637 matches
-
măcar un timp. Nu știu ce nu corespunde cerințelor tale din ceea ce sunt, dar asta simt, că nu ai nevoie de mine. De fapt, știu de ce. Nu mă încadrez în standardele 90-60-90, nu-mi etalez picioarele de sub fuste scurte și n-am decolteul destul de îndrăzneț. - Vorbești numai prostii. Nici măcar nu-ți dai seama cât de mult te iubesc. Spre deosebire de tine, eu pot iubi necondiționat. - Dacă a iubi necondiționat înseamnă a fi absent din viața celei pe care o iubești, atunci mă lipsesc de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de ea). Pentru cele două pahare mari, de cristal fals, pe care le aducea uneori În poșetă (furate din restaurantul unui hotel de munte), ca să le umple cu vin ieftin (tot de ea cumpărat). Pentru rochia ei neagră (preferata), cu decolteu obraznic, pe care și-o arunca mult prea repede de pe ea. Pentru ochii ei neverosimil de alungiți, care aproape că atingeau cu coada lor prelungă marginea de sus a urechii. Atât!... Am aprins, dintr-o pură plictiseală, din nevoia de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez lustra, ale cărei abajururi strălucitoare aruncă iradieri luminoase pretutindeni. Fredonez un vals și Încep să mă rotesc ușor, țopăit, ca și cum aș fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și simplu ricoșez. După ce Împlinesc vârsta de 50 de ani, englezoaicele dintr-o anumită clasă socială nu mai au ceea ce se numește sâni, ci sân sau chiar, În funcție de Întinderea proprietăților funciare și de vechimea ascendenței, bust. Bustul e incompatibil cu decolteul sau cu orice fel de balans. Sânii sunt Întotdeauna doi, pe când bustul e unul singur. Dacă sânii par să spună Hai, vino să te joci cu noi!, bustul spune, asemenea botului bont al unei mașinuțe din parcul de distracții, Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
roz-delicate peste care dansau Înnebuniți zulufii castanii și gingași de credeai că vântul Îi va lua și-i va duce În zbor, Împrăștiindu-i printre crengile părului, rochița roză, cu multe flori de culoarea vișinei, fără mâneci, prin ale cărei decolteuri joase de la subsuori, ochii ageri zăreau În anumite momente mici porțiuni de sâni ce se pârguiseră binișor, cordonul Înnodat În față cu fundiță și ... sub fundiță, ei, ei!, oare ce-o fi?, se Întrebă băiatul, cu privirea lipită de locul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tenis era altă poză Înrămată, făcută de un fotograf profesionist În sala de mese de la Clubul Nautico. Relaxat, exaltat și afabil, Frank prezida În smochingul său alb, În mijlocul unui grup de preferați ai săi dintre membrii clubului - blonde temperamentale cu decolteuri adînci și soți toleranți. LÎngă Frank, cu mîinile la ceafă, stătea bărbatul cu păr deschis la culoare pe care Îl văzusem pe terenul de tenis. Așa Împietrit sub lentila aparatului foto, avea aerul unui atlet intelectual, trupul său puternic fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acoperișurile Estrellei de Mar. O a doua domnișoară de onoare Își făcu apariția - o femeie la patruzeci și ceva de ani, cu părul platinat, sulemenită zdravăn, cu corsajul pocnindu-i peste țîțele de barmaniță și cu pielea de pe gît și decolteu Înroșită de cu totul altceva decît razele soarelui. Înaintă clătinîndu-se, de unde am presupus că făcuse un ocol prematur dinspre biserică spre cel mai apropiat bar. După ce se despuiară pînă la lenjerie, cele trei femei se așezară Împreună pe marginea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pentru uns vreun oficial de la Închisoare care ar putea să-i fie de folos lui Frank. Le-aș zice mită, dar sună prea meschin. — Bun, spuse Paula, dînd din cap aprobator În timp ce-și reînnoda eșarfa și-și aranja decolteul În oglindă. Nu-ți uita cheile mașinii. Astea-s... un set de rezervă. Cheile pe care le găsisem În livadă erau pe birou. Nu-i spusesem nimic Paulei despre ele, hotărît să aștept pînă ce le voi fi testat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
era persan și putea să-și ia rolul unei căpetenii de oști din armata lui Darius, doar că asta nu exista în tablou. Una dintre fete se aplecă și-i legă sandalele, iar el căută îndelung cu ochii în deschizătura decolteului ei. Alta îi potrivi mantaua de cârpă și închizătorile din gablonz, chit că în tablou se vedeau de aur. — Ești gata, îi zise și îl altoi peste fund cu palma ei lată, de croitoreasă. Porni înainte și constată în curând
