592 matches
-
119, 120). Părerile lui Arbuthnot se regăsesc în secolul XX în ideile lui Hannah Arendt (1968:227) care își începe analiza asupra "Adevărului și politicii" prin afirmația intransigentă: "minciunile au fost întotdeauna considerate unelte necesare nu numai de către politicieni sau demagogi, ci și de către oameni de stat" (cf. Kintz 1977:492). Minciunile se întîlnesc în orice sector al vieții politice; Bailey (1988:3-5) oferă o impresionantă colecție de exemple ce ilustrează evenimente petrecute în Statele Unite, China, Uniunea Sovietică și Africa. Aceia
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Și dacă va rezista până la capăt, admirația noastră va fi cu atât mai mare. Un parlament în care ar figura nume ca Doina Cornea, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu (ipotezele noastre strict personale) ar avea un alt prestigiu decât al unor demagogi grotești, al unui Dumitrașcu oarecare. Sperăm să-l vedem ieșit definitiv din circulație. Când nu candidează, contribuția intelectualului este de ordin propagandistic, respectiv publicistic. El exprimă într-o formă limpede ideile partidului în publicațiile sale, le răspândește în mod accesibil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
titlul „Nichipercea”. În Ț. abundă comentariile politice cu referire la situația din Europa, la puterile vecine cu Principatele și la amestecul lor în politica noastră internă. Se publică și satire la adresa boierilor care încercau să își salveze privilegiile sau a demagogilor care profitau de schimbările impuse de Unire, precum și anecdote, în aparență nevinovate, dar ascunzând sensuri politice. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290059_a_291388]
-
mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Numai că Zaharia Trahanache, tip bonom, afabil cu cine trebuie, pătruns cu solemnitate de importanța atâtor comitete și „comiții” în care e prezident, politician dibaci, cu viclenii ascunse, dejoacă planurile lui Cațavencu, dovedit de plastograf. Vanitos și laș, Cațavencu, avocatul demagog, se folosește de fraze sunătoare despre patrie și propășire pentru a se aburca în poziția jinduită. Retorica lui convulsivă, ditirambică nu-l ajută, și nici alte tertipuri, deoarece până la urmă alesul va fi Agamiță Dandanache, mai imbecil decât prolixul Farfuridi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
bun se preocupă să identifice și consecințele generale și mai îndepărtate ale diferitelor acțiuni sau politici, nu doar pe cele evidente, imediate și asupra unor grupuri bine determinate de persoane, singurele efecte care rețin atenția economistului slab. Și a politicianului demagog, am putea adăuga noi. Ce este de fapt demagogia, dacă nu prezentarea beneficiilor vizibile, imediate și concentrate ale unei politici și ignorarea costurilor ascunse, pe termen mai lung și dispersate asupra întregii populații? Din acest motiv, putem considera că știința
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
alții doresc un prinț francez (cardinalul de Bourbon, unchiul lui Henric al IV-lea, un moment recunoscut rege sub numele de Carol al X-lea, dar care moare în ianuarie 1593, sau ducele de Mayenne). Dar cei 16, extremiști și demagogi, întrețin agitația și exercită chiar, pentru un moment, o adevărată teroare. Stările generale reunite la Paris de Mayenne refuză, în aprilie 1593, soluția spaniolă, referindu-se la legea salică, dar mai ales dintr-o răbufnire naționalistă. Or, la 25 iulie
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Napoilă", îl califică, peiorativ, "Ultra-retrogradul", dar la urma urmei ni-l înfățișează, fără să vrea, ca pe un om serios, de bun-simț. Mai mult: Alecsandri, după obiceiul său, vorbește el prin gura acestui "ultra-retrograd": "Cică-s patrioți, liberali, progresiști, naționali, demagogi... dracu-i mai știe!, că deodată au răsărit în țară pozderie" etc. Conștient, se pune să scrie o bucată contra reacționarismului. Instinctiv, izbutește să facă o bucată antiliberală, o caricaturizare, nu a "ultra-retrogradismului", cum voia, ci a liberalismului 2. 1
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
i de la Budapesta �n numele �Luceaf? rului�; ardelenii erau entuzia? ți ? i i se adresau lui Iorga cu apelativele Apostol ? i Magnificentie 167. Fran? ujii au fost plini de �n? elegere, presa francez? a �n? eles c? Iorga nu era nici antifrancez, nici demagog. A?a cum explică el: �Cultură francez? este prea mare ? i prea m�ndr? că s? fie supus? unei maimu?? reli at�ț de superficiale�168. Iorga a publicat traduceri din �curentele s? n?toase� ale literaturii str? ine (chiar ? i din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cheie �n orice situa? ie revolu? ionar?) , dr. N. Lupu (generalul Averescu, care fusese la �nceput ministru de interne, demisionase la mijlocul lui decembrie). ? eicaru spunea despre dr. Lupu c? este �destul de r? u că un ministru s? se comporte ca un demagog, dar este mult mai periculos dac? un demagog devine ministru�. Dr. Lupu era destul de inconsecvent, schimb�ndu?? i radical pozi? ia �n momentele decisive. Profesorul Cuza, apel�nd la unul din aforismele lui �l numea �un socialist șui generis�26. �n mijlocul nesf
