1,535 matches
-
pact cu Mefistofel (diavolul) pentru a dobândi cunoașterea umană, opusă celei divine. Nu putem ignora nici scindarea eului despre care se vorbește în folclor, unde omul este văzut în același timp bun și rău, având o natură angelică și deopotrivă demonică, definirea sa ca persoană luminoasă ori, dimpotrivă, întunecată făcându- se în funcție de trăsătura predominată, care este, schematic, o calitate sau un defect, astfel că el este perceput ca „îndrăcitˮ sau „bun de pus pe ranăˮ. Scindarea eului, adusă în discuție pentru
CRONICĂ LA ROMANUL LUI AL.FLORIN ȚENE-RĂZBUNAREA GEMENELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372154_a_373483]
-
telefon? Doamne, nu era momentul!... Nu era pregătită pentru asta! Sperând că va înceta să mai sune, își masă tâmplele și pieptul care pulsau intens, încercând să stăvilească torentul emoțiilor ce o copleșeau. Tăcând numai cât să-și tragă sufletul, demonica jucărie își reluă strigătele sistematic și neînduplecată. Lea știa că nu va înceta toată noaptea și ... niciodată... Nu mai avea rost să fugă, să se ascundă. Carlos o găsise și trebuia să-i dea socoteală! Cu un gest resemnat atinse
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
speranța și credința învierii, a vieții veșnice, atunci frica de moarte, teama de necunoscut, anguasele metafizice, vor umple cămara pustiită a sufletului nostru, iar conștientul și subconștientul personal și colectiv vor fi inundate de curenții tulburi ai viselor rebele și demonice, de coșmarele neputinței și ale zădărniciei. Luciditatea analitică, logica lineară, realismul obiectiv, experimental, sunt căi și mijloace adecvate și operative de cercetare folosite de știinta și tehnologie, algoritme, coduri cibernetice, busole de orientare pragmatice, precise și efective. Dar nu în
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
Poporul român citește des Sfânta Scriptură, cărți duhovnicești și alte publicații ziditoare de suflet. Populația citește numai ziarele de scandal, revistele mondene, cărțile la modă (cum ar fi Codul lui Da Vinci, Evanghelia lui Iuda, Herry Potter și alte spurcăciuni demonice blasfemiatoare). Poporul român își cinstește sfinții (Cuvioasa Paraschiva de la Iași, Cuviosul Dimitrie cel Nou - Ocrotitorul Bucureștilor, Sfântul Ștefan cel Mare, Sfinții Martiri Brâncoveni, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, sfinții martiri din închisorile comuniste etc.) și eroii (de la Decebal, Vlad Țepeș
PARTEA 5/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379221_a_380550]
-
pe cei săraci cu duhul cu fericirile vieții cerești. Dar tot El a prezis că săracii vor fi cu noi până la sfârșitul veacului. După ce a postit în pustie patruzeci de zile și patruzeci de nopți, flamand, n-a acceptat ispita demonica să trăiască satul, fericit și mulțumit pînă la sfarsitul istoriei, pana cînd se termină sabatul, ospățul epicureic lumesc, carnavalul deșertăciunilor. Dacă Iisus este raspunsul la ispita demonica de a trăi doar cu pâine, care șanț atunci întrebările? Putem desigur să
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
pustie patruzeci de zile și patruzeci de nopți, flamand, n-a acceptat ispita demonica să trăiască satul, fericit și mulțumit pînă la sfarsitul istoriei, pana cînd se termină sabatul, ospățul epicureic lumesc, carnavalul deșertăciunilor. Dacă Iisus este raspunsul la ispita demonica de a trăi doar cu pâine, care șanț atunci întrebările? Putem desigur să ne mulțumim doar cu pâine, dar pentru a trăi, pentru a avea în noi viața, avem nevoie să urmăm Calea care duce la adevărata viața, la pâinea
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
de a ne trăi viața hedonistic, așa cum ne place, fiindcă altă viață nu mai există, să trăim doar cu o pâine mai bună, si sa ne simțim bine, toate aceste argumente ascund în sine un risc existențial, șanț o ispita demonica. Așa gândeau și păgânii, împărații și cezarii, în anii de prosperitate, pana cand pâinea pe care o împărțea în cetate imperiul s-a împuținat și spectrul înfometării pentru unii și a îmbuibării pentru alții a dus la căderea și decăderea
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
oricât de “inutilă” ar fi aceasta “pasiune” numită viața există în ea totuși speranța unui deznodământ pe care moartea îl ascunde în adâncul ei zăvorât cu lacătele încuiate ale misterului. Există o cunoaștere a minții, o cunoaștere luciferica și preponderent demonica. Există însă și o cunoaștere sensibilă, o cunoaștere a inimii, paradisiacă și îngereasca. Ca să poată merge înainte lumea ar trebui să împace în sine aceste forme de cunoaștere. Una pentru că deocamdată ontologic fiind încă în stadiul de construcție demiurgica nu
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
