8,208 matches
-
mi-a fost și a rămas model inalienabil. (Nu numai mie). Am văzut, am auzit... de câte ori! Boema de aur. 'Privesc abisul în care mii de coșuri ne fumegă Parisul', așa începea Dinu Bădescu una din cele mai pucciniene arii-portret. În decorul mansardei înghețate îl asculta Mimi: Valentina Crețoiu. Venea imediat și cristalul pur din vocea ei: Ai mei îmi spun Mimi, Al meu nume e Lucia. Fragilitatea romanțioasă a unui text vetust (după Henri Murger) era structură firavă a unei sintaxe
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
este singura bucurie estetică. Se poate recunoaște, de multe ori, în alcătuirea unei producții plăcerea repetițiilor, a timpului în care 'haosul" este organizat de un gînd, de disponibilitățile actoricești, de starea redescoperirii unor coarde neatinse, nestîrnite, de amplasarea într-un decor și comunicarea cu el, ca și aceea cu costumul, parte din structura unui personaj. Dar și asta se vede din ce în ce mai rar pentru că s-a diluat gustul intervalului petrecut și consumat împreună, umăr la umăr, cu respect, visceral, pasional, total. Teatrul
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
și a unor responsabilități nu mai mult decât personale (deși omogene la nivel statistic). Nici vorbă așadar despre o poziție tranșantă pentru rezolvarea cazurilor din presă, atâta vreme cât, dimpotrivă, acestea sunt cele care servesc cititorul - la deversarea conflictelor psihice într-un decor abundând (întru totul favorabil angoasei declanșate de aceste conflicte) în simboluri ale sordidului. Sordidul, ca drog, va fi oficializat, câtuși de puțin drenat din sângele consumatorului. Nirvana pe dos 13. Vidul interior: când în centru stă nu individul, ci constanta
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
în concordanță cu presupunerile noastre este "atmosfera sulfuroasă" în care ne este servită "o bucată de viață în sînge". Protagoniștii - Bărbatul și Femeia - sînt angrenați într-un adevărat război al sexelor, conflict ce transformă așa-zisul paradis terestru într-un decor infernal în care se pun la cale răzbunări sîngeroase și se plătesc polițe în- tr-un mod ce amintește de cruzimea unor personaje de desen animat (să ne gîndim, de pildă la Cow and Chicken); de altfel narațiunea însăși capătă pe
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
capsule zburătoare, combinezoane care le fac pe tinerele fete să pară bărbați și pe junii necorupți să pară fetișcane, găuri negre din care se iese în alte zări și tot tacîmul. Din cale afară de higienic, filmul. Între alb și roz, decorul. Toate personajele, indiferent de sex, care, oricum, nu le folosea la nimic în condițiile de imponderabilitate, erau rase, tunse și nefrezate. Oamenii viitorului, ce mai! Pe alt canal, unui bărbat îi moare fiul, din neglijența doctorilor, care nu știu ce e cu
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
și vestonul lui Lenin! La Matache, măcelarul Că tot veni vorba de Caragiale. Nu demult mergeam în mașină cu o scenografă dată naibii de talentată. Oprim la un stop. Eu habar n-aveam unde sîntem. Mă uitam în gol. În decorul ăsta trebuie montat Caragiale astăzi!" Deschid ochii mari și privesc, a cîta oară, suprarealismul laolaltă cu postmodernismul, o pată a degradării, promiscuității, decrepitudinii din centrul Bucureștiului: Gara de Nord - Piața Matache. Aurolaci dorm pe gurile calde de canal. Prostituate urîte, grase, încercănate
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
cupluri: femeie - bărbat, teatru - societate, comunicare - non-comunicare, bolnav - sănătos. Sînt straturile, în secțiune, ale unei felii de tort care, pînă la urmă, se topește în gură și devine unul și același lucru: lumea de azi. Și "starea ei de spirit", decorul propriu-zis țesut pe pereți, ai căror generatori sîntem noi. Există vreun leac pentru boala din noi, pentru frustrările, neputințele, disperările pe care le purtăm, pentru angoasele și accesele de paranoia din fiecare? Nona Ciobanu - regizor, Harry Tavitian - jazz-man, Liliana Pană
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
predominant, cel de la cocină. Zgomotul permanent, ca un fundal sonor inepuizabil, grohăitul porcilor. Acesta e cadrul în care Bruscon, genialul, perorează. Poliloghia lui nu este altceva decît o formă de înfățișare a maladivului. Remarci stricte legate de regie, de teatru, decor, teorii, reflexii ce-i privesc pe Spinoza, Metternich, Nero, Stalin, Hitler, amestecul ciudat al replicilor din comedia Roata istoriei cu filosofii și metafizici personale, indicațiile, observațiile îl au de cele mai multe ori ca martor pe Hangiul locului. Sărac cu duhul, rupt
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