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Lupu (generalul Averescu, care fusese la �nceput ministru de interne, demisionase la mijlocul lui decembrie). ? eicaru spunea despre dr. Lupu c? este �destul de r? u că un ministru s? se comporte ca un demagog, dar este mult mai periculos dac? un demagog devine ministru�. Dr. Lupu era destul de inconsecvent, schimb�ndu?? i radical pozi? ia �n momentele decisive. Profesorul Cuza, apel�nd la unul din aforismele lui �l numea �un socialist șui generis�26. �n mijlocul nesf�r? ițelor greve, r? zvr? tîrî ? i tulbur? ri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
diplomatique roumaine sous le roi Charles I (1866-1880), publi�e sous leș auspices du Minist�re des Affaires Entrang�res de Roumanie, Paris, 1923, passim; �n sf�r? it, �Revue slave�, vol.�2, aprilie 1928, p.�141 etc. 21 Iorga �l consideră pe Kerenski un demagog care �crede c? nouă lume poate fi creat? cu ajutorul a c�torva discursuri�. Supt trei regi, Bucure? ți, 1932, p.�242 22 R.�W.�Seton-Watson (admirator al lui Kossuth ? i prieten al ungurilor) a venit �n Ungaria la �nceputul secolului că s
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
sunt noii tirani, adesea nevăzuți și nerecunoscuți ca atare, ai democrației imature și fragilizate. Ei reprezintă cu succes disprețul față de cei care nu sunt aidoma lor, iar tuturor ei le opun nepăsarea, neimplicarea, indiferența cea mai crasă; ei pot fi demagogi și populiști pentru că acestea sunt profitabile; ei pot fi și servili la nevoie față de mai marii zilei pentru că oricum aceștia pot fi atunci sau după aceea "coborâți" prin ridiculizare; ei sunt cei care nu critică puterea, și nici nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în mînă, nas în nas, cu forțele de iz naționalist, urmărind, cu negustorească rapacitate, profituri propagandistice și pecuniare. Nu poate fi oare eradicată epidemia asta de voievodită, care întreține țării un aer desuet, de teritoriu retardat, la discreția profitorilor și demagogilor? A fost părăsită, din fericire, pista monstruozității simbolice, simbolica triumfalistă a totalitarismului găunos, de inspirație sovietică, ce străjuie și aține calea se pare pe vecie pe marile artere ale țării. Nu însă și cea a voievozilor cu tendință (iarăși demagogică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au îndepărtat pe mulți votanți de partidele tradiționale și au contribuit la afirmarea populismului de dreapta în numeroase state europene. Din punctul său de vedere, coalițiile SPÖ-ÖVP și parteneriatele sociale "au dus la griparea sistemului" și aveau să "încurajeze un demagog înnăscut ca Jörg Haider să dea glas multiplelor nemulțumiri legate de coaliția de guvernare și de mecanismele sale birocratice, în numele "democrației" și a "libertății"" (ibidem: 60-1). Totuși, aceasta este doar o parte a problemei în discuție. Așa cum au arătat chestionarele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
practic imposibilă sau, mai grav, ar ilustra un fenomen epigonic neproductiv și neonorant, în sensul că ar sugera facilitatea imitării modelului, diminuându-i, implicit, valoarea. Însă recontextualizarea unor tipuri puse în valoare de Caragiale, precum cel al lui Mitică, al demagogului, al pseudosavantului etc., reabordarea unor teme recognoscibile din patrimoniul său, precum cea a familiei citadine și a politicii, recurgerea la procedee textuale inaugurate în prozele sale, precum "temă și variațiuni", lista, autoreferențialitatea ș.a.m.d. ca să nu mai vorbim de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
multitudinea indivizilor la nouă categorii tipologice: Tipul încornoratului: Pampon, Crăcănel, Jupân Dumitrache, Trahanache. Tipul primului-amorez și al donjuanului: Nae Girimea, Chiriac, Rică Venturiano, Tipătescu. Tipul cochetei și al adulterinei: Didina Mazu, Mița Baston, Veta, Zița, Zoe. Tipul politic și al demagogului: Rică Venturiano, Tipătescu, Cațavencu, Farfuride, Brânzovenescu, Trahanache, Dandanache. Același tip, în devenire: Ionescu, Popescu (din O scrisoare); Chiriac, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Spiridon (din O noapte): vezi scenariile postume publicate de d. Șerban Cioculescu (Revista Fundațiilor regale, iunie 1939). Tipul cetățeanului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
