3,586 matches
-
în ultimii optsprezece ani. Sub amenințarea unei „scurgeri de informații” către presă, ierarhii n-au comentat minciuna politică și dezmățul hoției autohtone, acumulate în forme flagrante de injustiție socială și tiranie economică. Fenomenul de clericalizare excesivă a Bisericii - uimitoarea operă defensivă a noilor caste preoțești, în care fiii își absolvă tații, iar tații își îmbogățesc fiii - se explică prin același mecanism. Așa se face că astăzi nu avem nici măcar un exemplu de înalt ierarh care să fi asumat - după exemplul dat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mulți intelectuali au decis în favoarea deghizării apartenenței lor confesionale cu ajutorul artificiilor retorice și al sugestiilor criptate. Secole de-a rândul, imperativul kantian al privatizării conștiinței religioase și evacuarea conținutului revelației într-un orizont de pură emancipare etică au dictat tonul defensiv, limbajul minimal și orientarea timidă ale laicatului european. Educați într-o tradiție universitară de tip iluminist, intelectualii creștini ai bătrânului continent asumă astăzi tot mai greu condiția de martor public al destinului unic pe care Biserica îl are în lume
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Palama, arătând mai întâi caracterul tradițional al învățăturii sale dogmatice și ascetice. În ce anume se ascunde timbrul special al vocii părintelui Sofronie 1, prin care își dovedește noutatea, distanțându-se totodată de spiritul conservator și îngust al unei ortodoxii defensive? Fără îndoială, cel mai neobișnuit aspect al teologiei părintelui Sofronie îl reprezintă limbajul personalist, folosit pentru a exprima taina omului făcut „după chipul și asemănarea” lui Hristos. Noutatea o reprezintă aici nu atât viziunea despre om, cel care, fiind înzestrat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îi spun o minciună. Ce trebuie să fac acum? Dacă se aplică forța pentru a mi se smulge o mărturisire, dacă această mărturisire este folosită în mod ilegitim și nu mă pot salva prin tăcere, atunci minciuna este o armă defensivă. Reaua folosire care se poate da declarației mele, obținută cu forța, mă îndreptățește să mă apăr. Dacă banii mei sau mărturisirile mele sunt cele ce îmi sunt smulse este același lucru. Declarația făcută sub amenințarea forței, când sunt convins că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
am înșfăcat pistolul de calibru 38 pe care-l dusesem în Mexico, nu c-aș fi avut nevoie de el. O astfel de scenă n-ar fi fost imaginabilă în nici una din scrierile anterioare. Violența lui Marlowe era una pur defensivă, reacție - de regulă întârziată - la o agresiune fizică injustă. De data aceasta, Marlowe răspunde disproporționat, asociindu-și forța mecanică a automobilului, transformându-se în agresor. E limpede: omul pe care-l descoperim la începutul romanului Poodle Springs nu prea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
părinții au o mare intoleranță educativă sau așteptări foarte mari, ei se află întotdeauna în opoziție cu copilul, al cărui comportament îl forțează pe părinte să intervină. De aceea, spunem că pedepsele au legătură cu intoleranța educativă. Mai mult, atitudinea defensivă este legată de tendința de a pedepsi. Prin atitudine defensivă se înțelege o atitudine care vede pedepsirea ca pe un mijloc adecvat și acceptabil de educare. O atitudine de deschidere se manifestă, din contră, printr-o anumită autocritică sau printr-
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ei se află întotdeauna în opoziție cu copilul, al cărui comportament îl forțează pe părinte să intervină. De aceea, spunem că pedepsele au legătură cu intoleranța educativă. Mai mult, atitudinea defensivă este legată de tendința de a pedepsi. Prin atitudine defensivă se înțelege o atitudine care vede pedepsirea ca pe un mijloc adecvat și acceptabil de educare. O atitudine de deschidere se manifestă, din contră, printr-o anumită autocritică sau printr-o anumită neștiință de a reacționa la pedepsire. Distingem, pe
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
simplul fapt că au, în general, copii mai mici, sunt puși în situația să facă asta. Se observă o diferență semnificativă în reacțiile părinților mai tineri față de comportamentele lor punitive. Se pare că tinerii din generația actuală sunt mai puțin defensivi (mai puțin tentați să adopte un model educativ dat) și mai înclinați spre reflectarea asupra propriilor lor comportamente, din care trag concluzii și pe care ajung să le corecteze. Diferențe între sat și oraș. Părinții care trăiesc în mediul rural
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
sau emoționale și răspunsurile se obțin punând întrebarea „de ce?”. Acest model ne permite să ne protejăm, dar nu cu riscul rănirii celuilalt și nu într-o manieră agresivă. Și acest model, ca și cel de mai sus produc aceleași efecte defensive, dar fără violență nejustificată. În schimb, modelul celălalt ne blochează într-o dinamică ascendentă, în care violența va escalada continuu. Cele două metode abordează divergențele în modalități cu totul deosebite. Modelul superioritate-inferioritate oferă doar două posibilități: ori am dreptate eu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
