609 matches
-
dragoste ar apropia-o de Tung Chih, atunci aș lăsa-o bucuroasă să facă cum vrea ea. Dar instinctele mele materne sunt profunde și simt că ar fi greșit să am încredere în ea. — Veniți cu toții să împărtășiți fericirea mea! declamă cu bucurie Nuharoo. Faceți cunoștință cu băiatul meu ceresc, Tung Chih! Concubinele încearcă din răsputeri să pară entuziasmate. Chipurile lor sunt acoperite cu vopseluri și au capetele bogat împodobite cu ornamente. Se lasă în genunchi și ne urează lui Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
analizeze chestiunea cu atenție, fata își prezintă pretențiile vrea să-și poată continua studiile și să locuiască într-un apartament care să nu aibă mai mult de trei camere. Tânărul, îndrăgostit până peste urechi de Clara, acceptă fără șovăire și declamă, pe un ton oarecum solemn: "De vreme ce am căzut la învoială, iată-ne logodiți". Pentru a pecetlui pactul iubirii dintre ei, el o sărută "ușor, cast". "Așteptam de ani de zile, își amintește Clara Malraux în memoriile sale, să aud o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și credințele ce-i reglează cursul, la fel cum ecluzele îl reglează pe acela al unui fluviu. Pentru ea, important este să se mențină cît mai aproape cu putință de concret, de trăit. Cuvîntul pronunțat, imaginea dată de un personaj declamează o reacție instantanee. Ea diferă astfel de gîndirea critică prin trei caracteristici: indiferența la contradicție, vivacitatea și repetiția. Indiferența la contradicție se observă din aceea că o mulțime acceptă și combină cu dezinvoltură idei care se anulează reciproc idei șovine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
are impresia că deține o cheie, că înțelege totul și știe să rezolve cele mai complexe probleme prin mijloace nu prea sofisticate. Reduse la cîteva propoziții elementare, reiterate adesea, îndelung, ideile acționează asupra motivațiilor profunde ale actelor noastre și le declamă în mod automat. Aceasta și este funcția sloganurilor, a cuvintelor de ordine turnate în cele mai scurte tipare cu putință. Este și funcția faptelor exemplare sau extraordinare revoluție, lansarea primelor rachete spre Lună care frapează și reușesc să sugereze o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care depun semnele autorității lor. Acolo, ei ocupă locul central. Se transformă în idoli, pentru a atrage privirea mulțimii, regizîndu-și persoana și funcția pentru a le subjuga mai bine. "Faceți-vă un chip, chipul meu, și aveți încredere în el", declamă ei către culise. O maree de portrete și de embleme purtate de mulțime impune personajul lor, îi găsești pretutindeni, în locurile publice, dar și în locuințe. Dacă nu cumva se bucură de privilegiul extraordinar de a putea face un chip
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
meu)... în fine, azi e directorul unei firme mixte celebre; subalternii lui cîștigă 50 de milioane (lei vechi) pe lună! Are tot ce vrea... Pe la miezul nopții, ora adevărului total însă, Pedro, cu lacrimi în ochi, a-nceput să-mi declame replici din spectacolele alea "de serviciu" în care a jucat, cu două decenii în urmă, poate, din întîmplare, în micul oraș din Moldova... Cameleoni au fost, ei mai sînt încă, și-or fi, în neamul românesc! Stăteam pe terasa atît
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
literare și teologice, politice și sociale. Adesea alți călugări se strângeau în jurul lor, ascultându-l timizi, punându-i întrebări la care răspundea întotdeauna clar și precis. Bătrânii în schimb clătinau din cap psalmodiind și îndepărtându-se mai ales când el declama poezii: Un călugăr care scrie poezii e un sacrilegiu excalamau ei, repetându-și afirmația, vrând parcă să accentueze ideea că diavolul punea la cale ceva necurat printre acele ziduri împresurate pe-afară și pe dinăuntru de tufe de capere și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fă-mă să zbor". Atunci când paznicii îi aduceau mâncarea, surâdea și, cel mult, îi ruga să asculte o poezioară. Rimele îmbrățișate generau voioșie și se înscriau în tradiția toasturilor de la nunți. Noaptea nu mai urla, nu mai acuza pe nimeni, declamând ca un actor. Părea să se fi îmblânzit și paznicii cu greu credeau în acele purtări, plecând de la relatările transmise de înaintașii lor de la Sant'Elmo. Într-o zi, o doamnă necunoscută, cu un văl pe ochi, ceru să-i
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-l, deci, pe profesorul Black explicând rațiunea pentru care discursul lui Chapman din 1912, piesă care, de altfel, "nici nu apare în antologiile marilor acte oratorice și nici nu a primit vreun fel de atenție sau sprijin după ce a fost declamat"111 trebuie să fie etichetat, potrivit criteriilor de evaluare retorică de factură neo-aristoteliană, drept un total "eșec"112. Motivele sunt numeroase. În primul rând, apreciază Black, discursul nu a "obținut rezultate"113, cu alte cuvinte nu a fost un discurs
