1,537 matches
-
aia lungă, scoasă din pantaloni, Îi ajungea până la genunchi, un pantalon murdar pă el și desculț, ciufulit cum trăsese ăia de el să-l bage În mașină. Măi, fraților, și unde nu mi se apucă și trage un pas de defilare pă cimentu’ ăla din curte, știi cum ridica picioru? Până la brâu și... pac, pac, ziceai că-i din trupele de elită. Io dacă aș fi dar așa cu talpa de ciment și Încălțat să fi fost și mă internam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
comandat sergentul, cu un zâmbet abia vizibil. ― Dumitre, treci tu în față - i-a șoptit Todiriță. ― De când nu ați mai mers încolonați, fraților? - i-a întrebat sergentul, alăturându-se lui Dumitru. ― He, he! Pe vremea când noi băteam pas de defilare, dumneata poate erai încă prin școală. ― Cine dintre voi este Dumitru Dinsus? - a întrebat sergentul, după ce a cercetat hârtiile pe care le primise de la ofițerul de serviciu. ― Eu sunt, domnule sergent - a răspuns Dumitru. ― Ai fost sergent la artilerie? ― Da
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de adunare. S-a așezat în capul liniei care marca locul plutonului doi. Când a simțit că plutonul zbârnâie, a ieșit în fața lui: ― Pluton, v aliniați! Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! S-a întors energic la stânga și, cu pas de defilare, a pornit în întâmpinarea locotenentului Coasă. S-a oprit la patru pași în fața ofițerului și, cu o mișcare zvâcnită, a dus mâna la chipiu: ― Domnule locotenent. Plutonul doi, cu un efectiv de treizeci de militari, vă prezintă onorul! Sunt locțiitorul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
foștii lor comandanți - fără nici un ordin - au intrat în formație de pluton... Dumitru, cu o alură de ofițer, a dat comanda: ― Cu onor, spre dreapta, înainteee, marș!!!” Cei doi ofițeri s-au oprit și ducând mâna la chipiu au primit defilarea „plutonului”. Deși îmbrăcați civil, foștii concentrați mergeau într-o formație de invidiat. Chipurile lor asprite de greul cătăniei erau numai o lumină. Priveau spre foștii lor comandanți ca la niște părinți. După ce au trecut prin fața ofițerilor, Dumitru a comandat: ― Plutooon
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Crezi că vor să exprime ceva? Pe moment, își dorește să nu fie așa. Figura lui Vesey nu exprimă nimic la început, apoi, chipul i se luminează oarecum amuzat. Îi lipsește, ca întotdeauna, simțul umorului. — Pantofii, sir? — Lasă, nu contează! Defilarea armatei se încheie. Se servesc răcoritoarele. Sir Wyndham soarbe sifon cu lămâie și repetă „da, foarte“ spre cei care se adună în jurul lui. Foarte zeloși, toți. Nimeni nu lasă pe nimeni să strecoare vreo vorbă. Atmosfera, calitatea conversației îl fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din copilărie îmi imaginam sărbătorirea Zilei Naționale a României la oraș, ca fiind așa cum o descrie Ion Luca Caragiale în schița sa 10 mai, adică o zi veselă, plină de soare și oameni cu zâmbetul pe față, pomi în floare, defilare, cai, cucoane măscuite, domni cu țilindru pe cap și halba-n mână ciocnind în sănătatea patriei, gânduri de mai bine, înghesuială pe bulivar, pițipoance, înjurături, birjar, politicieni, curve, hoți de buzunare, Ghiță cu trăsura, aoleu bătătura... A trebuit să mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
atunci, doar de lupi și mistreți, în marele oraș Iași, ca să văd cum este de fapt la o zi națională. Pe atunci, era ca zi națională desemnată, ziua de 23 august, zi în care chiar dacă erai obligat să mergi la defilarea oamenilor muncii, după aceea, până pe 25 august, laolaltă cu poporul acesta al nostru, mai mult înclinat spre continua desfătare a stomacului proprietate personală, puteai să mergi în locuri precum Brodocul Vasluiului, unde fanfara cânta de mama focului, cârnații se prăjeau
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fost soare și bine, Dumnezeu, care demult nu mai simte deloc românește, ne-a blagoslovit cu ploaie și un ger din acela năprasnic, capabil ca să înghețe picăturile de apă, de cum atingeau pământul. Pe vremea aceasta, aproape imposibilă, a avut loc defilarea de la București, o defilare care de cum a început, a început în stil curat băsistic, deși prezidentul era undeva pe la mama dracului, prin Kazahstan, totul a fost după „pohta ce-a pohtit” dumnealui, adică l-a tras pe linie moartă pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Dumnezeu, care demult nu mai simte deloc românește, ne-a blagoslovit cu ploaie și un ger din acela năprasnic, capabil ca să înghețe picăturile de apă, de cum atingeau pământul. Pe vremea aceasta, aproape imposibilă, a avut loc defilarea de la București, o defilare care de cum a început, a început în stil curat băsistic, deși prezidentul era undeva pe la mama dracului, prin Kazahstan, totul a fost după „pohta ce-a pohtit” dumnealui, adică l-a tras pe linie moartă pe al doilea om în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