funcționarului: Ipistatul, Ipingescu, Pristanda. Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu criteriul onomastic prin care devine clară distincția dintre personajele individualizate și prin numele caracterizator (Trahanache, Dandanache, Pristanda etc.) și cele aneantizate (Lache
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
egală putere de seducție este datorată complexității operei și implicit polivalenței tipologiei care se sustrage astfel etichetărilor stricte și precise. Mai exact, Caragiale a creat nu doar tipuri sociale surprinse în manieră realistă (gazetarul, politicianul burghez, pedagogul), ci și caractere (demagogul, stupidul, moftangiul), n-a preluat mecanic vechi tipuri și măști comice (senex, Miles Gloriosus, bufonul, cuplul clovnesc etc.), ci le-a particularizat fără să le estompeze valoarea axial-universală, convertindu-le, în același timp, în simboluri ale existenței automate și alienate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu obrajii umflați), ci și a caracterului de stupid, a tipului funcționarului, precum și o anticipare a personajului alienat sau a clovnului din farsa tragică și modernă. Cațavencu este o variantă de alazon (impostor), are profilul unui caracter clasic, cel al demagogului, poartă clar pecetea tipului social realist al politicianului, prefigurând sugestiv "rinocerul" din teatrul ionescian. Faptul că nu toate personajele pot fi caracterizate prin bifarea simultană a acestor determinări terminologice nu marchează eșecul demersului analitic ci, mai degrabă, reconfirmă imposibilitatea aplicării
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un tânăr căruia se străduise să-i compună o poezie, pe care nesăbuitul i-a arătat-o publicată "fraudulos" într-o revistă, de către un anume ...Eminescu. Aproape la fel de fertilă în câmpul literaturii postcaragialiene s-a dovedit combinația tipologică a politicianului demagog pișicherul prin excelență, pentru care vocația mistificării e definitorie. Dramaturgia satirică a lui Liviu Rebreanu oferă câteva exemple: Mitică Ionescu din Apostolii pușlamaua bucureșteană transferată în mediul politic ardelean, spațiu adecvat propagării ideilor clișeizate referitoare la propășirea neamului și emanciparea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înaintea primei reprezentații a Nopții furtunoase, este apreciată de Vicu Mândra în Istoria literaturii dramatice românești datorită virtuților "precaragialiene"92 ale tipologiei de politicieni și ale "elementelor prevestitoare ale limbajului cațavencian"93. O intuiție caragialiană esențială combinația tipologică a politicianului demagog este ipostaziată diversificat, dar păstrând ingredientele de bază, în comediile lui Tudor Mușatescu și ale lui Liviu Rebreanu. Umorul și compasiunea, predominante în prima parte a piesei Titanic Vals, în care Spirache este "un Cănuță deprins a răbda toate mizeriile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin demascarea în dublu sens: pe de o parte a politicienilor corupți și pe de altă parte a lui Pamfil, ca responsabil de toate manevrele prin care aceștia au fost deconspirați. Discursul de învingător în confruntarea cu pletora de politicieni demagogi, vicioși și lași este, însă, de un optimism exagerat: Pamfil: Nu mă bucur pentru mine, Vizanti. Când am început lupta, singur și tânăr, cum eram atunci, am simțit cum se răsucește în mine și scrâșnește o țară în care voi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
anumite însușiri nu constituie definitiva clasare a personajului într-o categorie sau alta, ci abia punctul de plecare al unei caracterizări ce urmează a se face prin acumularea dalelor necesare (...). Cutezanța lui Cațavencu, de exemplu, este cutezanța șantagistului și a demagogului care, într-un regim bazat pe jaf, corupție, demagogie își croiește drum spre putere prin arme potrivite acestui regim (...). Și aceasta tocmai pentru că autorul izbutește ca, prin intermediul particularului, să reliefeze generalul, prin cutezanța de un anumit tip a lui Cațavencu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
păstra neocupat în continuare, nu e decât o jalnică probă de demagogie. Pe vremea când era în opoziție, când nu era primar și lider de partid, d-l Boc părea un politician promițător. Acum, e unul din cei mai activi demagogi. I s-o fi trăgând de la căderea aceea de pe scenă, deși parcă n-a căzut în cap!, din emisiunea d-lui Andrei Gheorghe? Sigur că Varujan va fi, în sfârșit, ministru. Dar politică românească fără spectacole de prost gust eu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]