663 matches
-
ar trebui să mă grăbesc. Sunt încă tânăr. Dar nu poți să știi niciodată ce se întâmplă. Mi-am ales de aceea și eu un loc”. După asta, de câte ori mă zărea, se ridica respectuos în picioare și își scotea șapca decolorată, salutându-mă în timp ce-și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: „Să trăiți, domnule sculptor”. Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
însetate de viață și necruțătoare. Trebuia mereu să-mi deschid drum cu mâinile, să mă apăr de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai ales. Am mers până n-am mai auzit zgomotul mării. Sub cerul decolorat și gol, liniștea stăruia ca o iepuroaică gravidă ascunsă în bălării, gata să nască, încordată, adulmecând pericolele. Doar câte o pală de vânt o tulbura în răstimpuri cu scurte vârtejuri de foșnete. Eram gata să mă întorc când, spre marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apropiere, cu speranța deșartă că, dacă ocupa același spațiu pe care Îl ocupase ea, va putea, cumva, să pătrundă În mintea ei. Zile Întregi bântui prin Împrejurimile Casei Semitecolo, uitându-se cu ochii mijiți de pe pontoane la fațada veche și decolorată, Întrebându-se dacă faptul că era Îndreptată spre nord, spre Canal Grande, rareori Încălzită de razele soarelui, nu contribuise cumva la depresia finală, letală a lui Fenimore, sau privind În sus de pe Ramo Barbaro, aleea Întunecoasă, strâmtă și urât mirositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
albă de bumbac. Sânii dezlănțuiți arătau magnific în vreme ce femeia alerga prin lanul de porumb. Părul strălucitor reflecta ultimele vestigii ale luminii portocalii a soarelui. Denzel Washington, care arăta deosebit de puternic, în tricoul alb, cu mâneci scurte și perechea de jeanși decolorați, tocmai o prinsese din urmă și-și înlănțuise brațele în jurul taliei subțiri a lui Susan. În ochi i se citea dorință, apoi bărbatul a gemut „Doamne, te vre -“ însă ultimul cuvânt a fost înecat de chirlăiala sonoră care a izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
schimb, tot restul, era complet diferit. Chipul Juliei era lipsit de orice urmă de machiaj, iar părul, în continuare întins și strălucitor, era acum prins într-o coadă de cal. Prietena lor era îmbrăcată cu pereche de jeanși Levi’s decolorați, un tricou pe care scria „Când IQ-ul îți ajunge la 80, vinde!“ și o perche de adidași albi Nike. O vestimentație relaxată, în care, în urmă cu o lună de zile, Julia nu s-ar fi înveșmântat nici moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
văzut la Șchiopu Iulian, un personaj memorabil din vremea copilăriei. Băieții Îl porecleau “Mutulică” și-l luau deseori peste picior. Asta poate și din pricina bâlbâielii care-l asedia mereu când se emoționa. Îl vedeai mai tot timpul În aceleași haine decolorate, cu țesătura rarefiată de prea multe spălaturi. Dar mersul său drept și apăsat trăda la el un soi de mândrie care, nu știu de ce, Îmi plăcea. Cei mari Îl sâcâiau mereu cu Întrebarea când se va Îmbrăca si el “mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan, răsucit Într-o continuă fluturare peste frunte, te priveau cu timiditate niște ochi căprui, veșnic triști. Milu umbla mai tot timpul desculț, vădit stânjenit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ajungă la fix să acopăr tortul. Îmi ia opt minute să transform roca pentru glazură În praf. Am grijă să nu adaug prea multă apă caldă, picur apoi un strop minuscul de colorant galben. Iese o nuanță de lămâie mai decolorată: puțin cam prea sclifosit, un pic prea - cum să zic - ca rochia mamei premiantului clasei la ceremonia de absolvire a școlii preparatorii pentru facultate. Ne trebuie ceva mai vesel pentru o zi de naștere: galben-gălbenuș, galbenul lui Van Gogh. Impulsionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dansantă pentru persoane de peste cincizeci de ani la centrul social din Costasol. Fără să mă aștepte, traversă Încăperea goală și ieși prin parcare către vilele Înșirate pe latura de vest a pieței. Grădini de prundiș presărat cu cactuși și suculente decolorate duceau către terasele umbrite, pe care mobilierul de plajă Își aștepta ocupanții umani de la ceas de seară, ca niște carcase chitinoase abandonate temporar de gîzele călătoare. — Charles, discret, uită-te-ncolo. Ca să vezi cu ce-avem de-a face... Apărîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
