632 matches
-
vin cred că numai "literatura de prohab" este singura veritabilă. Sunt încrezător că este ca un fel de "pojar" de care, sper, vor scăpa cât de curând. Dacă scriu altfel decât în anii '80? Sigur. Experimentez mai puțin, sunt mai decantat, mai accentuat emoțional, dar, la fel de ironic și autoironic, mai tehnic, cu anumite subtilități, pe care le refuzam atunci etc. "Furia" tinerilor este binevenită și argumentează că vor să-și facă vizibilă prezența. Dacă nu vor rămâne la acest nivel și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tare, dintr-o răsuflare, s-ar asfixia pe la mijlocul ei: „Înregistrând, din perspective preponderent senzuale, polietajarea intrași extratextuală a lumii, nerepudiind utopia mitică salvgardantă a genezei scripturale a macroexistării și a destinului orfic al autorului care se obstinează neîncetat să-și ‹ decanteze jaloanele individualității din substanța fluidă, anamorfică și insidios cromatizată a unui timp înțepenit (parcă) primordial între eschatologii și soteriologii vicariante și orbiculare, George Vulturescu are tăria de a face din vocabulă un monstru cu două chipuri, într-o durată lăuntrică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iubire pe buza întinsă a falezei. Zădărnicie. Apa nu are milă. Amintirile sunt șterse. Lacrimile se amestecă cu apa sărată. Nu se mai cunoaște lacrima. Și-a schimbat forma. Seamănă a mare necuprinsă. S-au strâns la sfat bătrânii. Au decantat apa mării. S-a născut lacrima. Lacrima pe care au pierdut-o cândva genele.Ușa castelului se deschide. Iese un suflet. Balaurul străjer doarme. O fetiță se apropie cu pași fară urmă. Îmi pune degetul arătător pe buze, mă privește
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în mine Ochiul de noapte prea trist, prea firav și de atâtea ori înecat. Prin mâluri albastre de Zări, prin mâluri de nopți cu un poem Hărțuit. O liniște rece îmi sărută timpul. O liniște a nopților a încercat să decanteze albăstritele nopți. Din steaua universului la o noapte de ger, îmi surâde El și Ea, poemul de timp născut din înseratele vieți de boeme și amestecat în tăcerile calme de Sorți. O unduire răcnește, Un ochi mă vinde, un ochi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se simte că autorul vorbește pentru fiecare, finalul, prin introducerea surprizei legate de personalitatea scindată, justifică pe deplin procedeul stilistic întrebuințat. Comisionarul are un nerv adolescentin, se simte că s-a hrănit din frământările vârstei de formare, pe care le decantează într-o meditație ordonatoare și reculeasă. Al doilea roman este mai baroc, el mărturisește gustul autorului pentru extravaganță și simțul lui estetic ascuțit. Un arhivar pensionat, devenit colecționar de curiozități, inventariază cufărul obținut de la personajul breughelian Rebis. Achiziționează apoi stranii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îi orientează viața și activitatea, precipitatul condensat al convingerilor sale fundamentale, sau, mai simplu spus, filosofia sa de viață. Întorcând propriile-i cuvinte din introducerea la primul volum, am putea spune că acestea sunt „mărgăritarele” gândirii sale, „pulberea de aur” decantată din zgura unei ample experiențe. Există în acest repertoriu de gândire o dominantă, o constantă ce însoțește ambele cărți - educația. Profesorul Vasile Fetescu, fostul conducător de școală pedagogică, privește mereu problemele vieții umane prin prisma educației, pe care o consideră
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
teatre („arta e animalitatea spiritului”, zicea Hegel, pe care îl citeam atunci), dar stăteam înțepenit în bibliotecă ore întregi să citesc Estetica lui Croce. În anul întâi de facultate citisem tot existențialismul din Biblioteca Academiei. Acum, după ce lucrurile s-au decantat în capul meu, îmi dau seama ce bine mi-a făcut. Atunci însă a fost îngrozitor. Nu aveam încă maturitatea lecturii, așa că m-am contaminat atât de tare de ce citeam până când, într-o după-masă de toamnă, cu soare galben și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se românizeze destul și să se americanizeze tot pe atâta. Dacă mai adăugăm ingredientul slav al mamei sale rusoaice și îi privim profilul blond și ochii verzi, de personaj de roman rusesc, avem imaginea acestei femei care a știut să decanteze genele, neamurile și mediul într-o combinație care o clasifică într-o mulțime cu un element. Aseară târziu, între alăptatul de la ora 9 și cel de la ora 12, mi-a povestit epopeea ei în Lumea Nouă, la liceul cu copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întunecată și, urcându-se la volanul unui Peugeot decapotabil, numai în