1,049 matches
-
referă și Virgil Drăghici (cf. Prefață la op. cit., p. 13). 164 Investigația hermeneutică, bazată preponderent pe comprehensiune, nu exclude însă și explicația, "căci, pe de o parte, în orice comprehensiune a unei acțiuni cooperează judecăți generale, printr-un procedeu analog deducției, ca o cunoaștere obiectivă și, pe de altă parte, explicația cauzal-analitică plecând de la <<mediu>> este o bază indispensabilă pentru științele hermeneutic-istorice, încât fiecare acțiune conține, alături de conexiunea motivației, și o conexiune a impulsului rezultată din amestecul de trebuințe și afecte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
exprime esența unui anumit status societatis și din comparația cărora să rezulte deci legea întregului proges", sau chiar mai mult, "să exprime într-o formulă esența tuturor relațiilor de cauzalitate ce produc modificări în cadrul contextului general al societății". Or, asemenea deducții "depășesc forța intuitivă a omului"109. În plus, orice formulă prin care exprimăm sensul istoriei nu este decât "un reflex al însuflețirii noastre lăuntrice". Până și forța noțiunii de "progres" nu rezidă neapărat în ideea de "scop", ci este mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
comprehensiunii prin prezumție", întrucât indiferent care sunt conținuturile ei cunoașterea hermeneutică "se sprijină, sub aspect logic, pe o prezumție" (în termenii folosiți anterior: "o ipoteză de lucru"), care este aceea "a sesizării unui particular în propria sa particularitate [...] printr-o deducție controlată empiric a generalului"166. Este cât se poate de evident că la un asemenea model de comprehensiune recurge și Dilthey. Conceptul generic de "filozofie" e prin urmare numai în aparență atemporal și aprioric. El funcționează ca simplă "idee regulativă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cât și despre "transformările și istoricitatea pe care le implică utilizarea acestor categorii" (vezi II, notele 84 și 86, precum și III, 1C). Prin urmare, pentru Dilthey, categoriile nu sunt inițial constitutive pentru actul cunoașterii, ci apar numai ca "dobândite" prin deducție, alcătuind acea structură psihică secundară care pornește de la "categoriile reale" ale conștiinței, adică de la cele ale trăirii 81. Formele conceptuale fac acest lucru abia în a doua instanță, prelucrând și ordonând datele oferite de experiență. Iar dacă vorbim despre un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un singular nu poate fi înțeles decât sub presupoziția cvasisistematică a întregului", iar pe de altă parte, "înțelegerea întregului poate fi dobândită abia prin comprehensiunea singularului"), și precizează că prezumția vizează "sesizarea unui particular în propria sa particularitate printr-o deducție controlată empiric a generalului" (s.n.)173. De altfel, în System der Ethik, Dilthey se exprimă cât se poate de tranșant: "Ori o idealitate imanentă a lumii și a științei, ori nici una"174. La filozoful hermeneut întîlnim, așadar, o comprehensiune imanentă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adevărate pe care sistemul formal nu le poate demonstra. Se naște astfel o bizarerie de proporții. În raport cu orice sistem formal al aritmeticii există propoziții nedecidabile, adică propoziții care nu pot fi nici confirmate și nici infirmate pe baza regulilor de deducție din cadrul sistemului. Enunțul „Sistemul formal considerat este lipsit de contradicție” devine straniu, căci chestiunea lipsei de contradicție a unui sistem formal nu poate fi decisă decât ieșind din acel sistem. „Teorema de incompletitudine” a lui Gödel a lovit direct în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ființa perfectă, Dumnezeu. Cogito-ul este o intuiție care provine din inteligența pură. În Regulae Descartes este foarte clar în această privință: ) Originalitatea lui Descartes poate fi rezumată în principal la următoarele idei care sunt, toate, rezultatul intuiției și nu al deducției : 1) Cogito, eu gîndesc, e o constatare indiscutabilă; 2) eu, ființă cugetătoare, sunt capabil de certitudini; 3) certitudinile sunt obținute printr-o cunoaștere directă, printr-o intuitție nemijlocită.) Pe de altă parte însă, Descartes vorbește despre rațiune ca despre “lucrul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
terminologia pe care o folosește, se contrazice, este pentru că integrează în acest proces de matematizare un vocabular scolastic în care sensul este istoricește determinat prin marile opere ale maeștrilor Evului Mediu. Astfel, matematic vorbind și dacă procedăm prin intuiție și deducție, evidența principiilor nu împiedică, într-o anumită măsură demonstrarea lor. Sfîntul Toma va merge chiar pînă la a utiliza silogismul și îl va afirma pe Dumnezeu cunoscut fără argument, “căci sunt lucruri care sunt astfel cunoscute fără dovezi”. Această poziție
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
