729 matches
-
Schwangau se află la o altitudine de 800 m, la granița de sud-vest a landului german Bavaria. Împrejurimile sale sunt caracterizate de tranziția între poalele Alpilor, în partea de sud (spre granița cu Austria aflată în apropiere) și un peisaj deluros în partea de nord care apare plat prin comparație. În Evul Mediu, trei castele dominau această zonă. Unul a fost numit "Castelul Schwanstein". În 1832, tatăl lui Ludovic, regele Maximilian al II-lea al Bavariei, a cumpărat ruinele sale pentru
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
Are următoarele vecinătăți: la nord-est comuna Oltina și orașul Băneasa, la sud-est Bulgaria, la sud-vest comuna Ostrov. Are o suprafață totală de 18,411 km² și o populație de 3.793 locuitori (2002). Comuna Lipnița este așezată într-o zonă deluroasă, cu relief de podiș caracteristic platformei Dobrogei dunărene. Rețeaua hidrografică a comunei este reprezentată de fluviul Dunărea și lacul Iarmac. În componența comunei sunt șapte sate: Lipnița - satul de reședință, Canlia, Carvăn, Coslugea, Cuiugiuc, Goruni și Izvoarele. Față de reședinta comunei
Comuna Lipnița, Constanța () [Corola-website/Science/310375_a_311704]
-
Republicii Moldova, între Stepa Bălțului, Râul Nistru și Cetatea Sorocii. Satul este situat în centrul a patru mari mănăstiri, luate ca reper: Saharna, Japca, Dobrușa, Cușelăuca. Satul face parte din Câmpia Sorocii, zonă bogată în păduri seculare, situat pe un teritoriu deluros, puternic fragmentat de o rețea deasă de văi și vâlcele adânci, cu păduri de fag, stejar și carpen. Satul este despărțit de un râuleț, pe alocuri foarte îngust. Deasemenea există și câteva lacuri. Numeroasele dealuri au formă de cupole. Solul
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
Nistrului. Organul local al puterii este primăria satului Puhăceni. Satul Puhăceni este situat într-o văgăună fiind înconjurat de cornuri de dealuri și mărginit de râul Nistru, este amplasat la sud-est de capitală. Pe teritoriul acestuia se atestă un relief deluros cu soluri aluviale, pământuri bogate în cernoziomuri, nisipuri, argile și piatră. Rezervele de ape subterane permit aprovizionarea satului cu apa potabilă, iar rezervele de ape ale Nistrului permit desfășurarea lucrărilor agricole pe teritorii ce suferă de secetele verilor. Din cercetările
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
Iezărenii Vechi, este redenumit în Sângerei. Unitatea administrativă este păstrată până în 1998, când are loc formarea județelor, și reinființată prin reforma administrativă din 2001. În perioada existenței județelor, Iezărenii Vechi făceau parte din județul Bălți. Relieful comunei reprezintă o câmpie deluroasă. Satul se află în sud-vestul podișului Ciuluc-Soloneț, cu înălțimi medii. Cea mai înaltă colină din cadrul satului este piscul "Gurez" care are o altitudine de 258 m. Din punct de vedere geologic în structura scoarței terestre predomină roci sarmațiene, în principal
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
autostrăzii Chișinau-Bender. Se află la 25 km distanță de orașul Chișinău și la 12 km distanta de centrul raional Anenii Noi. Localitatea se învecinează cu satele Botnărești, Socoleni, Țîntăreni, Todirești, Chetrosu, Mereni și Merenii Noi. Întreaga regiune din jurul comunei e deluroasă și nu cuprinde monumente ale naturii ocrotite de lege. În comuna Chirca nu s-au facut cercetări ale ținutului sau săpături arheologice. Din informațiile de care dispunem nu sunt cunoscute monumente istorice ocrotite oficial pe teritoriul localității. Se cunoaște, însă
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
grădiniță, un muzeu și o biserică. Satul Tartaul se află în zona de sud a Basarabiei și este situat la 14 km spre est de central rational Cantemir și la aceeași depărtare de calea ferată (gara Prut). Relieful locului este deluros, se compune din cîteva coline și o vale-șes, pe care își duce liniștit apele râulețului Larga,izvorînd din adâncul văii Larga,numele căreia îl poartă,traversînd satele Cârpești, Tartaul, Flocoasa, Constantineauca, intrînd apoi în valea Prutului și vărsîndu-se în acesta
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
se întinde până pe malul drept al râului Botna, prelungindu-se și pe panta de nord-vest a altui deal așezat la sud-est de primul și despărtit printr-o lăsătură, prezintă un peisaj pitoresc destul de frumos. Deci teritoriul satului reprezintă o regiune deluroasă. Este cunoscută toponimica dealurilor: Chicla, Cuftea, Holm, Purcariu și Dealul lui Matei. Denumirea lor este menționată în „ Dicționarul statistic al Basarabiei”. Structura etnică a satului Ruseștii Noi conform recensământului populației din 2004:
Ruseștii Noi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305185_a_306514]
-