lenjeria dantelată, prinse cartonașul cu ventuze pe parbriz și scrise pe verso cu marker-ul: O sută de parai, meniu complet! Mama a căzut din brațele Mioarei, pentru că tânăra decanta în pahare gradate un cocktail din abnegația (strânsă în sticluțe etanșate) pentru Mama, pastile de dragoste roșie, de iubire albastră, de renunțări și eșecuri cărămizii, de dor îngălbenit, pe care le zdrobi cu un pisălog de usturoi. Și-i bău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lumina pe măsură ce înaintam, la câțiva metri bezna era un zid, dar eu mergeam alături de Mioara pe drumul nostru: cel al asimilării a tot ce a mai rămas, fără să uităm nicio firimitură, să mâncăm din fiecare bucată oferită de viață, decantându-i în noi gustul aromat sau amar. Să-l mestecăm bine pentru a nu-l uita și înghiți, indiferent dacă zgârie sau arde, cu fața destinsă, plină de importanța dumicatului din pâinea înmuiată în sarea vieții. Așa cum v-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dialogheze și să-ți vină în ajutor. Cât de multe am avea de învățat de la francezi, noi, românii în general! Imi simt prea pline acum inima și mintea și nu știu ce să spun și ce să omit. Las ca timpul să decanteze lucrurile, să se mai așeze. Acum aștept trenul spre Barcelona, unde mă așteaptă la gara Sants o fostă studentă, Iuliana Hazi, pentru a mă conduce la sora ei să dorm, iar luni mă întorc în țară. Pelerinajul meu pe drumul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
coborât și-n sat, și pe ăia-i caută acuma toată poliția. O să vedeți că tot ăia-s și cu focul! - Vrei să zici că n-ați dat voi foc, nea Țârțâc? spun, după o pauză bună în care am decantat vorbele lui bălmăjite. - Domnu’ Tudor, să nu mai văd soarele cu ochii (ochi pe care-i holbează fioros spre mine). N-am dat nici eu, nici fetele ăstea! Da’ uite-acuma - și fetele-au fugit din sat, așa, cu ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
avem lângă noi pe acei în ochii cărora ne oglindim adevăratul fel de a fi. Oricât de bine ne-am simți la un moment dat alături de unele persoane, viața are nevoie și de singurătate căci doar atunci sufletul poate să decanteze faptele noastre și să simtă ce mai e de făcut. Am oftat, am râs cu ceilalți și am pășit mai departe pe drumul meu. Îmi lăsam prietenii pentru rude și grijile toate pentru ziua de mâine...
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
auspicii autorul aglutinează și contopește fapte, oameni, spații, timpuri revolute și totuși, cum lesne se vede, readuse în lumina conștiinței de acel demon epic ale cărui tentacule îl cuprind, fatalmente, pe cititorul îndrăgostit de acest tip postmodern de literatură ce decantează sau, la rigoare, sublimează ceea ce, cu o alăturare destul de elastică, s-a numit ficțiune autobiografică. Lucrurile intră în matca firescului într-o narațiune care, deși pare fragmentară, caleidoscopic răspândită cum este în mai multe fațete recompunând același cosmos în care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
colaborările de la Punct, Contimporanul, 75 H.P., Integral și unu, însoțite de manifeste și profesiuni de credință avangardiste - tot mai organizată, despletită în versuri whitmaniene sau disciplinată prozodic, colorată futurist, dadaist și, mai tîrziu, suprarealist, pentru ca, ajuns în Franța, să le decanteze în tonurile „clasice” ale unui umanitarism panteist. Umbra simbolistă, nostalgic-estetizantă și intimistă, „pillatiană” și provincială, îl va însoți însă multă vreme - ea îi va fi de altfel reproșată în momentul rupturii față de colegii avangardiști de la unu, după intrarea în Societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despărți decât dacă reinstaurează precaritatea, sărăcia generală, dacă redescoperă deșertul asceților și pădurile înțelepților. Numai starea de precaritate generală ne va mai putea reda calmul spiritual și va retroceda prostia eternului ei natural. Tot ce vom fi acumulat se va decanta; după atâta evoluție, vindecarea in extremis: delirul, căruia ne-am străduit atât de mult să îi alcătuim un destin, se va retrage în fine în propria-i identitate, elipsă a unei sincerități bolnave. Dar să privești către viitor cu naivitatea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
