30,841 matches
-
se clatine prea lucizi o aripă de fluture îi mai poate răni August Uite că iar se aprind licuricii pe malul apei am văzut libelule de cobalt într-o zi a lui august când fructele îmi pătaseră bluza când pe degete îmi ningea un polen străveziu când încheiasem o carte dedicată amurgului când tatăl meu Augustin se pregătise de moarte și eu nu știam o țigancă deghizată în nufăr îmi ghicea viitorul Goluri }ipătul galben se aude desperecheatele păsări își caută
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
la fel de firave adieri, - mă încearcă un fel de teamă. Nu pentru tine, ci pentru mine. Printre atâtea baroce variațiuni, - încotro, unde, cum, până când -, către tainicul Hexagon. Te pot asemăna doar cu Bach, cumplitul, ciupind, s-ar crede, clavecinul cu fine degete, sau lovind, ca și cum ar dansa, cu bâta ori spada orgii, să spargă în sclipitoare țăndări vuietul din adânc - încât aproape că nu ne dăm seama că stropește cu sânge-mprejur, încăpățânat să ajungă până la os. Asta îl interesează, de fapt
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
și pe covoare se mai toarnă parfume tari, și mai adie, totuși, câte-o mireasmă dinspre crângul acela înflorit. Doar uneori se-ntoarce spre Sine și-și zice: Doamne, de ce nu pot, totuși, să-i și pipăi, Eu, Cel cu degete fără număr? La urma urmei, nu-i chiar așa de rău, merge și așa, ar putea fi și mai rău, - se gândește Domnul. Mai putem totuși spera, mai ales după ce-i voi măcelări, într-o omenire purificată. Deocamdată, însă, stă
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
Emil Brumaru Tresar sub degetele tale străvezii pahare Cînd le atingi, cristalele murmură. E-apropierea ta atît de pură încît ți-e frică parcă și te doare. Neliniștită, umbra pe mătasă Te caută și te îmbie dulce. O, n-o lăsa alături să se culce
Tresar sub degetele tale străvezii pahare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9651_a_10976]
-
nepăsător ca adevărul morții Arborele magnetic Cu o carte de aur în mâini am rătăcit prin nesfârșitele câmpuri prin valurile unduitoare de semănături ale înaltului prin albia unor pâraie în care îngerii uciși de bâtele oierilor în apus își scoteau degetele lor de prunci dintre tufe de iriși ori din înmiresmatele pâlcuri de flori fără nume galbene albastre ori violete Ceva mai în sus pe coline peste negre grase pășuni păscute de turme de nori răsunau nepământene coruri de copii nenăscuți
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
tufe de păducel înflorit O, calma putere a florii ce cade pe mâinile indiferente ale putreziciunii. Silogisme fremîtîtoare "Eu sunt cămila ce trece prin urechile acului" mi-a șoptit poetul miop și deodată ochelarii săi fumurii cu lentila groasă cât degetele mortului s-au umplut de un roi de furnici am plecat neputincios ochii-n pământ îl petreceam la groapă pe bunul nostru profesor de logică pe marginea drumului de țară silogisme fremătătoare limbarița cheița-raiului floarea focului Kafka N-a mai
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
cărțile lui bunică-său. Dar, nu asta era surpriza. Deschizând larg ochii -care aveau neasemuita dorință de a se roti nebunește în orbite - și pipăind-o temeinic pe toată suprafața goliciunii sale de parcă ochilor săi le-ar fi crescut brusc degete, își dădu seama că Ludmila, Cervenkova carevasăzică, nici măcar nu-l vede. Dar ceea ce punea capac acestei imagini, în fapt, un adevărat coșmar, era că stătea de vorbă cu Marfușka, iar dumneaei, Marfușka, nici măcar nu observa că Cervenkova e goală, goală
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
mai păstrează tradiția reclamei - "sufletul comerțului" - de odinioară: aperitivul e pe gustate! O feliuță de salam ori de afumătură, o fărâmă de manchego, brânză de capră și de oaie, o îmbucătură de pită, ca prin Ardeal, și un păhărel cât degetul din vinurile de pe ambii versanți ai Pirineilor. Pe trei pereți, butoaie mari, pe suporturi înalte, cu canea metalică și etichetă cu litere de-o șchioapă: Malaga, Muscat, Porto, Madeira și alte, neștiute de noi, vinuri tari. E toamnă târzie, afară
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