hangiului cărau băutura în ulcele de pământ ars, smălțuite pe afară, cu toarte vechi de alamă. Împrejur, se adunaseră vreo câțiva câini trăiți bine, flocoși și obraznici, tîrîndu-se pe sub mese, chelălăind și apucând oasele aruncate. Jos, la picioarele stâlpilor verzi, decolorați, stăteau cu picioarele întinse la soare nepricopsiții, schilozii și pociții, așteptând pomana negustorilor. Li se făcuse foame. Lângă ei geambașii înghițeau cu lăcomie. Se încinseseră câteva grătare. Oamenii cârciumarului le ungeau cu grăsime, așezând deasupra fleici roșii, proaspete. Se auzea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vechile scări de ciment, a trecut prin coridorul întunecos și a bătut la ușă. A auzit vocea slabă a lui Pandele poftindu-l înăuntru și a intrat. Nimic nu se schimbase. Stere cântărise totul dintr-o privire. Același tapet albastru, decolorat, mai vechi, pe pereții înalți; același oblon care acoperea fereastra și, în mijloc, masa scundă, plină de hârtii. Deasupra ardea lampa electrică cu picior lung, de porțelan, răspândind împrejur o lumină ostenită. Lucrurile abia se zăreau. Un miros greu de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Procopie își scoase haina și privi cerul prăvălit peste streașină de lut care-i acoperea. - Nu ți-e frică? îl întrebă Veta. - Nu, râse el, că are cine să mă apere... Tăcură. Împrejur era o liniște apăsătoare. Sub linia cerului decolorat treceau stoluri negre de păsări într-un zbor leneș. Soarele aluneca pe suprafața lucioasă a bălții, reflexele lui luminau până sus malul roșcat ca o pecingine. În țarcul lui moș Leu, armăsarii săi stăteau nemișcați, cu gâturile întinse, adulmecând spre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nicule? întrebă Mînă-mică. - P-a din dreapta, de are aluniță la genunchi. - Mama lor de coarde, mi-a venit zbânțul... 282 Se ridicară clătinîndu-se și se apropiară de scenă. Șantezele începură să joace mai cu foc și, când cortina de pânză decolorată căzu peste capetele lor, fugiră repede în grădină la gagii. Pungașii opriră două și le luară la masa lor. Nu se supăra Bozoncea. În zori, au lăsat bacșiș chelnerilor și au plecat cu lăutarii în trăsuri. Paraschiv se nimeri lângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ambalaj interior: asupra acestora, cu un fel de respect mahomedan chiar față de maculatură, unde zac uneori cunoștințe ciudate, Filosoful Veșmintelor nu consideră nedemn să-și arunce privirea. Cititorii Își pot da seama de uluirea lui când, pe o asemenea foaie decolorată și răzleață, probabil vreun exemplar aruncat la gunoi al vreunui Periodic englezesc, pe care ei Îl numesc Magazine 2, apare un fel de Dizertație tratând chiar problema Noutăților Mondene! Ea se prezintă singură, Într-adevăr, mai ales din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
femeie care, își imagină Maggie, era cu cel puțin cinci ani mai tânără ca ea - și tulburător de frumoasă. Cu păr lung, negru, care cădea în bucle largi, ochi mari, căprui și o siluetă zveltă pe care nici măcar blugii largi, decolorați nu o puteau ascunde, Maggie se trezi dorindu-și ca aceasta să fie sora lui Uri - însă temându-se că era iubita lui. Imediat cei doi se îmbrățișară lung, cu ochii închiși, făcând-o pe Maggie să vrea să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Brusc, lecția ia sfârșit și Mademoiselle ne citește pe veranda unde rogojinile și scaunele Împletite degajă un miros tare, de paie, În zăpușeala din aer. Pe policioarele albe de la ferestre și pe băncile lungi de sub ele, acoperite cu stambă imprimată decolorată, razele de soare se frâng În giuvaere geometrice, după ce trec prin romburile și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua să murmure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ducea În mod fatal la un vers rimat terminat În rozî (trandafiri) sau beriozî (mesteceni) sau grozî (furtuni) și În felul acesta anumite sentimente erau asociate cu anumite Împrejurări, nu prin voința proprie, ci pentru a desfășura În continuare panglica decolorată a tradiției. Cu toate acestea, cu cât mă apropiam mai mult de sfârșitul poeziei, deveneam tot mai sigur că tot ce vedeam În fața ochilor vor vedea și alții. În timp ce Îmi concentram privirea asupra unui strat de flori În formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și unele