O epopee!“, anunțase victorioasă Venera. Croitorul cu familia, cei doi frați ofițeri. Balerina cu maică-sa și cu pisicile. Ședința de partid a surdomuților, nunta surdomutilor, meciul de volei al surdomuților. Chipurile, mâinile, hainele, furia, râsul, lacrimile surdomuților. Grupele de defilare, grupele de tricotaj, grupele de haltere, orgia și beția și rugăciunile surdomuților. Da, forța imaginilor persista, într-adevăr. Profesorul privea, hipnotizat, fără curajul de a-l deschide, carnețelul gros și îngust pe care îl sustrăsese din prima mapă, mapa purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lui Rembrandt, explicând ceva despre variantele anterioare ale tabloului observabile de cètre specialiști la analiza cu raze Röentgen, cum stratul de lac de deasupra vopselelor s-a închis în timp dând impresia unei scene de noapte, când, în fapt, glorioasa defilare condusè de comandantul Franș Banning Cock s-ar fi petrecut dupè-amiaza târziu, explicând studenților jocul subtil dintre lumini și umbre, raportul de forțe dintre liniile compoziției, precum și, într-un plan mai profund, natura politicè a celebrului tablou care la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
șoimii patriei, după ei noi, pionierii, pe urmă armata, pe urmă sportivii, pe urmă toți ceilalți. Orașul întreg mirosea îmbietor a carne friptă, iar la mesele lungi de lemn se opreau să ia o gustare festivă cei care terminaseră deja defilarea. În fiecare an, de ziua națională, eu eram în culmea fericirii. Din cauza mirosului de friptură, care urca până la ferestrele noastre. Alergam pe balcon și simțeam cum mi se lărgesc nările ca ale lui Fernando, taurul cel cuminte, când adulmecă petalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Atunci se pornise o muzică tristă. Tata și fără muzică arăta frumos și lăsa un pic impresia că i s-a furat bicicleta. Tatăl meu era cu adevărat un bărbat frumos, chiar și privit din față. Drept ca soldații la defilare, fără burtă, cu părul puțin cărunt, un râs nemaipomenit și așa mai departe. Chestii din astea au trecere la femei. Mama era și ea uneori încă frumoasă, alteori nu și atunci părea greoaie de parcă forța gravitației ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vreo șaptesprezece avorturi, majoritatea făcute chiar în cada din apartament, căci la spital nu te lua nimeni în seamă. Ceaușescu înfunda pușcăria cu ginecologii care ajutau femeile să avorteze. Țara trebuia populată cu oameni noi, învățați de mici cu parăzile, defilările și spectacolele muncitorești de pe stadioane. Cei șaptesprezece avortoni erau acum undeva în ceruri, ori deveniseră strigoi, supărați că mama lor nu le dăduse șansa să scrie cu trupurile lor numele Marelui Cârmaci pe gazon, de 23 august. Așa că momentul critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Grigore: ― Ai văzut? Până și Predelenii sunt toți în păr... Ce-o fi pățit zgârcitul de-a cheltuit atâția bani? ― Și nici măcar n-am trecut pe la ei! zise bărbatul cu regret. Nu știam că s-au întors de la țară... Începură defilările. Loja se umplu de extaz: ― A, a fost superb!... Ce mare artist!... A jucat încîntător!... Am văzut piesa și la Paris... Da, tot cu el... Grigore profită de îmbulzeală și se repezi la loja lui Predeleanu. După primele cuvinte, Tecla
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
purtau costum național. Unii l-au purtat în permanență, alții numai la solemnități. Pe unii îi vedeai mereu în portul lor de acasă, în costumul lor regional, pe străzile capitalei ; alții au ținut să poarte mîndria îmbrăcăminții regionale numai la defilare sau la prilejuri solemne. Costumele pe care le-am văzut au fost, cele mai multe, confecționate în atelierele școlii sau cumpărate la magazinele de artă națională. (...) Toate, însă, sau aproape toate purtau pecetea standardizării, adică a industriei. Erau nu costume naționale, adică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
s-a remarcat în timpul războiului cu romanii din 66-70 al cărei lider - pe care mulți iudei îl considerau adevăratul lor conducător, rege și posibil Mesia - era Simon bar Giora. El a fost dus la Roma pentru a fi inclus în defilarea pe străzi în onoarea triumfului lui Titus. Josephus povestește că la sfârșitul paradei, Simon a fost ucis în cadrul unei ceremonii, conform obiceiului roman, după ce a fost biciuit. Așa cum am descris în primul capitol, satisfacția era mai mare dacă regele inamic