Tatuajele tale pentru orbi scrise pe gleznele tale muzicale, aerul fierbinte mișcându-se somnoros mult mai jos de pubis și venele subțiri Atât de neliniștit și flămând merg pe pielea ta de acasă la birou și de la birou acasă Cu degetele înfipte adânc în buzunare ca niște seringi Pline în loc de lichid cu nisipul ușor umezit de transpirație de sub sânii tăi Nu mai știu nimic despre mine Nu mai presimt nimic îmi petrec viața fără să fiu înrebat Uitându-mă de fiecare
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
ar fi preziceri ale fecioarelor înțelepte și nebune din Catedrala Bernei; se duelează fulgi amenințînd Muzeul Picasso din Luzern Am urcat înainte de-a fi aprins sau în timp ce arde? într-o limbă învățată în brațe plîns de păr peste lira degetelor cade
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
lui Iuda Fiul meu cu fața în sânge se chircește în turla inimii mele și așteaptă bătăile clopotului mă simt hăituit de propriile mele iluzii lațul mi se așează cu multă delicatețe pe grumaz precum un inel de logodnă pe degetul iubitei nu scot nici un cuvânt de teamă să nu mă sinucid umbra-mi stă deja agățată de aripa unui fluture mă revolt împușcând-o e-o lehamite peste lume că mă apucă dorul de moarte patinoarul din ceruri e arhiplin
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
ea poezia și este înzestrată să o facă, fără să poată merge însă destul de departe pe acest drum, pe cît de ademenitor pe atît de anevoios. Dovadă acest simplu, rece-senzual, poem de dragoste: "îi mîngîia mîinile coapsele / de se mirau degetele / îmbobocite cînd aerul muțea / și sorbea doar pie-lea ei / foș-ni-toa-re // îi sorbea ochii de nu-l încăpeau / toate abisurile lumii și ale / ne-lumii / îi strivea măceșele bu-zelor" etc. Și ceilalți trei (Iulian Fruntașu, Maria Șleahtițchi, Adrian Ciubotaru) dispun de
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
ție izvor nou voi înflori. M: Tu care porți zaua de aur cheia pântecului meu vino în somn și unge-mi instinctele să pot răbda blestemul pe care l-am vinovat. N: Apa amniotică îmi degeră tălpile transparente și păstăile degetelor. Dinlăuntru îți presimt ochii mamă-de-afară unde lumina nu e decât o crăpătură a lumii. M: Te ajut să mă urăști pe furiș adevărului îi pute gura și tu ești golaș ca un sâmbure îmi urmăresc fapta și ea șerpuiește pe
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
mod curent se credea că vizitele sale se datorează dragostei pentru K. F. Ar fi fost un secret banal, de ordin sentimental, la îndemâna tuturor. S-ar părea însă că el suferă de morbul lui Lampers, care riscă să-i înțepenească degetele, ceea ce ar fi dezastruos pentru un aviator. El vine vara în Vladia pentru că atunci racii sunt cei mai gustoși, un remediu paradoxal pentru boala prințului. Această ipoteză, lansată malițios de către inginerul Bașaliga, distruge însă mitul iubirii dintre prinț și K.
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
înlocuia halbele goale, fără ca cineva să-i ceară. Vârsta și sexul erau respectate: domnii beau din halbe, iar doamnele și copiii mai mari câte-o regală - un pahar conic, lunguieț - sau un carcalete, un soi de sirop încuscrit cu două degete de vin. Cât să mănânci și să bei? Discuțiile erau totul, numai că pe mine mă plictiseau. Nu însă totdeauna. - Nea Gheorghiță, când mi-era mai bine cu fata lui Chirițescu la "Gambrinus" - care de-o lună mă tot perpelește
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
obrăznicia sânilor și pielea-i mătăsoasă, mai catifelată decât anteriul lui de birjar, poate și din pricina minusculelor firicele de păr ce-i acopereau trupul ca o pulbere de aur. Când se dumiri că nu visează, îi atinse ca un fulg degetele picioarelor, unul câte unul, urmând porunca buzelor, ce-l trăgeau pe nebăgate de seamă în sus, mai sus, până când pufulețul din triunghiul vieții, blestem diavolesc, îi ceru să i se supună. Spilka își îndreptă ochii spre cer, făcu o cruce
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
preliminare fuseseră alungați fără milă de pe pervazele înalte ale ferestrelor din bucătărie și dormitor. Și iată că într-o zi, cînd femeia de serviciu care mă ajuta o dată pe lună, făcea curățenie generală, o văd cum îmi arată stupefiată cu degetul înspre stocul de geamantane: sus, sus de tot, trona peste ele în nemișcare, ca o omidă uriașă, un porumbel, arborînd, mi s-a părut mie, cum îl privam de jos în sus, un aer sfidător și trufaș. Dar porumbița, căci
