828 matches
-
aventură. —Ce altă aventură? am întrebat șocată. Încă mi-era greu să mi-l imaginez pe Kieran cu Tally. Imaginea care rezulta din toate astea și care-l înfățișa ca pe un seducător nebănuit era ridicolă. Poate că ochelarii lui demodați erau cei care nu se asortau cu imaginea. Sau poate pentru că-mi făcusem iluzii că-l cunoșteam bine. Îți mai aduci aminte weekendul acela când Mark și Kieran au mers în Portugalia să joace golf cam acum cinci ani? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că, după Hamlet, ar face, tot la Cluj, Puricele În ureche. El a realizat, de altfel, În două teatre, și un Labiche, la care n-a comentat Însă nimeni op țiunea, fiind vorba de marele Mugur... Și opinia-mi de demodat e că decît Psihozele sexuale..., mai bine un bulevard : măcar ultimul e decent... Dintr-un articol de oenologie aflu, surprins oarecum, că termenul CABARET a avut altă semnificație, acum două-trei secole : el desemna o cameră mică, În care băutorii gustau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
într-o oglindă copilăria, dar uite că totodată lumea-și vede de treburi. Jupân Foloștină cu ale lui, biroul curat și bine luminat, un adevărat post de comandă și o garanție de netăgăduit a supraviețuirii lui și a costumelor ălora demodate îmbălsămate cu apă de colonie, și tot așa și madam Ortansa, pe care n-ar mai scoate-o nici dracu’ din obișnuințele ei. Vai de soarta ei, mănâncă și ea o pâine până la urmă, așa cum toți din școala asta mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
despre planurile lui înfăptuindu-se de pe o zi pe alta cu o iuțeală neverosimilă, încât nu mai pomenea nimic despre revistă. Blocada părea să țină deja de o epocă de pionierat, le-o lăsa lor ca pe o haină veche, demodată, dar încă bună de purtat, așa încât indicațiile și obiecțiile lui le intuia redactorul-șef Codruț și le combina cu cele ale maestrului, ca să le impună în cea de-a treia ședință a săptămânii, cea de joi, când în sfârșit puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din cântec e gata să se reinventeze, să se transforme complet de dragul celui pe care îl iubește. Sunt convins că într-o bună zi iubirea noastră va ajunge la un grad de perfecțiune la fel de desăvârșit.“ Entuziasmul lui ușor patetic și demodat, care îmi trezea întotdeauna o undă de ironie, făcea contrast cu aspectul lui dur și sportiv, iar asta mi se părea atrăgător. U oaie în costum de lup. În contrast cu bărbatul român, superficial, arogant și lipsit de maniere, Jean-Claude fusese de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mi-au apărut printr-a unsprezecea și de-atunci au rămas fermi pe poziție. Slavă Domnului, proza e arta lentorii și în privința scrisului, dar mai ales în a lecturii. Cu toate acestea, tahistoscopul nu mi se pare ceva cu totul demodat: ar putea fi încă un instrument ideal pentru cronicarii literari care scriu despre un roman pe săptămână și uneori chiar despre mai multe. Nu e greu de făcut: carton, pioneze, elastic de la chiloți... O amintire de la "Artis" Deși s-a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
amândouă. Esențial în acest moment istoric este însă ca diferențele de vederi dintre statele europene să nu fie exploatate politic și adâncite artificial. Afirmația, de acum faimoasă, a secretarului de stat american Donald Rumsfeld că ar exista două Europe, una demodată, cuprinzând Franța și Germania, iar cealaltă tânără și de viitor, Europa de Est, a fost, de fapt, a doua gafă a discursului politic american de la declanșarea războiului antiterorist încoace, după folosirea cuvântului "cruciadă" de către George Bush. Ea a creat, în mod inutil
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
da foc lumii pentru un joc de cuvinte, ai distruge vieți pentru un calambur (căci "o, inimă, 273 ce-nseamnă mări de sînge..."). Poeții mai bătrâni - cei de peste treizeci de ani sânt Matusalemi pentru tine - ți se par niște mârțoage demodate, bune de trimis la grajd, jcăci ai venit tu, cel mai recent și prin urmare cel mai bun. Indiferent cum scrii atunci, genial sau imbecil (căci din păcate tinerețea îți dă automat enorme avantaje, dar nu și talent), trebuie să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nici despre autorul lor, nici despre mine, nici despre lume. Voi folosi cuvântul "sfîșietor" pentru ceea ce vreau să povestesc în continuare. Mi-l asum, așa cum îmi asum puterea cuvintelor vechi și uitate ale literaturii, rămase, ca niște materiale strălucitoare dar demodate, în vreun pod întunecat al limbajului. Pentru că nu într-o telenovelă sau într-un film indian, unde se varsă șuvoaie de lacrimi la fel de superficiale și false ca și veselia experimentului intelectualist, am văzut toate acestea, ci în singura și binecuvântata