există între gîndurile sale. Plecînd de la gîndire, nu doar de la actul gîndirii, dar totodată și de la conținutul obiectiv, de la "materia metafizică" a gîndirii, putem descoperi instanța pe care să o numim subiect la Descartes. Gîndirea este exercițiul intuiției și al deducției, ordinea și maniera în actul de a ști să treci. În concluzie, în inferență subiectul începe să existe și să caute să se asigure de ceea ce a stabilit în judecățile sale. Poate că am putea acum să determinăm figura subiectivității
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fi ilegitim. Nu negăm nici calitatea de intuiție a Cogito-ului, pentru că: “Putem spune despre acesta propoziții care se conchid imediat plecînd de la primele principii, că le cunoaștem, conform punctului de vedere în care ne situăm, cînd prin intuiție, cînd prin deducție”.) Textele utilizează de fapt vocabularul inferențial pentru a stabili Cogito-ul; concluzia se găsește exprimată prin “deci” și în ceea ce privește Meditațiile, unde formula este puțin diferită, ea transpare în “trebuie să conchidem”. Cogito-ul este clar legat de regula de inferență; pentru a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Principii: . ) Propoziția: Pentru a gîndi trebuie să exiști, “apare atât de evidentă înțelegerii încât ea nu se va opri de a o crede, chiar dacă ar fi poate pentru prima dată în viața sa că gîndește”.) Cogito-ul va fi deci o deducție ce se fondează pe faptul că eu gîndesc și că eu conchid în mod necesar pornind de la această experiență, că exist, căci pentru a gîndi, trebuie să fiu. Regula: Pentru a gîndi trebuie să exist, nu este altceva decât principiul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
dăruiască într-o acțiune comună.. În această acțiune eul ar putea eventual să înfățișeze identitatea abstractă a vieții sale. Distincția și uniunea au deci, și una și cealaltă, evidența ce le corespunde, aceea a distincției provenite din demostrație sau din deducție și pe aceea a uniunii provenite din experiență. În Regula II, experiența este opusă deducției ca ceea ce este adesea înșelător, față de inferență. Totuși în Regula XII noțiunea de experiență este completată și lărgită: Într-un anume sens, Cogito-ul este o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
abstractă a vieții sale. Distincția și uniunea au deci, și una și cealaltă, evidența ce le corespunde, aceea a distincției provenite din demostrație sau din deducție și pe aceea a uniunii provenite din experiență. În Regula II, experiența este opusă deducției ca ceea ce este adesea înșelător, față de inferență. Totuși în Regula XII noțiunea de experiență este completată și lărgită: Într-un anume sens, Cogito-ul este o experiență evidentă, așa cum uniunea este o experiență certă și foarte clar dovedită în fiecare zi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
loc, mai curînd ele caută a fugi din sufletul omenesc; ele nu vor valora deci mare lucru, atâta timp cât nu le lăsăm să se lege într-un raționament care le oferă explicația”.) Failibilitatea judecății se întemeiază pe o anumită infailibilitate a deducției, pentru că ea nu va fi greșit desfășurată de către un spirit atent și ascunde o reflexivitate a gîndirii ce reține în memoria sa legătura existentă între anunțurile sale. Astfel, dacă failibilitatea caracterizează din punct de vedere ontologic judecata, întoarcerea reflexivă a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
un spirit atent și ascunde o reflexivitate a gîndirii ce reține în memoria sa legătura existentă între anunțurile sale. Astfel, dacă failibilitatea caracterizează din punct de vedere ontologic judecata, întoarcerea reflexivă a judecății asupra ei însăși constituie însăși materia infailibilității deducției. Hiperbola îndoielii este de exemplu o suspensie a judecății, adică o judecare a judecării, căci .) Îndoiala hiperbolică arată că judecata nu se constituie decât pe motivul insecurității și că numai luciditatea în fața failibilității descoperă o înlănțuire reflexivă de motive ale
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
este indubitabilă; dar ceea ce este mai important nu este una sau alta din ideile ce-mi apar, ci mai curînd cea despre care eu gîndesc și pentru că e ceva ce eu gîndesc, trebuie să concluzionez că eu sunt, eu exist. Deducția sau întoarcerea gîndirii asupra ei însăși în înlănțuirea judecăților pe care gîndirea mea le compune, susține fragilitatea judecății. Așadar, compositio care definea în mod tradițional judecata predicativă și-a schimbat sensul. Ea a devenit “viziunea distinctă a felului în care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în mod tradițional judecata predicativă și-a schimbat sensul. Ea a devenit “viziunea distinctă a felului în care naturi simple concură la compunerea altor lucruri”. Și această compunere se poate face în trei feluri: prin impulsie, prin conjectură sau prin deducție. Deducția este singura dintre aceste compoziții care este certă și veritabilă, atâta timp cât noi observăm fiecare din naturile simple în manieră intuitivă și conexiunile lor ca fiind absolut necesare. Astfel .) În invenție există deducție, nu pentru că fiecare ar putea demonstra ceea ce