avut loc recent premiera spectacolului cu piesa Colonelul-pasăre de Hristo Boicev, în regia lui Alexandru Dabija. în afară de jocul admirabil al actorilor (Silviu Geamănu, Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu, Costel Cașcaval, Dorin Andone, Mircea Rusu, Dana Dogaru și Constantin Drăgănescu) și de decorurile și jocurile de lumini sugestive (create de Dragoș Buhagiar), am remarcat frumusețea textului. Frumusețea și mai ales faptul că poate fi jucat, captivând necontenit publicul, făcându-l, succesiv, să râdă și să se întristeze, să viseze și să gândească. Am
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15803_a_17128]
-
un ax al mizanscenei. M-am înșelat. E o greșeală că am gîndit un scenariu de acasă și nu l-am lepădat la poarta teatrului. Atmosfera bucolică de pe scenă încurcă și mai tare borcanele și nu insuflă nici o direcție spectacolului. Decorul lui Mihai Mădescu, un scenograf atît de important și original (ce echipă minunată a făcut cu Cătălina Buzoianu, cu Mihai Măniuțiu) este de fapt o machetă la scara 1:1 inspirată din Muzeul Satului care, datorită turnantei Naționalului, se învîrtește
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
făcînd speculații despre influența psihică theta sau despre descîntecul care atinge diencefalul prin emisie puternică. Dar această simplitate are la rîndul ei o miză literară. Vasile Andru vrea să scrie povești exemplare, adică structuri, scheme, osaturi esențializate în care nu decorul contează, nu ornamentele, fie ele de atmosferă sau de scriitură, ci adevărul simplu și miraculos al unei întîmplări speciale: "Obiectul prozatorului este , suferința ruperii de împărăția nevăzută, căutînd veriga pierdută din lanțul de aur, rupt odată." Dar atunci ce caută
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
să le recunoști. Cu mici imperfecțiuni, cu mai mici sau mai mari neîmpliniri actoricești, spectacolul este superb pentru că este adevărat și pentru că nu lasă să se strecoare nici o eroare. Pentru că are nebunie. Enorm îi ridică la plasă regizorului spațiul și decorul propuse de scenografa Elena Dmitrakova, mulîndu-se pe gîndul lui Kordonski cu aplomb și personalitate. Dintr-odată, încă de la început, lucrurile capătă deschidere și o altă dimensiune: acțiunea este scoasă din interiorul casei și mutată afară, într-un fel de chioșc
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
desparte de melosul simbolist. Încă o dată, autorul Scînteilor galbene se îndepărtează de "poza" simbolistă în care a fost încercuit. "Bacovia, afirmă Daniel Dimitriu, nu are forță, abilitate, capacitate de invenție. Tot timpul pare a reproduce ceea ce scriau simboliștii, a fotografia decorul tîrgului, al mahalalei în care a trăit, a repeta plînsul și rîsul său "în hâ, în ha"". Aparent, doar aparent nu are "forță, abilitate, capacitate de invenție". De fapt, stoarce din această imagistică iluzoriu împrumutată seve imprevizibile, adînc tulburătoare, de
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
Mission" - Palme d'Or la Cannes 1986 - și "The Scarlet Letter") realizat de Roland Joffé (născut la Londra, dintr-un tată francez). Buget mare, distribuție internațională (Gérard Depardieu, Uma Thurman, Tim Roth, Julian Sands, Arielle Dombasle), sute de figuranți, costume, decoruri impresionante, muzică (compusă, orchestrată și dirijată) de celebrissimul (peste 350 de filme) Ennio Morricone: iată cum arată o superproducție europeană ce vrea să concureze (prin grandoarea reconstituirii unei epoci) superproducțiile hollywoodiene, dar, mai ales, vrea să dea lecții de rafinament
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
distins cu un Urs de argint, "Mifune" are, în primul rând, meritul de a confirma valabilitatea formulei imaginată de conaționalii săi Lars von Trier și Thomas Vinterberg: cele "10 porunci" ale Dogmei 95 (printre care: turnarea în locuri reale, fără decor construit; sunetul și imaginea înregistrate simultan, fără muzică adăugată; camera purtată pe umăr; imaginea în culori, fără ecleraj adițional etc.) ce par a nega orice "progres" cunoscut de cinema de la origini și până în zilele noastre. Dar succesul de la Cannes 1998
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
mînuitori-păpușari care pun în valoare acest gen teatral. Spațiul propus de scenografa Viorica Petrovici este spectaculos în sine: un fel de tunel al timpului, un coridor care ar face legătura între muritori și dumnezeire, un interval al păcatului trupesc. Acest decor provocator ca idee, care marchează evident începutul spectacolului de la Ploiești, are însă un inconvenient major pentru spectatori: dacă nu se află pe mijlocul sălii, ci pe laterale, practic nu pot vedea nimic. Se pot mulțumi însă să asculte muzica - unul
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
Lucaci la proces, rece, cinic, un macho, un trădător de profesie. Sînt multe de spus și, de aceea, voi reveni. Nu vreau să închei înainte de a remarca faptul că punerea "în pagină" a spectacolului, sugestia uniformizării și a automatismelor - de la decor, pînă la culoarea costumelor - se datorează meritoriu scenografei Liliana Cenean.