mecanism de apărare” era atrăgătoare, convingătoare, indispensabilă chiar. Și în așa măsură încât acum - și, fără îndoială, termenul nu e suficient de puternic - toată lumea și-l dispută! După o intrare discretă în DSM III-R, DSM-IV propune o scală a funcționării defensive, recunoscând că înțelegerea faptului patologic este imposibilă fără utilizarea conceptului „mecanism de apărare”. În același timp, noile direcții de cercetare în domeniu au rezultat din diversificarea abordărilor utilizate în studiul mecanismelor de apărare: abordarea din punctul de vedere al dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe care le-am menționat aici. Această carte înseamnă, foarte probabil, și o luare de poziție împotriva lucrării Analiza logică a rezistențelor, publicată în 1935 de către Reich, care se îndepărtase deja de S. Freud. Reich studiază aici vestigiile unor fenomene defensive altădată foarte active; acestea, disociate de situațiile în care-și exercitau funcțiile împotriva instinctelor sau afectelor, s-au transformat în trăsături de caracter definitive, cu manifestări externe, vizibile prin anumite atitudini corporale ce constituie cuirase sau blindaje ale caracterului (Charackterpanzerung
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exprimată într-un articol publicat în 1896, „Noi observații asupra psihonevrozelor de apărare”, în care Freud scrie că apărarea este „centrul nucleic al mecanismului psihic răspunzător de respectivele nevroze”. În cele două articole citate, Freud clasifică diversele psihonevroze în funcție de modalitățile defensive: 1) conversiunea afectului, în cazul isteriei; 2) transpunerea sau deplasarea afectului, în cazul nevrozei obsesionale; 3) respingerea concomitentă a reprezentării și a afectului sau proiecția, în cazul psihozei. Cât despre refulare, ea este omniprezentă, întrucât toate tipurile de psihonevroză implică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ar fi regresiunea, transformarea în contrariu și întoarcerea asupra propriei persoane. Astfel, ne putem întreba cât de potrivit este termenul „mecanisme de apărare”. Un alt aspect pe care-l vom evoca aici este relația dintre mecanismele de apărare și măsurile defensive. A. Freud (1936/ 1993) utilizează cei doi termeni cu același sens, considerându-i sinonimi. În 1972-1973, pe vremea convorbirilor avute cu ea, Sandler abordează chestiunea liniei de demarcație dintre mecanism și măsură. Din dialogurile lor desprindem următoarele idei: - măsurile defensive
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
defensive. A. Freud (1936/ 1993) utilizează cei doi termeni cu același sens, considerându-i sinonimi. În 1972-1973, pe vremea convorbirilor avute cu ea, Sandler abordează chestiunea liniei de demarcație dintre mecanism și măsură. Din dialogurile lor desprindem următoarele idei: - măsurile defensive sunt alcătuite din diferite forme de activitate ce pot fi modalități normale de a exprima o întreagă varietate de lucruri și care pot fi utilizate, în anumite circumstanțe, în scopuri defensive; - mecanismele constituie însă niște instrumente care apar în vederea protejării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și măsură. Din dialogurile lor desprindem următoarele idei: - măsurile defensive sunt alcătuite din diferite forme de activitate ce pot fi modalități normale de a exprima o întreagă varietate de lucruri și care pot fi utilizate, în anumite circumstanțe, în scopuri defensive; - mecanismele constituie însă niște instrumente care apar în vederea protejării eului și sunt utilizate în acest scop atât în situațiile normale, cât și în cele patologice. Două elemente trebuie subliniate: - cel dintâi vizează specificitatea mecanismelor de apărare, instrumente proprii apărării eului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
afirma că, pe câtă vreme refularea sau proiecția sunt întotdeauna mecanisme de apărare, alte activități - de pildă a face pe bufonul sau a lua în derâdere - nu reprezintă adevărate mecanisme de apărare, dar pot fi alese la un moment dat ca măsuri defensive; - al doilea aspect privește relația acestor mecanisme și măsuri de apărare cu patologia. În debutul dialogurilor sale cu Sandler, A. Freud rezervă termenul „măsură” tuturor elementelor care îndeplinesc o funcție defensivă, fiind proprii unui individ sau câtorva indivizi selecționați. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pot fi alese la un moment dat ca măsuri defensive; - al doilea aspect privește relația acestor mecanisme și măsuri de apărare cu patologia. În debutul dialogurilor sale cu Sandler, A. Freud rezervă termenul „măsură” tuturor elementelor care îndeplinesc o funcție defensivă, fiind proprii unui individ sau câtorva indivizi selecționați. Ea consideră, în acest caz, că a face pe bufonul este o măsură defensivă și că s-ar putea menționa câteva tipuri de caracter bazate pe acest comportament. În schimb, subliniază autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