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
arătătorul spre bucata de cer împestrițată de stele de peste coșurile morii.) 5. (Acest cuvânt l-a rostit după ce a ascultat o ceartă între Paul și Nicușor, care tocmai ieșiseră pe jos cu câteva stegulețe roșii și tricolore de hârtie de la defilare. "Tata mi-a adus de la demonstrație zece stegulețe", zicea Paul. "Tata mi-a adus cincizeci", zicea Nicușor. "Ba mie mi-a adus tata cinci sute de stegulețe", zicea Paul. "Și mie mi-a adus un milion de stegulețe", zicea Nicușor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Tata mi-a adus cincizeci", zicea Nicușor. "Ba mie mi-a adus tata cinci sute de stegulețe", zicea Paul. "Și mie mi-a adus un milion de stegulețe", zicea Nicușor. "Mie mi-a adus tata un miliard de stegulețe de la defilare", zicea Paul. "Dar mie mi-a adus un catralion de stegulețe", zicea Nicușor. "Mie mi-a adus cinci milioane de sute de catralioane de stegulețe", zicea Paul. "Ba mie mi-a adus tata un infinit de stegulețe", zicea Nicușor. "Și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
discursuri incendiare, cățărați pe statuia lui Mihai Viteazul... Cum să nu piardă din vedere acel urmaș că tot ceea ce încă are să l înconjoare - case, legi, bulevarde, expresii, societăți de asigurări și credite, convenții, bănci, poduri, gări, care alegorice la marile defilări, școli și așa mai departe - va fi fost făcut în spatele acestei zarve, de inima și, mai ales, de mâna noastră, ce construiește burghez și trainic... Da, sentimentul neplăcut dinlăuntrul său îi dă logoreea ! Numai că zâmbetul îi rămâne atât timp
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dracu să faci cu ea aici? — Să ți-o bag Între bucile curului, ca să cînți Strange Love. Caporalul de serviciu stinge lumina În dormitor, În rîsetele generale. Caporalul ne Încolonează după raportul de dimineață și ne duce În pas de defilare În zona cea mai Înaltă a unității, un platou natural unde se află instalate mitralierele antiaeriene și un pavilion mic, un fel de refugiu cu patru paturi și o sobă mică de fier, pentru cei care fac de serviciu În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s-a părut că aud zgomot de motoare de undeva de la răsărit. Dar, pe de altă parte, toată această cacofonie militară nu-mi risipește teama, o adunătură numai bună de trimis În agricultură. Episoade de instrucție militară, În regim de defilare; ne pregătim de jurămînt, Învățăm toate manevrele de deplasare În pluton, sîntem din ce În ce mai soldați. Caporalii ne poartă pe aleile nesfîrșite ale uriașei unități, prin spatele dormitoarelor sau al clubului, al clădirii corpului de gardă, al cantinei sau pe platourile care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
le spun unde mama dracului am ajuns. Caporalul bateriei noastre zice că e craiovean, dar nu cred că asta o să mă ajute cu ceva. Poartă boneta pe-o sprînceană și, cînd se fîțÎie pe lîngă coloana tropăind În pas de defilare, șuieră printre dinți o melodie populară din baștina lui, o periferie a Craiovei. E un tip rudimentar și dușmănos, deși Încearcă să se facă prietenos, dar În maniera lui. Îmbătat de puterea pe care i-o dau cele două trese
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de puterea pe care i-o dau cele două trese galbene, se poartă nefiresc și Începe să ne omoare cu sfaturi, sare de la cele legate de ostășie și cutreieră filozofic pe cîmpiile vieții, În timp ce noi transpirăm, dîrji, bătînd pas de defilare. Ține să-i spunem Portocală. Caporal Portocală. — Cum doriți dumneavoastră, tovarășu’ caporal Portocală, Îi răspunde, mutînd un pic accentele, Csabi, un ungur simpatic. — Ridică picioru’ răcane și lasă comentariile, privirea În față, salută, unu-doi-trei-patru, țipă el iritat cînd, În cele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cuvintelor răcanului Își croiește drum prin desișul minții lui... Pe loc stai! La stîn-ga! Pe loc repaus! SÎntem pe o alee În spatele dormitorului. Îl scoate pe răcanul nesincronizat și vorbăreț din formație și Îl pune să bată singur pas de defilare În fața noastră. Csabi nu pare un prostovan, dar e stînjenit de evoluția lucrurilor și de faptul că e lipsit de adăpostul grupului și, cînd caporalul Portocală țipă la el să se miște, se sperie. Vrea să se urnească de pe loc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]