se strecoară totuși atâtea crime nepedepsite, săvârșite în numele libertății. Ba mai mult, sistemele noastre juridice reprezintă de multe ori un sofisticat procedeu de protejare a păcatului omului viclean, păcătos, fără de scrupule, care “se descurcă”, a omului desacralizat care acceptă ispita demonica de a face orice numai să trăiască fie doar numai cu pâine. Spre deosebire de animale omul nu se hrănește numai cu energie materială (pâine) ci și cu orice energie divină, cu hâr, cu orice cuvânt ce purcede din gură lui Dumnezeu
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
individual și colectiv, ori ascuns după cortina și comfortul falsei siguranțe empirice și materialiste, omul post modern nu este de fapt decât un spectator iresponsabil al istoriei. Utopia post modernă, desacralizarea programată a istoriei, a istoriei fără Dumnezeu este eminamente demonica. Crește la sân șarpele adamic, post paradisiac, ascuns, înveninat cu elixilurile puterii și al ambițiilor faustice, deșarte. Există o istorie scrisă sau nescrisa a vietii spirituale a omului, a gândurilor și implacabilelor sale aspirații spre sacru, o istorie vie și
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
asumă și un rol social și politic. Însă ispita membrilor bisericii, a mădularelor lui Hristos, de a renunța la misiunea divină la care biserica este chemată, de a se angaja politic la schimbarea lumii acesteia și atât, este o ispită demonică. Este ispita creării în lumea aceasta a unui „creștinism fără Dumnezeu”. Iisus Însuși admonestează pe diavol să stea înapoia Sa, dar și pe cel dintâi dintre apostoli, pe Petru, pe care îl asemuie diavolului atunci când Petru îi sugerează lui Iisus
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
cu moartea“. Nenorocirile care urmează îl determină pe Egor să omoare strigoiul, apelând la puterile descântecului. Motivul duhului coborât din tablou, dupa cum și tema iubirii cu ființe de o dincolo, sunt întâlnite des în opera lui Eliade. Certitudinea lumii demonice este totală încă de la început, căci, în primul rând, doamna Moscu este ciudată: aceasta devoreaza mâncarea și tot ea este cea care afirmă că: „visele sunt lumea mea cea de a doua“; Nazarie observă că este foarte obosită, iar Egor
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
a omului care a ridicat o barieră între el și moarte: "împotriva cărora oamenii se îndiguiesc cu obeliscuri și piramide". Neascunsă, "rivalitatea demiurgică" este reluată, generație după generație, de popoarele cu "țeasta de furnică". O predilecție pentru "satanic", pentru "rebel", "demonic" ca forme ale revoltei este altoită pe principiul schopenhauerian al răului în lume, ca lege supremă a schimbării: "contra lui Ormuz", "contra Lui": "O demon, demon! Abia acum pricep / De ce-ai urcat adâncurile tale / Contra înălțimilor cerești" (Demonism). În
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un "vehicul al beznelor". De aceea orbul inspiră teamă, este privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian o natură bipolară demoniacă și ascetică în același timp. Partea demonică ar fi "scânteierile" din priviri, ochii suri, tulburi și vineți, "focul din priviri" care nu mângâie ci îngheață. Dar partea ascetică? Magul eminescian nu e evlavios, nu e martir al unei devoțiuni spirituale. Nu coboară între oameni să predice vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pe mîna magistrului, aceasta cu degetele diavolesc rășchirate: capul și mîna, atît, suficiente pentru sugerarea demoniei. Șarja lui Ross, virtuos profesională, augmentează expres masca: un Mefisto văzut de un nordic Kirchner. Fotografia maturului Nae Ionescu, monden-fascinantul magistru, induce același aer demonic. E greu să te sustragi acestei hipnoze, amplificată de mîinile cu degete viril-agile, de prestidigitator, de papionul cu buline, de batista butonierei, hipergonflată. Dar mai ales... mai ales... de privirea brună, părelnic brună. Părelnic, pentru că mărturia fostului student Mihai Șora
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nervos, revine și un soldat necunoscut sosește; Roger îi spune acestuia că în capelă se află doi oameni îngenunchiați pentru rugăciune și că unul din ei, îmbrăcat într-o tunica, trebuie cruțat în timp ce celălalt trebuie ucis. Roger își exprimă bucuria demonica pe care i-o provoacă o astfel de faptă (Ah, viens démon! Esprit du mal!). Asasinul intra în capelă în timp ce Cruciații petrec alături. Din capelă se aud strigate: asasin! Dar cel doborât va fi Contele, deoarece în semn de conciliere
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
se gândește cum ar putea proceda pentru a o păstra pe Hélène pentru el însuși și mai mult, cum să împace dragostea incestoasă pe care o resimte, cu relațiile de familie. Plănuind să-l ucidă pe Gaston, Roger mărturisește bucuria demonica ce i-o provoacă o astfel de faptă. Rezumat : Roger crede că, în încercarea de a-l ucide pe Gaston, el sia omorât propriul său frate. Ros de remușcări, el părăsește Franța și pleacă în Țară Sfântă unde trăiește că
