1,623 matches
-
al virtuților strămoșești, pătrunde acum - într-o lumină idilică - în proza românească (Astronomul și doftorul, Petrea Dascălul). O vână a talentului lui G. se vădește în istorisirile de vânătoare. Ca peste ani la Sadoveanu, personajele, oameni istoviți de alergătură, se dedau, pe la popasuri, unor ospețe îmbelșugate, unde domnește voia bună, se încrucișează vorbe de duh, se iscă o adevărată întrecere de ingenioase minciuni vânătorești (Vânătoarea, Catrințaș, Boală cu leac, Milordachi). Voluptuos al povestirii, naratorul își pregătește cu grijă auditoriul, recurgând la
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
București. După ce își ia bacalaureatul la Liceul „Mihai Bravul”, pleacă împreună cu familia la Constantinopol, unde tatăl său va deschide o școală pentru armeni, Institutul Mestugean. Timp de zece ani M. desfășoară aici o activitate de catedră. Bănuit că s-ar deda unor uneltiri cu resort naționalist, se refugiază în Bulgaria, la Varna, acolo începând să se manifeste vocația lui de gazetar. Colaborează la ziarul armenesc „Iravunk” și împreună cu Ervant Sărmakeșhanlian scoate cotidianul „Șarjun”, rezervându-și, sub pseudonimul Kamer-Arșavir, rubrica de comentarii
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
of America, Washington 1956 (G.L. Müller); pentru Oglinda: CSEL 12, 1887 (Fr. Weihrich). În 430, când catastrofa ineluctabilă care dezagrega vechea civilizație greco-romană din Occident atinsese apogeul, Augustin moare. Africa fusese deja invadată de vandali, care asediau Hippona și se dedau peste tot la violențe, teroare și jafuri. Așa cum povestește biograful său, Possidius (31, 2), Augustin „voise să i se transcrie puținii psalmi ai lui David care vorbesc despre penitență; și, țintuit în pat, pe toată durata bolii sale, contempla acele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de a împlini porunca inimii o absolvă de vina imoralității. Dar nu poate ajunge la fericirea dorită. Iubitul ei, pentru care a fost gata de orice jertfă, o dezamăgește amarnic. Ajuns om cu avere, bărbatul alunecă pe calea pierzaniei, se dedă beției și desfrâului, se lenevește și, până la urmă, o părăsește pe ascuns pe Minca, furându-i toți banii din casă. Povestirea e susținută de o tensiune dramatică autentică. O dramă existențială trăiește și Neranțula, din povestirea cu același titlu. Este
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
consacră luptei pentru libertate. Ocolită de lirism, scrierea, adesea nebuloasă, incoerentă, are și dezavantajul unei exprimări impure. Într-un alt poem, tipărit postum, Ivan („Flacăra”, 1913) - satiră a regimului țarist -, eroul e un amoral, seducător frenetic și fără nici un scrupul, dedându-se plăcerilor, cu voluptăți perverse. În alte poeme (Răzbunare, „Convorbiri literare”, 1892, Muza tragediei, „Flacăra”, 1913), dincolo de maniera declamatorie, ura este simțământul ce se descătușează, precum și o neînduplecată dorință de răzbunare. Mai izbutită la R.-R. se dovedește satira, scriitorul
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
vara anului 1796, având sănătatea șubredă, Ș. pleacă în străinătate, pentru cură. După o călătorie prin Timișoara, Pesta - unde merge la „comèdie”, adică la teatru -, Viena și Praga, ajunge, în fine, la Karlsbad. Se va întoarce în țară în 1797, dedându-se, iarăși, ocupației preferate, citirea de gazete, de astă dată și nemțești, precum și vânătorii, distracție învățată în Apus. În timpul războiului dintre ruși și turci (1806-1812) se refugiază la Brașov. Întocmite într-o limbă cu o anume savoare arhaică, scrisorile lui
STIRBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
zi din decembre, /îl găzduia la sine pe messer Nostradamus”, conlucrând totodată cu duhurile necurate, de care nu poate scăpa nici după ce le alungă, fatal urmărit de o notă din pianul unde se oploșise Satan; în fine, farmacistul alchimist se dedă practicilor sale ocult medievale, într-un text memorabil (Farmacistul). Scrise în ultimii ani de viață, aceste balade dau măsura deplină a imaginarului insolit al poetului. Afirmat mai întâi ca prozator, cu Roata cu șapte spițe, ce alcătuiește apoi, împreună cu ciclul
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
of America, Washington, 1956 (G.L. Müller); pentru Oglinda: CSEL 12, 1887 (Fr. Weihrich). în 430, cînd catastrofa ineluctabilă care dezagrega vechea civilizație greco-romană din Occident atinsese apogeul, Augustin moare. Africa fusese deja invadată de vandali, care asediau Hippona și se dedau peste tot la violențe, teroare și jafuri. Așa cum povestește biograful său, Possidius (31, 2), Augustin „voise să i se transcrie puținii psalmi ai lui David care vorbesc despre penitență; și, țintuit în pat, pe toată durata bolii sale, contempla acele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
