dincolo și dincoace de 1900 și cu climatul său propriu de nepăsare pentru ziua de mâine, la care, cum am mai spus, aproape că nimeni nu gândea și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dimpreună cu flori câmpenești și un pumn de țărână, strânse În propriul ei voal lung de pe plajă. Cine va avea răbdarea să le răsfoiască, aceste file Înflăcărate și desuet romantice? Le-am destinat focului, În lipsa analistului sau psihanalistului sensibilității noastre decadente, drojdie a sfârșitului de veac al XIX-lea. Despre cealaltă, ivită pe lume iarăși la mare și iarăși fiică a neamului cel sfânt, a scris Emanoil Bucuța, care o iubea și el În taină, dar fără noroc, În necrologul din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
târziu, Nicolae Balotă). CUVÂNT ÎNAINTE Performanța confesivă a Strajei dragonilor, cu atât mai mult cu cât vine de la un uranist, riscă s-o pună în umbră pe cea stilistică: prezentarea Clujului, a Ardealului în genere, în același timp cu măreția decadentă a fostului imperiu, a civilizației de Mitteleuropa, cât și cu pestrița foială de esență levantină, cu larma și pitorescul din sud. Niciodată în literatura română nu s-a văzut un Ardeal mai vesel și mai „balcanic“, iar definiția dată de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Engrame (1975) și Analize și sinteze (1976), reprezintă, de fapt, fragmente din proiectata Istorie a literaturii române, al cărei plan, conceput încă din anii de detenție politică, a fost anunțat în revista Familia (nr. 2, 1968). Publică proză de tip decadent, cu personaje crepusculare, în Poemele lui Balduin de Tyaormin (1969). De asemenea, versuri cu o laconic contorsionată topică, ermetic-estetizante, și traduceri în volumele Sabasios (1968) și Moartea unui contabil (1972). I se interzice difuzarea volumului de critică Lampa lui Aladin
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
anume mărturie a memorialistului nu-i deloc întâmplătoare: „Dacă e adevărat că eram deosebit de sensibil la deformarea (defăimarea?) naturii și la extravaganță, nu e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu - «decadent» și ceea ce constituia fondul meu autentic.“ Dar impulsul de 30 PREFAȚĂ a deforma natura este simptomul esențial al omului și al artistului manierist. De altfel, chiar și demonicul se insinuează, uneori, în zona existențială ori artistică a manierismului, căci se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și, treptat, de cubiști, de suprarealiști (albume franceze). Dacă e adevărat că eram deosebit de sensibil la deformarea (defăimarea?) naturii și la extravaganță, nu e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu! - „decadent“ și ceea ce constituia fondul meu autentic. Când m-a cunoscut Blaga, scriam poezii suprarealiste ori inspirate de pictorii „decadenți“. Nu cunoșteam decât prea vag literatura suprarealistă (din acest punct de vedere, Clujul se arăta chiar foarte provincial) și mă înnebuneam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și la extravaganță, nu e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu! - „decadent“ și ceea ce constituia fondul meu autentic. Când m-a cunoscut Blaga, scriam poezii suprarealiste ori inspirate de pictorii „decadenți“. Nu cunoșteam decât prea vag literatura suprarealistă (din acest punct de vedere, Clujul se arăta chiar foarte provincial) și mă înnebuneam de Hieronymus Bosch, de Brueghel: socotind aceasta de bun augur, el m-a îndemnat totuși să nu neglijez pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și broșuri. Asta în primul rând, probabil, din cauza piesei Les mains sales. Dar nu numai. Mai era și filozofia. Nimeni probabil nu citise L’être et le néant, dar ce putea să fie decât o filozofie dușmănoasă, idealistă, burgheză și decadentă ? Mai ales că, așa se auzise, era inspirată dintr-o filozofie nemțească numită „existențialism” a unuia Heidegger, hitlerist notoriu. Așa că în lunga perioadă a realismului socialist Sartre era făcut albie de porci și prin urmare noi, elementele nesănătoase, îl priveam
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-l recupereze pe Blaga, dar nu cerându-i scuze pentru felul cum îl înjurase și îl tratase atâtea zeci de ani). Or, Wald ce făcea ? Zicea că greșise în tinerețe când îl atacase pe Blaga ca idealist, mistic, obscurantist și decadent și că, din contră, acum descoperă în opera lui o filozofie stimulatoare, o înțelegere cosmică și mai cu seamă, cum zicea, o „mitosofie”. Mi-a plăcut. Am ieșit pe sală să fumez o țigară, dar am constatat că-mi pierdusem
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