relatări despre Camil Petrescu care îmi păreau cunoscute din povestirile acelei bătrâne doamne. VARDISTUL. La intersecția Căii Victoriei cu Bulevardul, în dreptul Cercului Militar, întâlneam câteodată un domn burtos, înalt, cu o barbă colilie, deasă. Avea o manta vișinie, decolorată și cizme de cauciuc înalte, verzui. Mereu în jurul lui erau câțiva gură-cască, iscodindu-l. Se adunau, de obicei în înserat, când se pornea jurnalul luminos de pe clădirea Cercului Militar. L-am ascultat și eu de câteva ori, pierdut între acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dînd de știre, prin croncănituri ascuțite, că urma să-și dea drumul cu toată viteza, trecu, zburînd jos, pe deasupra capului acelui bărbat care-l privea, așezat pe o stîncă Înaltă, pe jumătate dezbrăcat și cu creștetul acoperit cu o pălărie decolorată și udă de sudoare; se Îndepărtă spre sud deasupra mării mugitoare și se Întoarse cu forța și viteza unei săgeți slobozite de un arc uriaș, cu ciocul drept și capul În piept, simțind cum vîntul Îi șuiera pe la urechi, văzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atât de sigură că vreau să mă însor?" "Firește! Am toate calitățile pe care le poate pretinde un bărbat cu bun-simț." "Norocul meu că n-am avut bun-simț", rânji inginerul. După trei săptămâni o cunoscuse pe Doina. Doina cu părul decolorat ca o flacără de argint, cu ochii vineții, cu rochii negre strâmte și mâneci largi, cu poșetele ei din mărgele și antilopă unde încăpeau pudriera, batonul de ruj Burnt Sugar, o sticlă plată de whisky și fiolele de morfină. Doina
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un capac: "Vîlcu! Iepure cu ciuperci. Chestii fine! Șnapanul e plin de bani..." Înghiți la repezeală câteva linguri, mai subtiliză o ceapă și un pumn de minciunele din dulăpiorul Melaniei Lupu și părăsi bucătăria. * Valerica Scurtu își perie îndelung părul decolorat. Avea o față pământie, fără pomeți. Pe buza subțire cu colțurile coborâte îi răsărise un herpes. Se desprinse oftând de oglindă și începu să se plimbe prin cameră. Se oprea din când în când și ridica scame invizibile. Lucrurile străluceau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnului Popa... Existența soților Panaitescu și, trebuie să recunosc, chiar eu am mici... manii. ― Și totuși evoluția sculptorului mi se pare nefirească, afirmă pe gânduri maiorul. Îl vedeam altfel... Se uită la bătrână căutând parcă răspunsul în ochii albaștri, puțin decolorați. Femeia își îndreptă cutele capotului cu un gest plin de eleganță. ― Nu sânt o desăvârșită cunoscătoare a naturii umane, domnule maior, și cred că nimeni nu ar putea face această afirmație fără să fie ridicol. Nici o clipă nu mi-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
foarte devreme dimineața spre Geneva, dar a meritat efortul atunci când, În cele din urmă, am ajuns la destinație. Cu țurțuri unul lângă altul, căbănuța noastră părea desprinsă din povestea Hansel și Gretel. Înăuntru, salonașul de primire fusese mobilat cu canapele decolorate și carpete din blană de oaie, iar dormitorul nostru era atât de romantic, că mă Întrebam dacă vom ieși vreun pic din el. Patul era făcut, așternut cu lenjerie scumpă, peste care era aruncată o cuvertură din blană. Era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ani. Stătea la taifas cu Prince Angus. Acesta semăna cu o corcitură Între Sid Vicious și David Hockney, așa Îmbrăcat cum era, cu un tartan tăiat În fâșii, prinse laolaltă cu ace de siguranță, și cu franjuri lungi din păr decolorat blond. Era sexy Într-un fel straniu, În modul acela În care sunt persoanele care aparțin genului creativ, chiar dacă arată complet aiurea. M-am dus și m-am alăturat lor, luând un pahar de șampanie În drum spre ei. Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o poziție din care nu se mai putea urni, făcea imposibilă orice încercare de a-l deschide. Bara metalică de deasupra lui demonstra faptul că odată a fost dotat și cu perdele. Pe pereții laterali atârnau rămășițele unor tablouri vechi, decolorate. Cu toate acestea, în alte compartimente se mai păstrau sub sticlă unele fotografii alb-negru în rame de lemn, cândva lăcuite, cu imagini surprinse de pe unele șantiere de interes național. Ușa rabatabilă, sărită din șanțul ei, trebuia luată cu amândouă mâinile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]