05 martie 2017 Toate Articolele Autorului De Mărțișor, unor epigramiști Eu ce să vă doresc, de Mărțișor? Ceva ce-n iarnă v-a lipsit mai tare: S-aveți vigoarea pomilor în floare Și-un zvâc primăvăratic... la umor! *** Unui holtei dedat la “crudități” Cruditățile-s deliciul, Dacă știi să ții măsura. De n-o ții, suporți supliciul: O să-ți... strepezească gura. *** Fesul si căciula De mulți nu se prinde hula: “Interesul poartă fesul”. Altii-s celorlalți reversul: “Își fură singuri căciula
CATRENE EPIGRAMISTICE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381310_a_382639]
-
cu aceeași afectare livrescă, mimând atitudini de „prinț poet” neînțeles, nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură e uitarea și în clinchet de pahare el își găsește bucuria de a trăi. În clipele de incitație se dedă cogitațiunii și atunci stihuirea se prăvălește într-un prozaism dezolant. Poate pentru a nu strica omogenitatea volumelor, K. a lăsat deoparte poeziile de congestionată rostire proletară. La bătrânețe, trăirea mistică îl acaparează (Crinul mistic, 1942). Zbuciumul s-a potolit și
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
16; Rm. 13,1; 4,6; Mt. 17,27. După căderea în păcat, explică el, „oamenii au ajuns la un asemenea grad de sălbăticie (in tantum efferauit), încât îi socoteau dușmani și pe cei din propria lor stirpe; ei se dedau fără nici cea mai mică teamă la tot felul de netrebnicii, omoruri și pofte deșănțate. Iată de ce Dumnezeu le‑a impus frica de alți oameni (humanum timorem) - căci ei n‑o mai cunoșteau pe aceea față de Dumnezeu - pentru ca, supuși unei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu asprime către oameni și să jignească pe toți și cu creșterea smintelii se făcuse necumpănit, din mânie este obiceiul să urmeze dorințe necuviincioase și deci a pornit cu o mulțime de chipuri rele și toate nedreptățile și s-a dedat la chinuri și acest murdar ucigaș băutor de sânge era plin de mânia femeiască, precum și de cea bărbătească și s-a murdărit pe sine în toate faptele necuviincioase, făcea desfrâuri și jafuri, omoruri și lăcomie și alte necuviințe asemănătoare, căci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de letopisețe le consemnează faptele. Anonimul Brâncovenesc îi urmărește pe „nemții” care prădau în Ardeal, constatând că luau „muierile de să culca cu dânsele”. De la Miron Costin aflăm că ucrainenii comandați de Timuș Hmelnițki, năvălind în Mănăstirea Dragomirna, s-au dedat la jafuri „[...] rușinând căzacii femei și féte...”. Crizele produse de armatele care mergeau la vreo luptă sau se retrăgeau după câte o bătălie 401 ori de oștile rebele introduceau violența sexuală printre mijloacele lor de... luptă. Cele mai expuse acestor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doar în „idilele” primelor scrieri, cu viziunea ritualică a existenței rurale, e repede reprimată, ca și accentul unui umor greoi, pentru care în mod vizibil nu avea vocație. Ascunsă, ca și puterea fizică bănuită în mâinile lui mari, de meșteșugar dedat cu uneltele primitive, aspirația acestui creator e forța, singura capabilă să cioplească mari ansambluri umane. MIRCEA ZACIU Opera lui Slavici nu e doar o copie a realității, cât mai exactă, cât mai adecvată (e și aceasta), ci o viziune a
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
nopții” - și arta poetică militantă din „poemul ca înfruntare [...] exprimare sau tescuire” ori, într-un întreg ciclu, Fanariote (din placheta Lapidare, 1981), dezgustul enorm al sentinței asupra universului detracat al dictaturii, ca în Timp de chiverniseli: „Timp de chiverniseli, înăcrit, dedat la pâră/ în carnea-ți dâlmoasă hălăduie strepezi/ scârnave/ ocări și lătrat/ prigoană prăpăd părăsire// aciuați de neunde intrigi meșteșugite împlinesc /turme de feți stârciți împerecheați cu vază// împilați încolțiți/ îngrămădiți îngrădiți încovoiați/ (actul e pur și înșirarea)/ scrâșnetul are
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
tipărit în 1981, este expresia unui lirism singular în epocă. Spre deosebire de majoritatea tinerilor poeți care practicau stăruitor personalizarea discursului, implicarea în cotidian, ironia și autoironia ori jocurile textuale, autorul apare mai degrabă ca un ermetic care, respingând provocările realității, se dedă la o tainică ars combinatoria. Meticulos elaborate, mizând pe sugestie și pe forța de iradiere a unor simboluri care revin, caligrafiate cu rafinament, poemele iau nu o dată aspectul unor ceremonii de metaforizare a limbajului. Gestul liric este aici mai mult