orașul Strășeni. Este așezată într-o vale săpată de un râuleț, între două dealuri acoperite de păduri. Localitatea este faimoasă datorită practicării meșteșugului butoaielor. În 2008 populația satului număra 3.946 locuitori. Principala sursă economică a lor este agricultura. Relieful deluros favorizează creșterea unor culturi ca vița-de-vie, iar la poalele dealurilor se întind livezi și terenuri de porumb. Prin mijlocul satului curge râul Ișnovăț. Principalul obiectiv turistic al satului este rezervația peisagistică Căpriana-Scoreni, pe teritoriul căreia se află unul din ștejarii
Scoreni, Strășeni () [Corola-website/Science/305210_a_306539]
-
independente ce au existat mai înainte: Singureni și Strâmba. În 1993 satul este iarăși redenumit Corlăteni după numele vechi cel purta. Comuna Corlăteni are o suprafață de cca 4.16 kilometri pătrați, în majoritatea, terenul este destinat agriculturii. Relieful este deluros, aparținând Câmpiei Bălțiului. În compoziția profilului geologic predomină roci de origine sarmațiană, în special argile și calcare. Corlătenii se află în zona cu sesmicitate maximă de până la 7 grade, conform scării de 12 grade. Resursele naturalede pe teritoriul satuui sunt
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Nistru. Teritoriul întregii comune se află în zonă de stepă cu păduri (antestepă). În apropierea satului, la distanțe egale de el, se află două masive de pădure: unul pe malul Nistrului, iar altul spre sud-est. Aflându-se într-o regiune deluroasă - Podișul Nistrului, satul e plasat într-o vale formată de dealuri, denumirea fiind legată de cea a satului -- Valea Tătărăucii. Cel mai des pomenit deal din apropiere este dealul Drăguței cu o înălțime de 212,3 metri, ce se află
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
Sus. De altfel, tot așa își duce traiul Groznița și în zilele noastre. Situat pe malul drept al unui mic afluent al Racovățului, sătucul înfruntă cu dîrzenie greutățile timpului și se încălzește în speranța unei vieți mai decente. Relieful e deluros, dar solurile de cernoziom au humus destul și, dacă sunt lucrate cu rîvnă, de obicei, recompensa e cea așteptată. Cea mai impunătoare altitudine e dealul dinspre Bălcăuți: 264 m deasupra nivelului mării. Are șosea bună spre Bălcăuți și, pe lîngă
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
Comerțul cu alimente și băuturi este dezvoltat la nivelul de strict necesar, iar în centrul satului Sag există o piață de legume-fructe, animale și alte bunuri de consum, care se ține săptămânal în fiecare sâmbată a săptămânii. Cu un relief deluros și înpădurit în mare parte, cu pășuni întinse la marginea pădurilor, cu văi străbătute de râuri repezi tipici zonei muntoase, locația satului Sâg este o atracție pentru călătorii și ieșiri în aer liber, beneficiind de priveliști foarte frumoase pe alocuri
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
în Poiana Brașov, la altitudinea de 1.050 m, "gorunul" crește alături de "molid". Tot aici, și în prelungire, pe Tâmpa, "bradul" pătrunde adânc în zona gorunului, iar molidul coboară până sub 800 m, la Noua. Speciile de foioase împăduresc zonele deluroase din această zonă. Sunt de remarcat "fagul", cu variațiile sale, și "alunul". În trecut, depresiunea era acoperită cu întinse păduri de "stejar". Astăzi mai pot fi întâlnite câteva pâlcuri lângă Cristian, și la Poiana Narciselor, declarată rezervație naturală. Pe lângă "narcise
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
Metale mineralizate (de zinc, plumb, cupru, fier, nichel, platină) s-au descoperit în "cristalinul metamorfic" din zona Holbav. Lângă Codlea se ivesc ape mezotermale (27°C), asemănătoare celor de la Băile Tușnad. Pădurile ocupă o zonă întinsă în zona muntoasă și deluroasă a Țării Bârsei. Localitățile aflate în zona subcarpatică dispun de importante suprafețe cu fânețe și pășuni. De asemenea, în zona depresionară, șesul este prielnic culturii de legume și cereale precum și a plantelor industriale. Pe tot cuprinsul Țării Bârsei și a
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
vârf al ei este Pico de Europa, 2.604m. Cordiliera Cantabrică se întinde de-a lungul a 182 km și scade brusc cu 1.500m la aproximativ 30 km față de coasta nordică a Spaniei. Către vest se găsește o zonă deluroasă, iar către est se găsesc Munții Țării Bascilor, care leagă acest sistem montan de Pirinei. Fără o legătură directă cu Meseta Centrală, pe teritoriul acestei țări se află Munții Pirinei (în partea de nord est) și Cordiliera Penibetică (în partea
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
număr mediu de zile cu precipitații caracterizează , iar lunile mai-iunie și decembrie cel mai mare. În multe luni din anii deosebit de ploioși, numărul maxim lunar de zile cu precipitații a însumat 16-30 de zile în regiunile muntoase, 15-25 în cele deluroase și 14-20 în cele de câmpie. În intervalul septembrie-octombrie, în iulie-august și uneori în martie-aprilie există ani în care nu s-a înregistrat nicio zi cu precipitații. Temperatura medie anuală scade de la sud (unde este de peste 11°C în Lunca