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
Și nu am fost singurul. Toți cei prezenți au reacționat la fel. (Iar printre ei erau și cronicari de teatru...) Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona Bondoc, Maria Popistașu, Marius Bodochi, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Maria Buză, Mihai Perșa, Ileana Iordache, Emil Gaju, Emil Mureșan, Doru Ana, Marcelo
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
corurilor și dansurilor - în exces, totuși, în prima parte, bătînd spre musical și ușor spre kitsch, ca și lipitura spectaculoasă, "de efect", cu cei patru crai de Curtea-Veche în ninsoare de confetti. O contribuție importantă la frumusețea spectacolului o au decorurile, costumele, luminile și muzica. Știind cît de dificilă și trudnică e munca acestor profesioniști, s-ar fi cuvenit să numesc aici întreaga echipă. Dar nu mi-ar mai rămîne loc pentru actori, și ei fac, în primul rînd, evenimentul. Revelația
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
cînți. Și Marius Vizante, și studenta Maria Popistașu sînt stîngaci și replicile lor sună fals. Dar reușitele spectacolului sînt covîrșitoare. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona Bondoc, Maria Popistașu, Marius Bodochi, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Maria Buză, Mihai Perșa, Ileana Iordache, Emil Gaju, Emil Mureșan, Doru Ana, Marcelo
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
să nu-l fi ispitit. Fie și numai pentru jocul său, acest spectacol al Naționalului bucureștean poate fi socotit important. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona Bondoc, Maria Popistașu, Marius Bodochi, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Maria Buză, Mihai Perșa, Ileana Iordache, Emil Gaju, Emil Mureșan, Doru Ana, Marcelo
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
complicată ca o mașinărie solidă și veche pentru care, astăzi, nu se mai găsesc meșteri decît cu mare, mare greutate. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona Bondoc, Maria Popistașu, Marius Bodochi, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Maria Buză, Mihai Perșa, Ileana Iordache, Emil Gaju, Emil Mureșan, Doru Ana, Marcelo
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
Out of the Shelter a fost un roman izvorât din primul meu contact real cu cultura americană și cu Europa continentală, pe când aveam 16 ani. Privind în urmă, cred că e mult prea aproape de propria mea experiență (nu povestirea, ci decorul), așa că e o carte oarecum limitată, dar onestă. Cred că mai toți romancierii scriu din propria experiență în operele de tinerețe, iar apoi, când o "epuizează", se refugiază în gândire. L.V.: Aveți un gen de critică la care țineți mai
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
mai avea, prin urmare, să mă plîng, incontinent, de nedreptăți? Ajunge să le constat concrescute cu ceea ce sînt, " Puțin cîte puțin, mărturisea Cioran, ne obișnuim cu nedreptățile cărora le cădem victimă, sfîrșind chiar a le iubi. Ele fac parte din decorul și din structura existenței noastre, se confundă cu ea". Îmi descopăr, tot mai mult, un suflet cioranian. Credeți în destin? Da, cred în destin ca într-o forță misterioasă, capabilă a transfigura existențele, indiferent de datele conținute de acestea, a
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
l-a acordat), este agrementată printr-o serie de elemente spațio-temporale oarecum "exotice". Vom vedea imediat și de ce. Acțiunea se petrece la vreme de iarnă grea, în București, într-un interval strict delimitat, între 2 februarie și 14 februarie 1997. Decorurile alternează: Hotelul Sofitel, cu toate dependințele sale de lux, cîteva locuințe particulare, clădirea ambasadei germane de pe strada Rabat, parcurile Herăstrău și Cișmigiu, cîteva străzi, restaurante, Cazinoul - toate din București. După Charlotte care, sosind în București, își face prima intrarea pe
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]