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
toți cei rămași își duc zilele în amorțeală, ignorând continuu și doar aparent eventualitatea unui alt trai. Povestitorul ne spune cine e autorul crimei, după care își pune pușca la tâmplă, iar „atmosfera“, deducem, revine la „normal“. Cam romantic și demodat, veți spune, dar romanul are câteva pasaje superbe. Și tare mi-e că, așa poetică și chiar inofensivă cum pare, micuța victimă din poveste e chiar marea victimă din afara ei. »„Când auzeam cântecul colonelului - încă ne gândeam cu toții la Belle
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
vechi. La urmă, frântă de oboseală, m-am așezat în pat așteptându-l pe doctorul Amorel. Am ațipit, apoi i-am auzit pașii. Eram îngrozită, tremuram din tot corpul. Profesorul Amorel era mic de statură, îmbrăcat într-un costum negru demodat, care altădată fusese poate tot ce avea el mai elegant. Pe cap avea o pălărie cu boruri largi de aceeași culoare cu costumul. Purta cu grijă o trusă cu instrumente chirurgicale pentru ginecologie. Când și-a ridicat pălăria am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
așteptat să avem și noi timp să călătorim prin lume, așa cum fac pensionarii! De altfel e ceva neobișnuit, ca să nu zic deplasat, ca în timpul nostru cineva să se apuce să scrie de mână un sul al Torei. - Da, știu, pare demodat, răspunse Noah cu voce stinsă. Totuși, vreau să scriu cu propria-mi mână o Tora și s-o donez sinagogii noastre de aici, din Bruxelles, cu ocazia unei sărbători. Tora e sfântă și îi va inspira pe oameni, aducând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
deschizând un hublou și aruncând afară un pachet de țigări gol. Asta e opera vieții lui Ge. La asta lucrează. La asta și la reciclabilitate. Reciclabilitatea infinită. — Exact, aprobă Gaskell. Avem deocamdată o antichizare inculcată în domeniul automecanicelor, unde este demodată. Prin urmare, lucrul de care avem nevoie acum este o fluidizare biodegradabilă inculcată în lucrurile efemere. Eva ascultă fără să înțeleagă nimic, dar cu senzația că era cumva în centrul lumii intelectuale, depășind-o cu mult pe cea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aș fi gândit că ceea ce vreau eu să vă spun va fi singurul lucru pe care vă veți baza. Desigur, dacă nu cumva aveți de gând să-mi faceți o interpretare a umflăturilor de pe țeastă. N-ar fi puțin cam demodat? — Domnule Wilt, zise dr. Pittman, faptul că aveți în mod clar o tendință sadică și că vă face plăcere să atrageți atenția asupra infirmităților fizice ale altor oameni nu mă determină în nici un caz să ajung la concluzia că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
câțiva pași în noapte, dincolo de peluza de iarbă, îi răpea psihic nevasta, o recâștiga prin forța muzicii. O lăsă pe Elena și se îndreptă spre bucătărie, înșfacă satârul scânteietor cu care se tranșa carnea și se repezi spre contururile Daciei demodate, licărind palid în noapte. Profesorul văzu tabla caroseriei, mâncată literalmente de rugină, jantele strâmbate ale fostelor roți, ferestrele fără parbriz. Dar, în interior, sticleau fantastic mii de lumini verzi, roșii și albastre, în locul unde fusese altădată bordul mașinii. Se aprindeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de obligația de a o saluta sau de a mă apropia de ea. În zilele când aveam bani, ieșeam totdeauna seara, atunci când se aprindeau felinarele, când se închideau magazinele și când tramvaiele erau mai puțin aglomerate. Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