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de acolo erau cu siguranță mai picante decât cele pe care le adopta acum - asta dacă nu apărea în ediția de a doua zi a ziarului Mail întinsă pe spate, cu picioarele desfăcute și o mână vârâtă pe jumătate în decolteu. Aveam îndoielile mele. O să începem repetițiile pentru Casa păpușilor în curând, zise ea. Hugo ridică din sprâncene: — Da’ mult o să mai țină repetițiile. —Dragă, e o piesă foarte complexă, zise Violet, pe un ton afectat. Și după toate tulburările astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atrăgătoare. În plus, dacă ieșeam din studio, puteam să-mi distrag atenția și totodată să sper că, până mă întorc, Hugo îmi va lăsa un mesaj. Am tras pe mine un tricou scurt, un pulover plușat și mai scurt cu decolteu în V și pantalonii cei vechi din piele, simțind un nod în piept, căci mi-l aminteam pe Hugo spunându-mi cu asprime că nu-mi mai vin bine și că ar trebui să-mi fac altă pereche. Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
le huissier (portărelul) după care s-a stârnit un mare scandal și buna mea străbunică (era frumoasă, pătimașă și -, regret că trebuie s-o spun -, mult mai puțin austeră În morala ei personală decât ar reieși din atitudinea ei față de decolteuri adânci) a dat-o În judecată pe croitoreasă, cerând despăgubiri. Ea pretindea că les demoiselles de magasin care au dus rochiile erau „des péronelles“ (niște obrăznicături) care, ca răspuns la obiecțiile ei cum că rochiile aveau decolteuri prea adânci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
atitudinea ei față de decolteuri adânci) a dat-o În judecată pe croitoreasă, cerând despăgubiri. Ea pretindea că les demoiselles de magasin care au dus rochiile erau „des péronelles“ (niște obrăznicături) care, ca răspuns la obiecțiile ei cum că rochiile aveau decolteuri prea adânci pentru a putea fi purtate de niște doamne onorabile, „se sont permis d’exposer des théories égalitaires du plus mauvais goût“ (au Îndrăznit să expună teorii egalitare de cel mai prost gust); a spus că era prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu tablouri, cu lumina difuză și Eftimiu tolănit pe un fel de sofa, cu o fetișcană tot roind în jurul lui. Mi s-a părut atât de orbitoare femeiușca aceea, într-o fustiță mai mult decât scurtă, cu o bluză cu decolteu larg, lăsându-i sânii aproape dezveliți, încât nu-mi dezlipeam ochii de pe silueta ei fremătătoare. Știu că Eftimiu mi-a vorbit ceva tot despre Moarte, era plictisit, poate chiar bolnav. Rostea rar cuvintele, parcă le mlădia voluptuos, cu r-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pare rău, declară Cristescu urmărindu-i degetele delicate cu un singur inel subțire ― o marchiză ― și așteptând să pună pe masă ceașca, îmi pare rău că trebuie să vă dau o veste proastă. Bătrâna se sperie. Își duse mâna la decolteul îngust. ― Ce s-a întîmplat? ― Doru Matei a murit ieri dimineață. Un accident. ― Accident? ― L-a izbit un troleibuz în timp ce traversa neregulamentar strada. ― Dumnezeule! exclamă Melania cu ochii plini de lacrimi. Ce nenorocire! Ce destin necruțător după aproape un an
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu o Sophia Loren orientală. Pielea ei avea culoarea unei costisitoare praline Fauchon, iar pletele ei negre, lungi până la umeri, luceau ca o peliculă de petrol. Gene de lungimea celor ale lui Bambi Îi Înconjurau irișii de culoarea jadului, iar decolteul ei era strâns Într-o rochie cât se poate de generoasă. Avea aerul disprețuitor și eleganța unei bombe arabe ucigătoare. —Salome, trebuie să fii discretă, spuse Lauren În părul lui Salome. Tonul ei era oarecum acela al unui șef. Salome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
drum spre magazin. Încerc să par țeapănă, ca să intru acolo. Asta e trăsătura lor caracteristică. Spusese ea așa, dar nu părea deloc țeapănă: era Îmbrăcată cu o rochie scumpă, de culoarea cireșelor, creată de Giorgio di Sant’Angelo, al cărei decolteu mai că-i ajungea până aproape de talie. Era Îmbrăcată ca pentru Studio 54, nu ca pentru 59th Street. După petrecerea de divorț, Sanford Îi dăduse lui Lauren toate detaliile privind butonii pe care Îi voia. A spus că erau „mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