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de tip subversiv a Ilenei Mălăncioiu este una a concretului. "O concretețe de coșmar aceea a unui oraș orwellian, supravegheat de privirea atotcuprinzătoare a dictatorului. Personajul liric nu mai este acum doar o dansatoare, ci și o tragediană, care își declamă obsedant lamentația"188: "O crimă săvârșită pe strada principală,/ În amiaza mare, o crimă oribilă/ Și nimeni nu plânge și nimeni nu strigă/ Și nimeni nu pune mâna pe criminal.// Eu însămi stau aici și scriu versuri,/ Ca și cum versurile mele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în germinație/ în care regnurile se interferează: "Puternică frunză dau tigrii și leii/ O coamă de-aramă începe din ram/ Un abur aduce delirul scânteii/ și stele amfibii în inimă am". Există în volum și o componentă de teatralitate, poetul declamă și are nevoie de martori. "Invitație la nunta mea" reprezintă acea tensionare ce explică într-un fel titlul: Toate casele au către mine ferestre,/ toate pietrele numele meu îl repetă/ Un sens unic pe toate șoselele,/ și-un drum singur
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
receptarea unei opere nu trebuie să ignore acest gen de situații. „Poeții triști” Pînă la Primul Război Mondial, mai ales, dar și între cele două războaie, cei mai defavorizați de public au fost poeții triști: „Pe galbene alei, poeții triști declamă lungi poeme -” („Note de toamnă”).1) în București, „orașul bucuriei”, dar și în alte orașe, tristețea era sentimentul cel mai puțin agreat. Locuitorii, chiar și în împrejurări nepotrivite, dureroase (și au fost destule), se sileau să rămînă veseli. Dau petreceri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
livrești se adaugă referințe biografice poetul însuși le numește, împrumutând un termen drag mai ales teoreticienilor literaturii confesive, biografeme care sunt cu mult mai semnificative în ordinea internă a poemului, și club8-istul Radu Andriescu o știe și uneori chiar o declamă cu hotărârea unui toreador abia intrat în arenă: "introducere în opera lui velimir hleibnikov/ postmodernism ot istokov do konța stoletija/ new perspectives on post-soviet culture/ am făcut turul mesei po nebu polunoci/ avangarda rusă enghel letel/ anexe traducere note/ fiecare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
formale sau, dimpotrivă, concentrată în forme fixe tip haiku ori sonet, întinsa și substanțiala sa creație lirică se hrănește dintr-un filon unic. Ea intenționează să redea parcă exclusiv bucuria transsubstanțierii, a înălțării la Spirit, la Esență. Majoritatea poeților (auto)declamați religioși sau mistici de azi visează să dea măcar o carte a ființei în căutarea Ființei. Nicolae Ionel reușește să dea, prin fiecare apariție editorială, câte o carte în care exultă apartenența ființei la Ființă și, odată cu aceasta, la matricea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
diferența înnobilatoare (a se vedea, bunăoară, seria de autoportrete din Agenția de eufemisme: autoportret cu blestem, autoportret în oglinzile somnului, autoportret cu prăpastie, autoportret cu iluzie etc.). Statuat din nou, în fond, drept demiurgic, în maniera poeziei moderniste, el își declamă orgolios drepturile po(i)etice, preocupat a da seamă aici de propriile tribulații în căutarea identității de suprafață și de adâncime. Rezultatul constă într-o serie de egografii ale diferitelor vârste poetice și biografice, adesea îngemănate. Mai bine golan din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să vă ajute sau să își asume diverse responsabilități în companie dar nu ați avut succes, atunci s-ar putea să vă regăsiți în această greșeală fatală pe care o fac mulți manageri. Dacă ați spumegat, v-ați milogit, ați declamat și ați urlat dar nimic nu a mers, atunci sunteți vinovați de faptul că încercați să îndepărtați oamenii în loc să îi atrageți. S-ar putea să încercați să le ordonați să se implice, în loc să îi rugați să vă ajute. Dale dicta
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
sociale. Preocupat de a servi un repertoriu național, A. compune, eclectic, pastorale idilice, cu aer desuet și interstiții de agrement, și drame istorice, ce preiau elemente de recuzită romantică (efecte tari, deghizări), amestecă monologuri prea ample și dialoguri fără savoare, declamate de personaje artificiale. În contextul literaturii române, nuvelele lui A. par, la data apariției - 1859, ediția în limba franceză, 1867, cea în limba română -, depășite și greu clasabile. Pentru prozatorul îmbătrânit, aceste scrieri ample sunt mărturia unei mutații estetice, contorsionate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