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
și îmi piaptănă părul negru cu un pieptene alb și strălucitor din os de jaguar ea stă în miezul acestei pietre galbene și se spală pe obraz și pe mîini chiar cu sîngele care îmi curge din obraz și din degete ea stă în miezul acestei pietre galbene și-n timp ce mă naște plînge în hohote hohote fără de care și iadul și raiul rămîn fără pereți și fără porți ea stă în miezul acestei pietre galbene și înghite cu bucurie
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
-o enigmă vecină și-apoi soarbe cu migală din cupa de cerneală Cenușă Din aripi de gânduri străpunse de vânt am adunat un căuș de cenușă din trupul Tău ars și Îngemănat cu pământul greu, mi-au crescut rădăcini din degetele supuse ce s-au Îngrămădit să Îmbrățișeze spațiul unduindu-se lejer În apusul molcom, vișiniu. Și stam așa, toți, orbi și surzi din născare, căutându-ne descumpăniți in privirile absente. Din nimic am simțit cum crește din nou un val
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
le folosește limbajul sărac, vulgar, ademenindu-i cu grosolănie la afacerile lui, la politica lui. Nu poți să nu-i admiri talentul - fiindcă e un talent și ăsta, să înjuri, să porți cizme de noroi, să-ți sufli mucii cu degetele. Înțeleg că numai așa merge treaba, trăgându-te de brăcinar cu plebea. Un discurs cât mai crud, ăsta e secretul; și câteva cuvinte triviale, câteva gesturi obscene care sunt la locul lor în România asta Mare." Ascensiunea lui Costea Bratu
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
atât de goi, Le descântă-n aer măreția Și-mi alunga gândul Înapoi Unde-și arde steaua veșnicia” (Sărut copacii) Amintirea merge Înainte ca un nesfârșit asfințit, În urma căruia cerul se Înfioară de mister. Inima tremura de atingerea moale a degetelor, timpul privește Înapoi, căutând o stea sub aripile trecerii, pentru că În sufletul Poetul am gasit icoana Mamei. Și Îngerul mă ia de mână și Îmi face semn să păstrez tăcerea pentru că Mama Floarea Își asculta cântecul compus pe o struna
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
care, aparent, duc spre țelul nostru precis și obiectiv trasat. Dar din nou vin ei și ne pun piedică cu nedumeririle, Întrebările și Îndoielile lor. Alteori te oprești din goana ta, chemi martori și le arăți necivilizat, dar concret, cu degetul, răsăritul din fața lor, o poartă de cleștar, o pădure de măslini, un râu cu pietre nestemate. Ei se prefac că nu le văd, dar tu le vezi, le atingi, le Împarți cu ei, pe când ei râd neîncrezători, te arată la
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
o poartă de cleștar, o pădure de măslini, un râu cu pietre nestemate. Ei se prefac că nu le văd, dar tu le vezi, le atingi, le Împarți cu ei, pe când ei râd neîncrezători, te arată la rândul lor cu degetul și Își șterg tălpile mânjite de haos pe bucățica de speranță din viața ta. Și din nou fugi și Încerci să-ți peticești speranța zdrențuită de incertitudinea lor, Încerci să nu te lași neîncrederea și viclenia lor să câștige. Nu
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
din piele întinsă pe o singură parte pe cadrul rotund, din lemn. În acest cadru sunt practicate cinci fante duble, prevăzute fiecare cu câte o pereche de plăcuțe din alamă, asemănătoare unor talgere în miniatură. Acționarea instrumentului se execută cu degetele celor două mâini, plăcuțele de alamă fiind puse în rezonanță și printr-o mișcare de scuturare. Diametrul tar-ului este de aproximativ 20 cm. Împreună cu luth-ul și rebab-ul, tar-ul formează osatura formației tipice a muzicii andaluze. Rolul
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
firea ei. Căci după cum îi este dat ochiului să guste și să se bucure de lumină prin aceea că are în el, în chip firesc, o astfel de alcătuire de a putea percepe lumina cu care e înrudit, întrucât nici degetul și nici un alt mădular trupesc nu poate ajuta vederii, nefiindu-le dată în chip natural această însușire înrudită, tot așa și când e vorba de părtășia cu Dumnezeu, trebuie să presupunem că e cu putință doar atunci când cel ce gustă
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]