Clima României () [Corola-website/Science/304777_a_306106]
-
spre câmpie, fără a ține cont de rezultatul luptelor din munți, pentru a deschide drumul trupelor care dădeau atacul frontal. Ideea de bază a operațiunilor de acolo a fost și este de a deschide drum masei de cavalerie în regiunea deluroasă română, în scopul de a o utiliza apoi, în primul rând, pentru a executa o largă învăluire a grupărilor române care se aflau în fața ei." Atacul german a survenit chiar în preziua în care Marele Cartier General român intenționa să
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Situat pe malul drept al râului Volga, 147 km nord-est de Saratov. Populația - 64 347 persoane (pe baza datelor din 2015). Din anul 2015 poartă numele Orașul de Gloria Muncii. Geografia Climatul orașului Volsk - temperat continental. Relieful orașului este neobișnuit, deluros. în orașul Volsk frumusețea munților cretacici din jur este păstrată, aproape din orice parte a orașului munții de cretă sunt vizibili, care în unele locuri sunt împăduriți. Există oportunități pentru o vacanță pe plajă de vară pe malul Volgăi și
Volsk () [Corola-website/Science/305515_a_306844]
-
că în la fel ca în pădurea Baciu ar avea loc fenomene paranormale, idee care atrage în zonă practicanți de yoga, Wicca și amatori de paranormal. Pădurea are o suprafață de 295 de hectare. Marginea sudică începe de la o creastă deluroasă orientată V-E. Nu acoperă și panta sudică abruptă a dealului, dinspre Râul Someșul Mic. Spre nord, pădurea coboară pe panta mai lină, până în apropiere de valea Râului Nadăș. La est este mărginită de Tăietura Turcului , o vale artificială care
Pădurea Hoia () [Corola-website/Science/305675_a_307004]
-
cele din partea estică a țării, situate la același latitudine. Prezența culoarelor depresionare și a depresiunilor condiționează apariția unor anomalii, în sensul manifestării inversiunilor termice. Datorită fragmentării accentuate a reliefului, sînt foarte frecvente particularitățile topoclimatice, mai ales din cadrul montan și cel deluros, mai blînde (așa se explică prezența viței de vie chiar în imediata vecinătate a muntelui, la Livezile, Viișoara, Sărata), unde, în genere, climatul trebuie sa fie submontan, răcoros și umed. Spațiul montan, cu expoziție față de circulația predominant vestică, favorizează cumularea
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
reprezintă martorul rezidual cel mai evident al orogenezei hercinice de la sfârșitul Paleozoicului cu aspect de inselberg (munte insula). Ei ocupă colțul de nord-vest, ridicându-se deasupra Ostrovului Brăilei cu peste 300-400 m și se prelungesc sub forma unei culmi înguste deluroase (numită Pintenul Bugeacului) până în apropiere de Galați. Spre sud-est sunt separați de Podișul Babadagului prin Pasul Iaila sau Carapelit. La vest sunt flancați de Ostrovul Brăilei, spre care cad în trepte, iar la sud-est ei depășesc valea largă a Tăiței
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
culmea Pietrosu, după care înălțimile scad treptat, ajungând la 100-170 m în apropiere de localitatea Văcăreni, iar în pintenul Bugeacului, la 95 m. Spre sud-est de vârful Țuțuiatu, culmea principala a Munților Macin se continuă printr-o serie de culmi deluroase, cum sunt Dealul Costiag (428 m), Dealul Negoiu cu vârful Piatră Mare (380 m), Dealul lui David (354 m), Dealul Crapcea (344 m), Dealul Carapcea și Dealul Carpelit (350 m). Formațiunile, geologice predominanțe aici sunt granițele gnaisice, șisturile, grauwackele și
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Cornești. La nord se învecinează cu satul Tăura, la nord-est cu Măgura Nouă, la est cu Măgura, la vest cu Bo cani. Coordonatele geografice: 47030 lat. Nordică 280 longitudine estică. Este atestat documentar în 1605. Relieful localității reprezintă o cîmpie deluroasă, fragmentată de rîpi și văi. Pe teritoriul comunei se află dealul Măgura cu înălțimea maximă 388,8 m. Relieful suferă din cauza surpărilor și alunecărilor de teren. Ce le mai puternice alunecări au avut loc în 1940 și 1973, în urma cărora
Pietrosu, Fălești () [Corola-website/Science/305851_a_307180]
-
se dezvoltă forme de relief structural, iar pe șisturile cristaline s-au conservat formele de modelare ciclică (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decât în Carpații Meridionali. În partea de vest și nord, Munții Banatului sunt mărginiți de o bordură deluroasă formată din strate sedimentare friabile (depuneri submarine și litorale din timpul pliocenului) cvasiorizontale și acumulări de pietrișuri și nisipuri piemontane. Partea centrală o constituie Munții Semenicului, mai înalți, cu platforme largi pe culmi și văi adânci pe margini. Zona de
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]