patologia. În debutul dialogurilor sale cu Sandler, A. Freud rezervă termenul „măsură” tuturor elementelor care îndeplinesc o funcție defensivă, fiind proprii unui individ sau câtorva indivizi selecționați. Ea consideră, în acest caz, că a face pe bufonul este o măsură defensivă și că s-ar putea menționa câteva tipuri de caracter bazate pe acest comportament. În schimb, subliniază autoarea, nu există maladii bazate pe o asemenea măsură de apărare. Atunci când Sandler invocă tulburările narcisice, A. Freud recunoaște că stările și perturbările
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se adaugă importanța pe care au dobândit-o mecanismele de apărare în practica clinică. În finalul acestor discuții, se degajă un consens în privința faptului că relația cu patologia nu constituie un criteriu care să distingă mecanismele de apărare de măsurile defensive. De multe ori, mai ales în aceleași dialoguri dintre Sandler și A. Freud, termenul „manevre defensive” este utilizat ca sinonim pentru „măsuri defensive”. Această observație atrage două remarce: - manevrele sau măsurile defensive constituie, potrivit lui Sandler, niște procese mai complicate decât
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acestor discuții, se degajă un consens în privința faptului că relația cu patologia nu constituie un criteriu care să distingă mecanismele de apărare de măsurile defensive. De multe ori, mai ales în aceleași dialoguri dintre Sandler și A. Freud, termenul „manevre defensive” este utilizat ca sinonim pentru „măsuri defensive”. Această observație atrage două remarce: - manevrele sau măsurile defensive constituie, potrivit lui Sandler, niște procese mai complicate decât mecanismele de apărare. Această precizare este demnă de reținut și trebuie pusă în relație cu diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
faptului că relația cu patologia nu constituie un criteriu care să distingă mecanismele de apărare de măsurile defensive. De multe ori, mai ales în aceleași dialoguri dintre Sandler și A. Freud, termenul „manevre defensive” este utilizat ca sinonim pentru „măsuri defensive”. Această observație atrage două remarce: - manevrele sau măsurile defensive constituie, potrivit lui Sandler, niște procese mai complicate decât mecanismele de apărare. Această precizare este demnă de reținut și trebuie pusă în relație cu diferitele aspecte ce vor fi prezentate în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care să distingă mecanismele de apărare de măsurile defensive. De multe ori, mai ales în aceleași dialoguri dintre Sandler și A. Freud, termenul „manevre defensive” este utilizat ca sinonim pentru „măsuri defensive”. Această observație atrage două remarce: - manevrele sau măsurile defensive constituie, potrivit lui Sandler, niște procese mai complicate decât mecanismele de apărare. Această precizare este demnă de reținut și trebuie pusă în relație cu diferitele aspecte ce vor fi prezentate în capitolul 6 al lucrării noastre. - un limbaj cu o pronunțată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un limbaj cu o pronunțată conotație militară este utilizat în acest domeniu în care cuvinte ca apărare, manevră, luptă, incursiune sau contraofensivă revin foarte des, limbaj ilustrat de titlul celui de-al treilea capitol al cărții lui Sandler, intitulat „Operațiunile defensive ale eului considerate obiect de analiză”. De fapt, termenul „operațiune” se poate referi la acțiuni întreprinse într-un scop bine determinat, dar evocă, deopotrivă, operațiunile militare. Aceasta demonstrează, fără îndoială, influența exercitată de Freud, care, după cum subliniază McWilliams (1994), aprecia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dat, Sandler precizează chiar că, potrivit Annei Freud, se poate opera o distincție între nevroze în funcție de modelele specifice de apărare utilizate de subiect. Unitățile implicate în această diferențiere ar fi niște mecanisme de apărare. Să mai menționăm și termenul „metode defensive”, folosit de A. Freud (1936/1993); conceput ca un ansamblu de demersuri bine gândite și coerente, utilizate pentru a atinge un scop, termenul se potrivește, fără îndoială, prea puțin pentru desemnarea mecanismelor de apărare. Un ultim aspect pe care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a interveni asupra unei apărări ține, în opinia ei, de aceeași viziune asupra apărării ca proces. Faptul de a considera apărările niște procese este, fără îndoială, opusul acelui blindaj al caracterului despre care vorbea Reich și care constituie un sistem defensiv stabilizator. 2.2. Împotriva cui se apără eul?tc "2.2. Împotriva cui se apără eul?" În Eul și mecanismele de apărare, A. Freud desemnează două ținte ale mecanismelor de apărare: pulsiunile sinelui și afectele legate de aceste pulsiuni. Pulsiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]