afară, urmată de un val de fum de țigară și de Tinsley, care, cu țigara Între buze, mai că era de nerecunoscut. Purta pantaloni strâmți din piele neagră și o bluză albă, care sărea În ochi prin suprafața mare de decolteu pe care o lăsa la vedere. La Încheietura mâinii stângi avea un ceas Cartier cu diamante, iar În urechi niște imense diamante roz. Era o bizară evoluție față de ținuta de vânătoare pe care o arborase cu câteva zile În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
20 și era pe jumătate ascunsă de o coamă muntoasă abruptă. Camille ne Întâmpină la ușă. Era minionă și Îmbrăcată cu niște pantaloni largi din tweed și cu o bluză din satin albastru pal, care lăsa să se ghicească un decolteu alb. Oare cum reușesc franțuzoaicele să obțină aerul ăsta care combină stilul burghez cu cel sexy, mă gândeam eu, În timp ce priveam la minunata ei ținută vestimentară. Era un paradox - atât de conservatoare, și totuși atât de provocatoare În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu rămânea niciodată datoare cu o replică, iar războaiele cu soțul ei îi făceau plăcere. Trupeși amândoi, spre deosebire de cei trei copii, semănau cu un general și-o generăleasă în lupte de hărțuială. Ea cu capul mic și ridat, însă pe decolteu cu splendida carnație de camelie a femeilor din familie, iar el cu față stacojie și favoriți albi. — Să-i spun fiului dumitale, vrei să zici, eu l-am născut, dar, de moștenit, te-a moștenit numai pe dumneata. Pe mine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
erau puțini, unii trăgeau chiulul și, câteva momente, Dan îi invidie. Lumea se îmbrăcase ceva mai grijuliu decât în zilele obișnuite, dar mâzga de pe stradă nu încuraja fanteziile vestimentare. În partea de sus a încăperii se vedeau bluze subțiri, mulate, decolteuri bine garnisite cu sâni tineri și coliere ieftine sau cercei lungi, apoi, după caz, cămăși, haine de stofă groasă, ba chiar și-o cravată, însă jos, spre podea, totul era ca o uniformă, și la femei, și la bărbați: aceiași
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
slabă și fâșneață ca un măturoi de lux ce nu-și găsea astâmpărul decât în mâna unui stăpân harnic care ar pune-o la treabă, mătușa mirelui, precum și mama miresei, cu o rochiță lungă ca un capot cu nasturi și decolteu în față, pensionară I.O.V.R., încă frumoasă, ce putea oricând să facă fericit un bărbat chiar și mai tânăr ca ea. Bătaia cu zăpadă a fost punctul forte al întregului program... "[...] 14 oct. 1964 [...] s-a născut Ana Maria
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu permiteau muștelor să intre în casă, apăru întâi ea, mai mult împinsă din spate. Întorcându-și privirea dinspre fereastra luminată de soare spre ușa ceva mai întunecată, nu observă decât o bluză roșie din pânză de steag cu un decolteu în formă de inimă ce lăsa să se vadă o parte din sâni, o fustă plisată, bleumarin, până dincolo de genunchi ce camufla perfect conturul părților intime ale corpului și niște sandale negre, aproape bărbătești. Cu toată certitudinea caracteristică unui bărbat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
adormit, pe care părea că vrea să i-l dispute doar un câine vagabond. Mai târziu trecu o mașină galbenă, și, pe urmă, o femeie îl chemă încetișor din pragul unei porți. Se apropie respectuos și rămase descumpănit văzându-i decolteul și fusta crăpată ce lăsa să se vadă un picior, dar ea fu și mai încurcată când lumina unui felinar îi îngădui să-l vadă bine. — Ce vrei? întrebă cu oarece timiditate. — Nu, nimic - se scuză prostituata. Te-am confundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
he, he, grangurul cel mare, pe nume Pantelimon. Era mîndră că domnul Pantelimon a ales să viziteze tocmai școala unde ea tăia și spînzura. Doamna Eliza, adică directoarea, era îmbrăcată trăsnet, adică avea pantofi cu tocuri de 18 cm, un decolteu cam îndrăzneț pentru vîrsta ei și era vopsită ca un indian înainte de a pleca la război. Încă își mai făcea iluzii deșarte că, la o adică, merge. În fața școlii, în stradă, cîțiva copii, cam nespălați, ce-i drept, jucau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]