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
înclinat spre un trai patriarhal, în mijlocul naturii. Omul politic, ce meditează acum cu amărăciune la moravurile vremii, e o prezență tot mai discretă, imaginea care prinde contur fiind aceea a unui boier de țară, retras departe de vânzoleala din agora, dedându-se, cu o bucurie simplă și naivă, plăcerilor de numismat și horticultor. Predicând răbdarea, resemnarea, el se înfioară câteodată de singurătate și de apropierea sfârșitului. E un spirit reflexiv și sceptic, cu porniri de duioșie și alunecări spre fatalism. Umorul
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
, Vasile (1. II. 1912, Deda, j. Mureș - 6. III. 1989, București), istoric literar și publicist. Este fiul Lucreției (n. Onigaș) și al lui Grigore Netea, țărani. Urmează școala primară în Deda (1918-1923), studiile secundare la Târgu Mureș (1923-1931) și la Blaj (1932-1933), Școala Normală Superioară
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Mircea Alexandru Pop; 1.X.1926, Deda, j. Mureș), poet și traducător. Este fiul Hortensiei (n. Suciu) și al lui Traian Pop, medic. Învață la Liceul „Al. Papiu-Ilarian” din Târgu Mureș (1937-1940) și la Colegiul Național „Sf. Sava” din București, absolvit în 1945, și urmează Facultatea de
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
bage în poveste” (Wolfe, 1985, p. 57). Dimpotrivă. E suficient să-i parcurgi cărțile pentru a admira perfecta muzicalitate a construcției și inegalabila artă a potrivirii cuvintelor. A-i reproșa lucruri care nu țin de intențiile sale înseamnă a te deda la inutile răfuieli cu un scriitor care a contribuit la „democratizarea” genurilor literare mai mult decât au făcut-o mii de practicieni ai rigorii științifice, a căror morgă era depășită doar de propria lor incompetență și nulitate. Editori ingenioși au
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Fără ritm, stilul este lipsit de armonie. Este ca un flaut care cântă solitar, un lucru incomplet, foarte eficient sau foarte stupid, în funcție de situație - și totuși ceva incomplet (Chandler, 2000, p. 37). Moștenitor al tradiției ajunse la epuizare, Chandler se dedă unei revolte sterile, conștient că nu poate schimba cu nimic lucrurile. Stilul „utilitarian” și „esențialmente vulgar” al culturii americane împiedică producerea unor opere de artă demne de respect. Pentru a crea valoare în America trebuie, susține autorul, să ai o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în romanele lui Chandler, menită să sublinieze singurătatea fără leac a personajului. Ca pentru a marca distanța de lumea în care s-a trezit aruncat, Marlowe întrerupe conversația cu personajul care năvălise în apartamentul său, Carmen Sternwood, pentru a se deda unei ocupații de-a dreptul ritualice: M-am apropiat de o lampă cu picior, am tras de cordon ca s-o aprind, m-am întors, am stins lumina din plafon și am traversat camera spre eșichierul așezat pe o masă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de prostituție petrecut în jurul vârstei de 30 de ani suscită rememorarea faptului că a fost violată de un unchi pe când avea șase sau șapte ani. Pe parcursul terapiei, ea va preciza că, în timpul unei plimbări prin pădure, unchiul său s-a dedat de fapt unor practici de masturbare și că fata i-a cerut să le repete. Pacienta povestește apoi că urmărea fetițele: „Luam poziția și mă culcam peste ele. De altfel, preotul m-a mustrat”. Exemplul arată că identificarea cu agresorul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
autorii propriei lor nefericiri după ce au reușit performanțe de care, în cele din urmă, au ajuns să se simtă nedemni. Faptul de a-ți agresa propriul corp poate fi un mod de satisfacere a autoagresiunii. Freud (1901/1973) s-a dedat el însuși la o automutilare, deși nu-i stătea, spune el, în obicei! Unul dintre tinerii săi pacienți a avut îndrăzneala să-i aducă la cunoștință intenția de a se căsători cu Mathilde, fiica mai mare a lui Freud. Agresivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unuia declanșează reveria celuilalt”. Există „familii de visători ale căror reverii se consolidează unele pe altele... Și, în acest fel, marii poeți ne învață să visăm”. Freud (1908c/1985) adaugă o nuanță acestor constatări: creatorul literar ne permite să ne dedăm fără sentimente de culpabilitate propriilor noastre reverii. Iată așadar una dintre sursele plăcerii cititorului. Istorictc "Istoric" Omul a visat dintotdeauna. În Biblie, cu mai multe secole înaintea lui Iisus Hristos, autorul Pildelor îl ia în derâdere pe visătorul inveterat: „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]