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mod tradițional judecata predicativă și-a schimbat sensul. Ea a devenit “viziunea distinctă a felului în care naturi simple concură la compunerea altor lucruri”. Și această compunere se poate face în trei feluri: prin impulsie, prin conjectură sau prin deducție. Deducția este singura dintre aceste compoziții care este certă și veritabilă, atâta timp cât noi observăm fiecare din naturile simple în manieră intuitivă și conexiunile lor ca fiind absolut necesare. Astfel .) În invenție există deducție, nu pentru că fiecare ar putea demonstra ceea ce vrea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
feluri: prin impulsie, prin conjectură sau prin deducție. Deducția este singura dintre aceste compoziții care este certă și veritabilă, atâta timp cât noi observăm fiecare din naturile simple în manieră intuitivă și conexiunile lor ca fiind absolut necesare. Astfel .) În invenție există deducție, nu pentru că fiecare ar putea demonstra ceea ce vrea, ci mai curînd în sensul în care nouă ne revine de a găsi modul de dispunere a raționamentelor noastre în ordine pentru a demonstra, și în acest sens că o descoperire atentă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ar fi dezvăluit de ceea ce apare, de manifestat, ci semnifică mai curînd că el își conduce gîndurile într-o ordine. Raportul exteriorității care este fondat în subiect ca trecere temporală a gîndurilor ține de ordinea descoperirii, adică de cea a deducției care găsește o existență exterioară pentru că ea știe să descopere evenimentele în mod deductiv. Acesta este motivul pentru care afirmația că subiectul este temporal presupune ca el să fie substanțial, pentru că dacă subiectul se identifică cu ceea ce el descoperă în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
condiție transcedentală; pentru a vorbi mai exact despre Kant, el ar trebui să fie o condiție transcedentală, adică anterioară și superioară datului pentru a putea într adevăr să se consacre scopului de a gîndi diversul dat în manifestat. Aceasta pentru că deducția transcedentală conduce la principiul însuși al întregii sinteze încât ea trebuie să fie atentă ca unitatea sa sau identitatea sa să nu devină obiect. Restricția ontologică a subiectului transcedental este o autolimitare critică a tentației de a urca încă o dată
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
încerca să arătăm că el a privilegiat chiar mai mult decât Kant logica descoperirii proprie lui judicium, pînă în punctul în care el modifică logica formală, pentru că în loc de trei operații ale spiritului, nu mai găsim decât două, anume intuiția și deducția. Dar, în plus, subliniind faptul că judecata este un exercițiu care implică înțelegerea și voința, el transpune alegerea domeniului moral la cel al teoriei cunoașterii. De aceea se pare că la el, calea către principiul prim începe cu deducția și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și deducția. Dar, în plus, subliniind faptul că judecata este un exercițiu care implică înțelegerea și voința, el transpune alegerea domeniului moral la cel al teoriei cunoașterii. De aceea se pare că la el, calea către principiul prim începe cu deducția și că descoperirea ordonează raționamentele care sunt în favoarea exteriorității. Subiectul există în timp ce descoperă și nu ca o funcție logică transcendentă sau transcedentală, ci ca o imanență a trecerii personale a gîndurilor sale unele în altele. Transpunerea modelului juridic în modelul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ca o imanență a trecerii personale a gîndurilor sale unele în altele. Transpunerea modelului juridic în modelul etic și aplicarea sa la domeniul cunoașterii fac, într-un fel, din subiect o persoană ce are o parte legată de gîndurile sale, deducțiile și judecata sa liberă. În acest fel este posibilă curățarea grelei ipoteci a paralogismului substanțialității adresat subiectului cartesian. Imputarea paralogismului este legată în realitate de o logică juridică ce caută unitatea care domină diversitatea. Acest monopol al unității nu poate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mai curînd decât manifestatul. Descartes lasă să se înțeleagă că un sistem al libertății nu poate face economie de eul personal și că dacă încercăm să depășim subiectul transcedental în surmontarea dedublării conștiinței și conștiinței de sine, atunci, conceptul sau deducția se reflectă și devin subiect, substanța devine subiect. VII.6. Corpul ca subiect; Poate corpul să fie subeict? Reamintim pasajul din Setul alVI-lea de Răspunsuri la Obiecții unde Descartes relatează dificultățile pe care le-a avut în conceperea distinctă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]