al nașterii mele. Anii grei de după război au afectat și viitorul tinerilor din sat, care, în ciuda lipsurilor de tot felul, au știut să-și facă viața cât mai plăcută, folosindu-se de obiceiurile strămoșești, care astăzi ne par naive și demodate. Pe câmpul din preajma Gârlei Morii, moara bunicii Ileana, duminica și în zilele cu cruce roșie din calendarul creștin ortodox, se adunau feciorii și fetele din parohie îmbrăcați cu straiele de sărbătoare, la horă. Pe ritmul muzicii unui cobzar, Vasile Ignatescu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Felix află sensul urmăririi. Stănică închisese ușa cu precauție și vorbea lui Felix ca și când ar fi fost vorba de vreo problemă importantă pentru G. Călinescu toată lumea. Iată despre ce era vorba: Aglae avea unele bijuterii, brățări de aur îndeosebi, cam demodate, dar, în orice caz, de o valoare materială indiscutabilă. Aurica le socotea, întotdeauna, ca destinate ei. De la o vreme, Aglae găsea că în casă sunt o mulțime de "boarfe" care încurcă odăile. Vându unele mobile, o mășină de cusut și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ușă ca un provincial, încât feciorul a trebuit să-i ia cu forța mănușile și pălăria, și i-ai zărit dunga ușor cenușie a gulerului, și manșetele roase, și pantalonii stropiți de noroi... Ca să nu mai amintim despre cupa lor demodată ! Ca să nu mai vorbim despre banalele flori de grădină cu care se înarma, cerând insistent să-i fie prezentate Sophiei ! Mult a trebuit să mai pledezi pentru iertarea lui, până s-o convingi pe Sophie să-și înfrângă repulsia naturală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aștepta ca o imprevizibilă criză de sfiiciune s-o facă să plece, încât, ajungând prea târziu, să mă întreb dacă n-a fost o simplă halucinație a auzului. Stăruind să rămână în tenebroasa ei pelerină cu glugă (mărturisindu-i gustul demodat romantic de fetiță provincială), Sophie se instala tăcută în jilț, în colțul cel mai depărtat de gheridon, cheltuindu-și numai prin lacome și furișe priviri dorințele de aventură ale sufletului ei, tânăr și cuminte. Nimic n-ar fi putut-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neagră, înnodată în fundă, până la ghetele moi cu bizețuri, din care ies ciorapii, la fel de gălbui ca și mănușile. Ce-i lipsește deci ca să fie asemeni celorlalți tineri de aici, moda să fi mers mai departe ? Cupa hainelor să fi rămas demodată ? Sau poate felul stângaci cum își duce corpul ? Cum să-și fi dat seama portăreasa dinspre ce punct al Europei vine ultimul ei chiriaș, student în filologie și epigrafie ? O derută încă a mai rămas, ce-i drept, în privirea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cap că ar putea fi Jorj Ioaniu, dar nu-mi vine a crede că un personaj atât de lipsit de imaginație ar trezi interesul Sophiei. Am făcut însă o strânsă argumentare, spunându-le că, după opinia unui bărbat, nu chiar demodat, ca mine, spectacolul ce-l oferă răniții este mai dizgrațios și mai indecent decât se cuvine a fi contemplat de ochiul nevinovat al unor doamne ; cât despre acti vitatea lor, îmi pare mai degrabă inutilă, pentru că asemenea distinse doamne și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cei care, ca și mine, dar în vremea lor și în alt act care se juca pe scena istoriei, au trăit crezând în singurul lucru pe care oamenii îl dezmint fără încetare: umanismul. Cuvântul acesta care sună cam naiv și demodat și care, în plus, a fost tăvălit în tot soiul de contexte istorice și politice ("umanismul socialist"!) ― și care între timp și-a pierdut și bruma de prestigiu filosofic pe care o avea ― spune de fapt un lucru foarte simplu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
data asta trebuie să mergeți voi. Și În acea sîmbătă după-amiază au fost Îmbrăcați complet În alb, de la beretă pînă la pantofi; pentru Julius o cravată mică de mătase albă, din același material cu funda În care era strîns cocul demodat pe creștetul bălai al Cinthiei. Au plecat cu Mercedesul. Carlos, șoferul, Vilma, mai frumoasă și mai albă ca niciodată și cadoul, o corabie cu pînze care avea să plutească pe apa din piscina verilor, așezat pe canapeaua din față. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
admirator al tău.“ - „Foarte vechi, foarte vechi“, repetă premierul, În timp ce Altamira se Îndepărta scuzîndu-se și simțind că un mușchi i se Încordase de la umăr pînă la gît, silindu-l să Închidă ochiul stîng. Susan văzu un tînăr cu un costum demodat dar foarte elegant și care vorbea tot timpul despre politică, voia să danseze cu mine, Îl văzu și pe Santiago, logodnicul ei, care dansa cu mine... „Foarte vechi, foarte vechi“, repeta Într-una premierul și ea văzu un pahar galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]