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fost nordică; nu există nici o poveste de dragoste, nici un cuplu romantic. S-ar mai putea spune ca personajul Lady Macbeth este prea puternic masculinizat pentru gusturile italiene. Lady Macbeth își depășește bărbatul că energie; ea are însușiri pe care termenul demonic le definește vag. Prin comparație, Macbeth este o figură palida (contrar spiritului lui Shakespeare): foarte rar el se comportă independent de soția lui. Macbeth, este fie total la cheremul prezicerilor vrăjitoarelor, fie la cheremul dorințelor perverse ale soției sale. Dramă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lor este una de serie. Ceea ce, la vremea alcătuirii acestei piese. autorul nu putea decît să strecoare, esopic, devoalăm, fără a privi în stînga și în dreapta, acum. Într-un sistem (se înțelege ce fel de sistem) unde valorile sînt, cu demonică obstinație, pervertite, schimonosite, ucise, cum să mai fii tu însuți, dacă nu ai în tine resurse să te împotrivești?... Există, în teatrul lui Constantin Popa, nu doar un etaj de semnificații. Miezul politic trebuind să fie camuflat, ambianța, al o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
esențială se vede amânată: nașterea - vinovată - a omului are loc sub semnul propriei absențe, iar eul poetic ajunge să trăiască din povestirea întâmplărilor altuia, cum se întrevedea încă din Fratele meu, străinul (1995). Călător fără prihană, situat între divinitate și demonic, îngerul-poet cu sânge albastru în vene e destul de marcat de cotidian pentru a nu-l căuta și prea iconoclast pentru a nu avea puseuri de răzvrătire faustică (Îngerul căzut, 2001; Premiul Uniunii Scriitorilor). Și nu întâmplător aspectul tematic preferat de
ALUI GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
romană este reconstituită de A. cu detalii erudite: palate, temple, serbări cu aer triumfal și orgiastic, mișcare continuă de patricieni, sclavi, războinici ș.a. Personaje mai conturate sunt Domițian, figură de tiran decadent, crud și extravagant, și Dochia, al cărei fond demonic se va accentua în „fantezia dramatică” Meșterul Manole. Traducerea în limba germană a piesei a apărut la Leipzig, în 1923. O versiune fragmentară, cu titlul Mănăstirea Argeșului, s-a publicat în 1933. Piesa împletește, cam nebulos și fantasmagoric, legenda creației
ANTONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285391_a_286720]
-
Împrumut” e și modul În care Își decorează interioarele. Atelierul cu ziduri oranj și porți negre stă luminat În permanență de două uriașe candelabre. Mulți nu ezită să Îl compare cu Brummell pentru finețe și ironie, dar și pentru plăcerea demonică de a sfida și scandaliza lumea. Chiar dacă Încercările sale literare nu au același succes (câteva poeme și un roman licențios), gloria de artist nu mai poate fi stăvilită. Foarte tânărul Beardsley Îi uluiește pe cei prezenți la Salonul parizian din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
protecției, ruina, exilul, mizeria, nebunia, moartea. Iată curba declinului unui bărbat care nu a știut unde să se oprească. Un alt exemplu, nu mai puțin tragic, ar fi Oscar Wilde, ale cărui excentricități sunt inițial acceptate cu Încântare. Provocările lui demonice stârnesc fiori de plăcere societății londoneze. Dar În momentul În care relația cu tânărul Douglas e exhibată și se stârnește un scandal public, cant-ul britanic (care admite, de altfel, manifestarea cu discreție a homoerotismului) e iritat, Îl reneagă. Proces
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lucruri. Eroul romantic mai este „fatal” și pentru că, pe măsură ce el crește ca forță și geniu, puterea răului crește și ea În sufletul lui. Orice putere, orice exces se scuză atunci prin „Asta este”. Faptul că artistul, În special poetul, este demonic, această idee foarte veche Își găsește o formulare provocatoare la romantici. Există chiar, În această epocă, un imperialism al demonului care vrea să acapareze totul, până și geniile ortodoxiei. „Ceea ce face Milton, observă Blake, să scrie cu stinghereală când vorbește
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din trecut, cu apropieri și amănunțiri fermecătoare de câte ori i se Întâmpla să povestească de călătoriile lui prin ținuturile străvechi ale Răsăritului; sau prin ostroavele pierdute ale oceanului liniștit, unde domnește primăvara veșnică”. Povestitorul proiectează peste existența „eroului” său o aură demonică: „Așa, de pildă, am Înțeles că se Îndeletnicea cu cercetări oculte Îndrăznețe, pentru cari era hărăzit, pe lângă o Înclinare Înnăscută rară, și cu cea mai uimitoare pregătire. Părea chiar să fi avut mai multe legături cu duhurile decât cu cei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]