1934, seria cuprinzând în total cinci numere. Redactor și traducător este Pimen Constantinescu. Destinate exclusiv publicării unor traduceri din lirica italiană, caietele conțin, fiecare în parte, o selecție din creația câte unui autor italian. Preferințele traducătorului se îndreaptă spre poeții decadenți și sentimentali de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Astfel, se publică Poeme conviviale de Giovanni Pascoli, Patruzeci și patru de sonete de Gabriele D’Annunzio, Cartea Marei de Ada Negri și versuri ale unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285492_a_286821]
-
tragedie, începu a plânge strigând: A murit! Schiller era emoționat de aventurile personagiilor sale, ca și cum ar fi fost adevăruri. Artistul spune ceia ce natura voește să spună. În limbajul ei mut, natura e înțeleasă numai de artist. Arta simboliștilor și decadenților se poate asemăna cu o cupă de aur fals, frumos cizelată, dar în care nu se află nici o picătură de vin. Frumosul e tot ceia ce e uimitor zice Baudelaire. Dar când uimirea, nu a ținut decât o clipă, artistul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sceptici sau nihiliști” precum Nietzsche sau Spengler, ne mișcăm de fapt În „cicluri”, repetând, după câteva secole și În forme doar superficial schimbate, aceleași moduri, tipuri fundamentale de organizare socială?! Și, cum o afirmă Spengler, În sclavagism, În formele sale „decadente”, care au durat totuși câteva secole, am putut observa forme ale burgheziei (viitoare!Ă și chiar și forme de organizare de tip capitalist primitiv, iar În lunga și sclipitoarea feudalitate - ce, e drept, după latitudinea geografică, a avut forme extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Școala ardeleană - Maiorescu - Eugen Lovinescu. În Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Augustin‑Doinaș , Virgil Nemoianu observa și el calitatea specială a estetismului cerchist care tinde către edificarea unui model social posibil, diferit de estetismul radical al decadenților, refractar oricărei derivări eticiste. În cazul lui Radu Stanca, raportul său cu comedia lui Caragiale este unul definitoriu, am putea spune exemplar și pentru faptul că relevă propriul profil ca dramaturg. Altfel, el devine regizorul piesei de mare succes, O
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un puternic efect al înstrăinării ei.” Aș înclina mai degrabă către a doua moti- vație, adăugând că fascinația pe care Caragiale o are față de monstruos, și care reiese din nuvelele naturaliste, fas- cinație nu foarte departe însă de cea a decadenților și simboliștilor execrați de autor, își are corespondentul în această fascinație pe care o încearcă față de „monstruozi- tatea” limbajului, și anume, față de acel principiu de exorbitare care este și motorul tuturor deformărilor în contextul unei retorici scăpate de sub control. Și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
98/14 iunie 1968, Zamfirescu eliminase următorul text: „Valoarea investițiilor la noile lucrări de modernizare a Fabricii de rulmenți BÎrlad, se ridică la peste 600 de milioane de lei”. Dacă nici asta nu scotea În relief superioritatea societății socialiste față de decadentul și falimentarul capitalism, atunci care ar mai fi fost?! Dar, vorba lui Zamfirescu: „Le-am eliminat conform dispozițiilor” așa că niciun comentariu nu-și mai are rostul. Pe ici, pe acolo, jurnaliștii mai omiteau niște litere sau niște abrevieri dar rolul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
juridic”, la fel ca și eventualul răspuns. Cercetând dispozițiile HCM 352/1968, redactorul de serviciu a răspuns Întrebării: „Ce vor face angajații disponibilizați (subl.ns.) ca urmare a Îmbunătățirii administrativ teritoriale a țării”. Cum șomerii existau numai prin mucegăitul și decadentul Occident și numai pe la noi nu, cenzorul Andrei a sugerat redacției eliminarea din cuprinsul ziarului atât a Întrebării cât și a răspunsului. c.c. Sportivii muncesc din greu prin fabrici, băi, neinformaților, nu stau prin cantonamente! Sistemul socialist declarase sus
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
semnalate organului local de partid care a hotărît că nu pot să apară”. Concluzia care se desprinde din această năucitoare justificare este că tinerii de atunci nu aveau voie să citească decât scurgerile printre degetele neculane, nicidecum „noxele” unei literaturi „decadente”. Oare cenzorul nu auzise niciodată de marii poeți simboliști străini sau autohtoni din categoria cărora făcea parte și autorul?! d.d. Campanie anti-fumat timpurie În documentul din care cităm, am găsit și o referire la „iarba dracului” cu care nu putem
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]