cal negru în alergare, simbol al libertății, apare pe ecranul televizorului, venind la ralanti din Pământ al lui Dovjenko prin Copilăria lui Ivan al lui Tarkovski. Ca și cum metafora vizuală cabalină n- ar fi fost de ajuns, o voce din off declamă melancolic : „Les chevaux, comme une fête perdue au fond de la mémoire...”. Secvența aceasta, de la începutul filmului Meandre, e cam cea mai inteligibilă și interpretabilă de către un cenzor al anilor ’60 : băiatului Gelu îi pute pe aici, prin România Socialistă, s-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Educația universală, obligatorie și dirijată statal în scopul mobilizării naționale constituia armătura care trebuia să dea rezistență morală noii unități naționale germane. Forța creatoare de realități durabile a discursului politic a fost relevată de graba cu care, sub imperiul urgenței declamat de cuvântările lui Fichte, a fost înființat un Birou al Educației în cadrul Ministerului de Interne. Până în 1825, infrastructura educațională prusacă a fost consfințită, statul a preluat întreaga sarcină a administrării procesului educativ, s-au stabilit taxe specifice pentru finanțarea educației
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care avea și funcția de a obscura violența discursivă în spatele esteticii stilistice, O. Goga asemuiește agitația naționalistă făcută de generația extremistă a interbelicului românesc cu "mustul care fierbe". Profetic, într-un limbaj ce evocă Fericirile biblice (Matei, 5:3-11), poetul declamă: "Fericiți cei de mâine. Ei din mustul ce fierbe astăz vor puteà gusta vinul pur, după ce fermentația a încetat, unda s-a limpezit și drojdiile, vai, drojdiile s-au coborît la fund..." (Goga, 1927, p. 170). Anticipând ceea ce legionarismul a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
chestiunea națională este povestea unei acomodări progresive a naționalismului în interiorul cadrelor doctrinare ale marxismului. Începutul a fost, însă, marcat de conștiința deplină a ireconciliabilității principiale dintre comunism și naționalism. În Manifestul Partidului Comunist, K. Marx și F. Engels (1958) [1848] declamă emfatic antinaționalismul principial al doctrinei comuniste. Aceasta reiese fără urmă de îndoială din faimoasa replică pe care o dau la acuzația formulată împotriva comuniștilor, cărora "li s-a mai imputat că ar voi să desființeze patria, naționalitatea": "Muncitorii nu au
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
critico-deconstructive. Continuitatea I. Discursul monofonic (1991-1997). Dogma națională a continuității românești în spațiul carpato-danuabiano-pontic a fost, la rându-i, reafirmată în forță în literatura didactică despre trecut. În aceleași formule patetice hiperbolizate poetic în național-comunism, manualele postcomuniste au continuat să declame teza bi- milenarității poporului român, "stîncă neclintită de peste două mii de ani" (Almaș, 1994, p. 18). Urmaș al vitejilor daci și al "stăpînilor lumii", romanii, "pe acest pămînt a trăit dintotdeauna același popor [român]", care "n-a părăsit niciodată aceste locuri
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unității politice", Mihai Viteazul (Daicoviciu et al., 1992, pp. 112-116). Fapta lui Mihai Viteazul din 1600 continuă să fie celebrată ca o împlinire a destinului istoric al unității politice românești. În formule apodictice preluate din vechiul discurs național- comunist, manualele declamă necesitatea obiectivă a unificării politice a Țărilor Române: "Unirea a fost un fapt obiectiv, necesar, așa cum vor fi și împlinirile de mai tîrziu" (Daicoviciu et al., 1992, p. 151). Discursul istoriografic difuzat de manualul de Istoria românilor din cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
inspirată din feeriile lui Victor Eftimiu. Gufy, stăpân peste ținutul „orbilor”, a pus să se vopsească în alb întreaga sa împărăție; numai că tot acest imens decor îi servește pentru a-și controla mai bine supușii, a căror „fericire” o declamă demagogic de față cu bufonul-raisonneur Lulu: „Spune și tu dacă nu e mai bine așa? Nu am inventat țara asta. Crede-mă! Nu e om mai fericit decât cel care n-are nimic de dorit.” Motivul orbirii, reciclat și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
toarșului" de la partid, bancurile cu Ceașcă, aruncate de provocatorul care avea voie de la poliție să le spună pentru a turna amărășteni care mușcau momeala (provocator pe care l-am regăsit apoi, post festum, agitând un carnet de partid istoric și declamând tupeist că a fost disident!), ușa trântită a cadristului care răcnea că "pentru mine, stagiarii din promoțiile ultimilor trei ani NICI NU EXISTĂ" și, nu în ultimul rând, poate, imaginea cea mai vie dintre toate: grănicerii care stăteau cu arma
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]