necunoscute. Doar uneori i se pare că a mai vorbit-o într-o altă viață. Atunci când se privește în ochii larg deschiși ai fetiței, limpezi și fără umbrele de îndoială ale maturității. Tot ce îi era tulbure în amintire se decantează treptat și capătă o surprinzătoare transparență. De ce pe la vârsta de doi-trei ani ținea atât de mult să fie purtat în brațe de mama și de tata? Cu siguranță, nu doar din nevoia instinctivă de a se simți protejat. Sau pentru că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fi aspru sancționată. O viață a pedepsit Ghiță Turcitu "abaterile" de la "sistemul de lucru al Partidului". De ce-oi fi crezut, după eveniment '89, că va funcționa, în viața culturală, principiul distilării lichidelor? Că tot ce-i impur se va decanta și va rămîne la fund? Că deasupra va ajunge ce-i pur, în stare pură? Atunci! Acuma, la aproape 12 ani distanță, am certitudinea că nici în juma' de secol nu va fi posibilă curățirea morală. Mă pedepsești dumneata? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
exorcizant (nu știu dacă nu era o simplă reminiscență de lectură): „Un om ca mine nu poate să dispară ca o muscă“. Atunci m-am liniștit. Se vede că singură starea noastră interioară nu ajunge: mai puternice sunt experiențele cognitive decantate În expresie, pe care, găsindu-le formulate lapidar de către alții, le traversăm turmentați de spaimă și, pe măsură ce le depășim, ne golim treptat de neliniște. Găsisem formularea exactă prin care să exorcizez răul. Un om simplu e ființa cea mai fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
camera cu acea stare de calm natural pe care niciodată nu poți să-l Închizi Între niște pereți burdușiți cu cărți sau cu te miri ce alte fleacuri ce nu au alt rol decât acela de a artificializa, de a decanta orice imixtiune a naturii; privești acea iarbă de gheață, dar care uiți că este de gheață (ți se pare că este chiar o materie vegetală autentică) și observi cum te liniștești; ochiul tău se odihnește În culoarea presupusă odihnitoare; mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
expirată, Începem să-i descoperim defectele. Dansatoarea pe care am avut șansa s-a admirăm s-a dezbrăcat și, de-acum Încolo, pentru cîtăva vreme, nimic nu se mai Întîmplă pe scenă. În sală se declanșează, firesc, glosele spectatorilor, se decantează opinii, se reconstituie comploturile, dejucate acum, se negociază ierarhii, se caută morala. Nu În ultimul rînd, cartea lui Compagnon are un tîlc, limpede expus de autor. Lipsite de ambiguitatea Moralităților postmoderne lyotardiene, cele ale criticului de francez de origine belgiană
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poezii, Editura Cartea Românească, 1970; "Julien Ospitalierul", Editura Cartea Românească, 1974. Prin Emil Brumaru, renaște lumea de imagini a lui Ilarie Voronca, pe drumul deschis de Dimov. Tehnica suprarealistă, exotismul, amestecul de candoare, frumusețe, puritate și frivolitate intens carnală sunt decantate în imagini somptuoase, germinate de câteva motive care apar obsesiv lenea, covorul, mătasea, piperul, pisica, șarpele, cuprinse într-o anume interferare de regnuri: furnici, melci, pisici, ciuperci, căpșuni, cerbi ("Pastel creștin"). Femeia este voluptoasă, senzuală, cu sânii mari, așezată într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
reală cu boieri și țărani. Există o artă a portretului, a descrierii cu minuțiozitate,astfel că alegoriile devin structuri exemplare, de fapt imnuri închinate lui Bachus: "E lumea și prea tristă și prea trează/ și totuși undeva alt vis se decantează/ și eu prevăd o și mai crâncenă beție/ Mărire, ție Doamne, Mărire ție". Ion Gheorghe înscrie o experiență interesantă în contextul poeziei actuale. Nu justifică decât spiritual căutările lui, pentru că estetic transformările multiple de limbă, mituri, legende nu se topesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sacrificii și de calvar răzbate prin versurile poetului "când au trecut toate/ am putut auzi/ muzeele sufocându-se de-atâta sânge reamintit" ("Fertile tăceri"). Versurile rămân sub constelația unei stări învălmășite, demonstrând un context disperat care l-a făcut să decanteze durerea: "O, disperații cântăreți/ ce rană veche apasă?/ Într-un mileniu târgoveț/ se stinge blând această rasă?" Ei vor vibra în vreme și poetul îi privește cu îngăduință: "Atât au avut de spus/ acești copii prea cântători/ al căror trist
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
instituționalizării noastre moderne erau de acord, căci ei urmau un model deja experimentat în societățile apusene. "Presa liberă devine un arbitru", spunea Bolliac, atent și el la funcția acesteia de element armonizator. Prin ea se scurg tensiunile acumulate și se decantează ideile emise de corpul social. Presa contribuie la descurajarea abuzului, a tiraniei, împiedicând astfel soluțiile extreme, izbucnirile nestăpânite. Fără o presă liberă nu se poate închipui progres autentic. Libertatea în acest domeniu e un principiu democratic de la care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]